PENTRU AVVA ZINON

1) Zis-a avva Zinon, ucenicul fericitului Siluam: sa nu locuiesti in loc numit, nici sa sezi cu un om ce are nume mare, nici sa pui temelie a-ti zidi tie chilie candva.

2) Se spumea pentru avva Zinon, ca intai nu voia sa ia de la cineva ceva. Si pentru aceasta cei ce aduceau se duceau scarbiti, caci nu lua. Si altii veneau la dansul voind sa ia ca de la un batran mare si nu avea ce sa le dea lor si se duceau si ei scarbiti... Zice batranul: ce sa fac ? Caci si cei ce aduc se scarbesc si cei ce vor sa ia. Aceasta este mai de folos: oricine va aduce, sa iau si oricine va cere, sa-i dau. Si asa facand, se odihnea si pe toti ii impaca.

3) S-a dus un frate egiptean in Siria la avva Zinon si prihanea gandurile sale inaintea batranului. Iar el minunandu-se, a zis: egiptenii ascund faptele bume care le au, iar neajunsurile care nu le au, pe acestea pururea le prihanesc. Iar sirienii si elinii, faptele bune care nu le au, zic ca le au, iar neajunsurile care le au, le ascund.

4) Au venit niste frati la el si l-au intrebat, zicand: ce intelegere are cuvantul acela ce este scris in cartea lui Iov: si cerul nu este curat inaintea Lui ? Si raspunzand batranul, a zis lor: au lasat fratii pacatele lor si cerceteaza pentru ceruri. Insa talcuirea cuvantului aceasta este: de vreme ce numai El este curat, pentru aceasta a zis: si cerul nu este curat.

5) Spuneau parintii pentru avva Zinon, ca sezand in Schit, a iesit noaptea din chilia sa, spre lunca si ratacindu-se, a facut trei zile si trei nopti umbland si ostenindu-se. Lesinand a cazut sa moara. Si iata un copil a statut inaintea lui, avand o paine si un vas cu apa. Si ii zicea lui: scoala, mananca ! Iar el sculandu-se, s-a rugat, socotind ca este naluca. Iar el a zis lui: bine ai facut. Si iarasi s-a rugat a doua oara si a treia oara. Si ii zicea lui: bine ai facut. Deci, sculandu-se batranul a luat si a mancat. Si dupa aceea a zis lui: cat ai umblat, atat esti departe de chilia ta; ci scoala-te si vino dupa mine ! Si indata s-a aflat la chilia lui. Deci a zis lui batranul: intra, fa-ne noua rugaciune. Si intrand batranul acela s-a facut nevazut.

6) Altadata acelasi avva Zinon, umbland in Palestina si odihnindu-se, a sezut aproape de o pepenarie sa manance. Si i-a zis lui gandul: ia-ti tie un castravete si mananca ca ce este ? Iar el raspunzand, a zis gandului: hotii in munca merg. Deci cearca-te pe tine de aici, de poti suferi munca. ( 1 ) Si sculandu-se, a statut in arsita cinci zile. si prajindu-se pe sine, a zis: nu pot suferi munca. Si a zis gandului: daca nu poti, nu fura si manca !

---

( 1 ) In alte carti se zice: si a inceput a se bate pe sine. Apoi zice gandului: de nu poti suferi (si celelalte).

7) Zis-a avva Zinon: cel ce voieste ca sa-i asculte degraba Dumnezeu rugaciunea, cand se scoala, si-si intinda mainile sale catre Dumnezeu, mai inainte de toate si mai inainte de sufletul sau, sa se roage pentru vrajmasii sai din suflet; si prin aceasta ispravi, ori pentru ce se va ruga lui Dumnezeu, il asculta pe el.

8) Spuneau parintii ca era intr-un sat unul care postea mult, incat se chema numele lui postitorul. Si auzind avva Zinon pentru dansul, l-a chemat pe el; iar el s-a dus cu bucurie. Si rugandu-se ei, au sezut. Deci a inceput batranul sa lucreze tacand, iar postitorul neafland sa vorbeasca cu dansul, a inceput sa se supere de trandavie. si a zis batranului: roaga-te pentru mine, avvo, ca voi sa ma duc ! Zis-a lui batranul: pentru ce ? Iar el raspunzand, a zis: caci inima mea ca arzandu-se este si nu stiu ce are. Caci cand eram in sat, pana seara posteam si niciodata asa nu mi s-a facut. Zis-a lui batranul: in sat te hraneai din urechile tale. Ci mergi de acum si mananca la ceasul al noualea ! Si orice faci, intru ascuns fa. Si cum a inceput sa faca, cu necaz a asteptat ceasul al noulea, si ziceau cei ce-l stiau pe el, ca postitorul s-a indracit si venind el, a spus batranului toate. Iar el i-a zis lui: aceasta cale este dupa Dumnezeu.

