PENTRU AVVA VISIARION

1) Zicea avva Dula, ucenicul lui avva Visarion: calatorind noi odata pe tarmurile marii, am insetat. Si am zis lui avva Visarion: avvo, foarte imi este sete. Si facand rugaiune batranul, mi-a zis: bea din mare. Si s-a indulcit apa si am baut, dar eu am luat si in vas, nu cumva mai incolo sa-mi fie sete. Si vazand batranul, mi-a zis: pentru ce ai luat in vas ? I-am zis lui: iarta-ma, ca nu cumva mai incolo sa insetez. Si a zis batranul: Dumnezeu aici si pretutindenea Dumnezeu.

2) Altadata avand trebuinta a facut rugaciune si a trecut raul Hrisoroa pedestru si a mers de cea parte. Iar eu minunandu-ma, am pus metanie lui, zicand: cum iti simtiai picioarele, cand umblai pe apa ? Si a zis batranul: pana la glezne simteam apa, iar cealalta era tare.

3) Altadata iarasi mergand noi la un batran, a venit soarele sa apuna. Si rugandu-se batranul, a zis: ma rog tie, Doamne, sa stea soarele, pana ce voi ajunge la robul tau ! Si s-a facut asa.

4) Altadata, iarasi am venit la chilia lui si l-am aflat pe el stand la rugaciune si mainile lui erau intinse spre cer. Si a petrecut patrusprezece zile, aceasta facand. Si dupa aceea m-a chemat pe mine si mi-a zis: vino dupa mine ! Si iesind ne-am dus in pustie. Si insetand, am zis: avvo, imi este sete. Si luand batranul cojocul meu, s-a departat ca o zvarlitura de piatra si facand rugaciune, mi l-a adus plin de apa. Si umbland, am venit deasupra unei pesteri. Si intrand inauntru, am aflat un frate sezand si lucrand funie de cosnite si necautand in sus la noi, nici inchinandu-se, nici vrand sa ia cuvant cu noi. Si mi-a zis batranul: sa mergem de aici, poate nu are vestire batranul sa vorbeasca cu noi. Si ne-am dus la Lico, pana ce am ajuns la avva Ioan si inchinandu-ne lui, am facut rugaciune. Apoi au sezut ei sa vorbeasca pentru vedenia care a vazut-o el. Si a zis avva Visarion: a iesit porunca sa se surpe capistile idolilor. Si s-a facut asa si s-au surpat. Iar cand ne-am intors noi, am venit iarasi la pestera aceea, unde am vazut pe fratele acela. Si mi-a zis batranul: sa intram la el, nu cumva i-a vestit Dumnezeu sa vorbeasca cu noi ! Si cum am intrat, l-am aflat pe el savarsit. Si mi-a zis mie batranul: vino, frate, sa strangem trupul, lui ! Ca pentru aceasta ne-a trimis Dumnezeu pe noi aici. Si strangandu-l noi, ca sa-l ingropam, am aflat ca a fost femeie cu firea. Si s-a minunat batranul si a zis: iata cum si femeile biruiesc pe Satana, iar noi prin cetati petrecem cu neoranduiala. Si proslavind pe Dumnezeu, pe aparatorul celor ce-L iubesc pe El, ne-am dus de acolo.

5) A venit odata un indracit la schit si s-a facut rugaciune pentru dansul in biserica si nu iesea dracul, ca era aspru. Si au zis clericii: ce sa facem dracului acestuia ? Nimeni nu poate sa-l scoata, fara numai avva Visarion. Si de il vom ruga pe el pentru aceasta, nici la biserica nu vine. Deci aceasta sa facem: iata, vine dimineata mai inainte de toti la biserica. Sa facem pe cel ce patimeste sa sada in locul lui si, cand va intra, sa stam la rugaciune si sa-i zicem lui: desteapta si pe fratele, avvo ! Si au facut asa. Si venind batranul dimineata, au statut ei la rugaciune, si i-au zis: desteapta si pe fratele ! Si ii zice lui: " Scoala-te, iesi afara !" Si indata a iesit dracul dintr-ansul si s-a vindecat in ceasul acela.

6) Zis-a avva Visarion: patruzeci de zile si nopti am petrecut in maracini, stand, nici dormind.

7) Un frate gresind, s-a despartit de la biserica de catre preot. Iar avva Visarion sculandu-se, a iesit impreuna cu el, zicind ca si el este pacatos.
8) Acestasi avva Visarion a zis: patruzeci de ani nu m-am culcat pe coastele mele, ci sazand, sau stand, dormeam.

9) Acestasi a zis: cand esti in pace si nu ai alta lupta, atunci mai mult te smereste, ca nu cumva bucurie straina intrand, sa ne laudam si sa fim dati la razboi. Ca de multe ori Dumnezeu pentru neputintele noastre, nu ne lasa sa fim dati spre lupta, ca sa nu pierim.

10) Un frate locuind impreuna cu alti frati, a intrebat pe avva Visarion: ce voi face? I-a zis lui batranul: taci si nu te numara pe tine cu ceilalti.
11) Avva Visarion, murind, zicea ca trebuie sa fie calugarul ca Heruvimii si Serafimii, tot ochi.

12) Au povestit ucenicii lui avva Visarion pentru viata lui: asa a fost, ca una din pasarile cele din vazduh sau din pesti, sau din jivinile cele de pe uscat, fara tulburare si fara grija de casa, nici pofta de vreun loc n-a stapanit sufletul lui, nici saturare de bucate, nici agonisire de avere, nici puterea de carti, ci cu totul s-a aratat desavarsit, slobod de patimile trupului, cu nadejdea celor viitoare hranindu-se si cu intarirea credintei si sprijinindu-se, rabda ca un rob aici si acolo, in ger si in golatate petrecand, de vapaia soarelui arzandu-se, fara de acoperemant fiind totdeauna. Traind prin prapastiile pustiilor, ca un ratacit si prin latimile cele nelocuite ale nisipurilor de multe ori ca printr-un noian umbland. Iar de s-ar fi intamplat sa vina la vreun loc, unde isi au calugarii viata cea de obste, afara de usa sezind, plangea. Si ca unul ce s-ar fi aruncat afara de mare din vreo spargere de corabie, se vaieta. Apoi, iesind vreunul din frati de-l gasea sezand ca pe un cersetor din saracii cei din lume jalnic il intreba, zicand: ce plangi omule? De ai trebuinta de ceva din cele de nevoie, din cate ne este noua cu putinta, vei lua, numai intra inauntru de mananca cu noi la masa, ca sa dobandesti mangaiere. Iar el raspunde, ca nu poate sa ramna sub acoperamant, pana ce nu va afla avutia casei sale zicand ca a pierdut multa bogatie pentru multe feluri de pricini. Ca si in talhari de mare am cazut, zicea el, si spargere de corabie am patimit si din neamul meu cel bun am cazut, necinstit din cinstit facandu-ma. Iar acela, din cuvintele lui umilindu-se, intrand si luand paine, ii da zicand: ia aceasta, parinte, iar celelalte: mosie si neam si bogatia care ai zis, ti le va da Dumnezeu. Iar el inca mai mult jelindu-se, striga zicand: nu stiu, de voi putea afla cele ce am pierdut. Ci mai multa bucurie imi va fi mie, primejduindu-ma pururea in fiecare zi spre moarte, neavand odihna de necazurile mele cele fara numar. Ca mi se cade des umbland, ratacindu-ma sa savarsesc alergarea mea.