PENTRU AVVA ZAHARIA

1) Zis-a avva Macarie catre avva Zaharia: spune-mi, care este lucrul monahului ? Zis-a lui: pe mine ma intrebi, parinte ? Si a zis avva Macarie: am vestire catre tine, fiule Zaharie, caci este cel ce ma indeamna ca sa te intreb. Zis-a lui Zaharia: precum eu socotesc, parinte, cel ce isi face sila lui intru toate, acesta este monah.

2) A venit odata avva Moise sa scoats apa si a aflat pe avva Zaharia rugandu-se langa fantana, si Duhul lui Dumnezeu sezand deasupra lui.

3) Zis-a oarecand avva Moise catre fratele Zaharia: spune-mi, ce voi face ? Si auzind s-a aruncat pe sine jos la picioarele lui, zicand: tu ma intrebi, parinte ? Zis-a lui batranul: cred mie, fiule Zahario, ca am vazut pe Duhul Sfant pogorandu-se peste tine si dintru aceasta sunt silit sa te intreb: atunci luand Zaharia cuculiul sau ( culion ) din cap, l-a pus sub picioare si calcandu-I a zis: de nu se va zdrobi omul asa, nu poate sa fie monah.

4) Sezand odata avva Zaharia in Schit, i-a venit lui vedenie si sculandu-se i-a vestit parintelui sau Carion, iar batranul, fiindca era lucrator, nu era iscusit la acestea si sculandu-se l-a batut zicand ca de la draci este. Dar a ramas cu gandul la aceasta. Si sculandu-se, s-a dus catre avva Pimen noaptea si i-a vestit lui lucrul acesta si cum se ard cele din launtru ale lui si vazand batranul ca de la Dumnezeu este, i-a zis: mergi catre cutare batran si orice iti va zice tie, fa! Si ducandu-se catre batranul, mai inainte de a intreba el ceva, apucand batranul, i-a spus lui toate si cum ca vedenia este de la Dumnezeu. Ci, mergi si supune-te parintelui tau !

5) Zis-a avva Pimen, ca a intrebat avva Moise pe avva Zaharia, cand era aproape sa moara, zicand: ce vezi ? Si i-a zis: nu este mai bine a tacea, parinte ? Si i-a zis lui: asa, fiule; taci ! Si in ceasul mortii lui sezand avva Izidor, cautand la cer a zis: veseleste-te, fiul meu Zaharia, ca ti s-au deschis tie portile Imparatiei cerurilor.