9) Doi frati locuind deosebi, mergeau unul catre altul. Si a zis unul dintr-ansii celuilalt: voiesc sa ma duc la avva Zinon si sa-i spun lui un gand. A zis si celalalt: si eu aceasta voiesc. Deci s-au dus amandoi impreuna. Si luandu-i pe fiecare deosebi si-au spus gandurile lor si unul spunandu-le a cazut inaintea batranului, rugandu-l cu multe lacrimi ca sa se roage lui Dumnezeu pentru dansul. Si batranul i-a zis lui: mergi, nu te slabi pe tine si nu grai de rau pe cineva si nu te lenevi de rugaciunea ta ! Si ducandu-se fratele, s-a vindecat. Iar celalalt spunandu-i gandul sau catre batran, a adaus moale si cu nebagare de seama: roaga-te pentru mine ! Dar n-a cerut cu deadinsul. Iar dupa o vreme s-a intammplat de s-au intilnit unul cu altul. Si a zis unul dintr-insii: cand am mers catre batranul, i-ai spus lui gandul care ziceai ca voiesti sa-l spui lui ? Iar acela i-a zis: da, i-am spus ! A intrebat acela: oare te-ai folosit dupa ce i-ai spus ? Raspuns-a fratele: da, m-am folosit, ca pentru rugaciunile batranului m-a vindecat Dumnezeu ! Iar celalalt a zis: eu macar de i-am marturisit gandurile mele, nu am simtit vreo usurare. Zis-a lui cel ce s-a folosit: si cum te-ai rugat batranului ? Raspuns-a acela: i-am zis lui: roaga-te pentru mine, ca am acest gand ! Iar el a zis: eu marturisindu-ma lui, am udat picioarele lui cu lacrimile mele, rugandu-l ca sa se roage lui Dumnezeu pentru mine. Si prin rugaciunea lui m-a vindecat Dumnezeu. Iar aceasta ne-a povestit noua batranul, invatandu-ne, ca se cade celui ce roaga pe vreunul din parinti pentru ganduri cu osteneala si din toata inima sa se roage, ca lui Dumnezeu. si atunci va dobandi. Iar cel ce se marturiseste cu nebagare de seama, sau ispiteste, nu se foloseste, ci se si osandeste.

10) Zicea avva Zinon ca i-a povestit lui fericitul Serghie, egumenul din Pediada, o povestire ca aceasta: odata - zice - calatorind noi cu un batran sfant, fiind si alti frati impreuna cu noi, ne-am ratacit pe cale. Si nestiind unde mergem ne-am aflat in semanaturi si am calcat putin din semanaturi. Iar plugarul simtind, ca s-a intamplat de lucra acolo, a inceput a ne ocara si a zice cu manie: voi calugari sunteti ? Voi va temeti de Dumnezeu ? De aveati frica lui Dumnezeu inaintea ochilor, nu faceati aceasta. Deci indata ne zice noua sfantul acela batran: pentru Domnul nimeni sa nu graiasca ! Si se ruga plugarului cu blandete, zicand: bine zici, fiule; de am fi avut frica lui Dumnezeu aceasta nu am fi facut, ci pentru Domnul, iarta-ne, ca am gresit ! Iar acela, inspaimantandu-se pentru nerautatea si smerenia batranului, alergand la noi, a cazut la picioarele batranului, zicand: iarta-ma pentru Domnul si ia-ma cu voi ! Si adauga fericitul Serghie: iata blandetea si bunatatea sfantului ce a putut cu ajutorul lui Dumnezeu sa faca ! Si a mantuit sufletul ce era facut dupa chipul lui Dumnezeu pe care Il voieste Dumnezeu, mai mult decat nenumarate lumi cu banii lor.

11) Odata ne-am dus la unul din parinti si l-am intrebat pe el zicand: de va avea cineva vreun gand si se vede pe sine biruit; si de multe ori citind cele ce au zis parintii pentru un gand ca acela, se ispiteste sa faca acelea si nicidecum nu poate, oare ce este mai bine: a vesti vreunuia din parinti gandul, sau a se sargui singur sa unelteasca acelea care a citit si a se indestula cu stinta sa ? Raspuns-a batranul: ca trebuie sa-l vesteasca catre cel ce poate sa-l foloseasca si sa nu se nadajduiasca intru sine. Ca nu poate cineva sa-si ajute luisi si mai vartos de a fi cuprins de patimi. Ca mie, tanar fiind, mi s-a intamplat una ca aceasta. Ca aveam patima sufleteasca si ma biruiam de dansa. Si auzind pentru avva Zinon, ca pe multi care se aflau asa i-a vindecat, am voit sa ma duc si sa-i vestesc lui; iar satana ma oprea, zicand ca de vreme ce stii ce trebuie sa faci, fa cum citesti si nu te mai duce si supara pe batranul.
Deci cand ma porneam sa ma duc si sa-i vorbesc lui, razboiul se usura de la mine cu mestesugirea diavolului ca sa nu ma duc. Iar dupa ce ma plecam sa nu merg, iarasi ma stapaneam de patima. Si aceasta a mestesugit vrajmasul asupra mea multa vreme, nelasandu-ma sa vestesc batranului. Iar da multe ori m-am dus la batranul, vrand sa-i spun lui gandul si nu ma lasa vrajmasul, aducand rusine in inima mea si zicand: de vreme ce stii cum trebuie sa te vindeci, ce trebuinta este a spune cuiva ? Caci porti grija de sine; stii cum au zis parintii. Si acestea, zice, imi aducea pizmasul, ca sa nu arat doctorului patima si sa ma vindec. Iar batranul ma cunostea ca am ganduri, dar nu ma vadea, asteptand ca insumi sa le vestesc pe ele. Si ma invata pentru viata cea dreapta si ma slobozea. Iar mai pe urma plangand, am zis intru sine: pana cand, ticaloase suflete, nu vrei sa te tamaduiesti ? Altii vin de departe la batranul si iau lecuire, iar tu nu te rusinezi, si avand doctorul aproape, nu vrei sa te tamaduiesti ? Si aprinzandu-ma cu inima, m-am sculat si intru sine-mi am zis, ca daca voi merge la batranul si nu voi afla pe nimeni acolo, voi cunoaste ca este voia lui Dumnezeu a-mi marturisi gandurile mele. Si mergand eu acolo, n-am aflat pe nimeni. Deci batranul ma invata dupa obicei pentru mantuirea sufletului si cum ar putea cineva sa se curateasca de cugetele cele spurcate. Iar eu iarasi rusinandu-ma si nemarturisindu-ma, vroiam sa ma duc si sculandu-se batranul, facu rugaciune si ma petrecea mergand inaintea mea, pana la usa cea de afara. Iar eu ma munceam cu ganduri, sa spun batranului sau sa nu spun, si cu incetul pasind, mergeam dupa dansul; iar batranul intorcandu-se si vazandu-ma muncindu-ma de ganduri, ma loveste in piept incetisor si imi zice: ce ai ? Om sunt si eu. Si daca mi-a zis batranul acest cuvant, mi s-a aratat ca mi-a deschis inima mea si am cazut la picioarele lui, rugandu-l pe el cu lacrimi si zicand: miluieste-ma ! Iar el mi-a zis: ce ai ? Si i-am zis lui: nu stii ce am ? Si mi-a zis: tu trebuie sa spui ce ai. Iar eu cu mare rusine de abia mi-am marturisit patima mea. Si mi-a zis: dar de ce atata vreme te rusinezi a spune ? Au nu sunt si eu om ? Insa voiesti sa-ti spun si eu ceea ce stiu ? Au nu sunt acum trei ani, de cand ai aceste ganduri si venind aici nu le marturisesti ? Iar eu marturisind si cazand si rugandu-ma, am grait lui: miluieste-ma pentru Dumnezeu si ma invata, ce sa fac ! Si mi-a zis: du-te si nu te lenevi in rugaciunea ta si nu cleveti pe nimeni ! Iar eu mergand la chilia mea si nelenevindu-ma de rugaciunea mea, cu darul lui Hristos si cu rugaciunea batranului, de aici inainte n-am mai fost suparat de patima aceea. Deci trecand un an, mi-a venit un gand ca acesta: nu cumva m-a miluit Dumnezeu pentru mila Sa, iar nu pentru batranul ? Si aceasta venindu-mi in minte, am mers catre dansul, vrand a-l ispiti si luandu-l in laturi, i-am facut metanie, zicand: roaga-te pentru mine, parinte, pentru gandul meu ce ti l-am marturisit oarecand ! Iar el m-a lasat zacand la picioarele lui si tacand putin, mi-a zis: scoala-te, ai credinta catre mine ! Iar eu auzind acestea, voiam sa ma inghita pamantul de rusine si sculandu-ma, nu puteam cauta asupra batranului, si mirandu-ma si spaimantandu-ma, am plecat la chilia mea.