PENTRU AVVA GHELASIE
1) Au zis unii pentru avva Ghelasie, ca avea o carte in
membrane ( 1 ), al carei pret era de optsprezece bani. Si era scrisa
intr-insa toatia Scriptura cea veche si cea noua si se afla pusa
in biserica, ca oricare din frati va voi, sa o citeasca. Si venind un frate strain, cum a vazut-o pe ea, a poftit-o si furandu-o, a iesit. Iar batranul nu a alergat dupa dansul, ca
sa-l prinda, macar ca a priceput. Deci, mergand acela in cetate,
cauta sa o vanda si gasind pe cel ce voia sa o cumpere cerea
pretul de saisprezece bani. Iar cel ce vrea sa o cumpere, ii
zicea lui: da-mi-o sa o cerc si asa iti voi da pretul ei.
Deci, a dat-o lui. Iar el luand-o, a dus-o la avva Ghelasie, sa
o cerce, spunandu-i suma pretului cerut de cel ce o vindea. Si
i-a zis batranul: cumpar-o, ca este buna si face pretul care
l-ai spus ! Si venind omul, a spus celui ce o vindea, altele si
nu cele ce a zis batranul, zicand: iata am aratat-o lui avva
Ghelasie si mi-a zis ca este scumpa si nu face pretul care
l-ai zis. Acela auzind, i-a zis lui: nimic altceva nu ti-a zis
batranul? Zis-a lui: nu ! Atunci a zis: nu mai voiesc sa
vand. Si umilindu-se, a venit la batranul, pocaindu-se si rugandu-l pe el sa o primeasca. Iar batranul nu voia sa o ia. Atunci i-a zis
lui fratele: de nu o vei lua, nu am odihna. Zis-a lui batranul: daca nu te
odihnesti, iata o primesc. Si a ramas fratele acela acolo pana la sfarsitul
lui, fiindca s-a folosit de lucrarea batranului.
( 1 ) Piei subtiri, sau pergamente, care serveau in vechime in loc de hartie.
2) Acestui avva Ghelasie i-a ramas o chilie de la oarecarele batran, care
era si el monah, imprejurul Nicopolei avand locuinta. Si aceasta chilie avea si livada. Deci un lucrator oarecare al lui Vacat, celui mai mare peste Nicopole, cel din Palestina, fiind rudenie batranului celui pristavit, a venit catre Vacat si-l ruga sa ia livada aceea, Ca i se parea ca dupa lege la el trebuia sa se pogoare. Iar el fiind rapitor, se cumpanea cu mainile sale sa ia livada, iar Ghelasie nevrand sa dea mirenilor chilia calugareasca, nu vrea sa o lase pe dansa sa o ia. Deci, pandind Vacat dobitoacele lui avva Ghelasie, care
aduceau masline de la livada aceea si luand maslinele cu mainile sale, cu de-a sila le-a adus la casa sa si de-abia mai tarziu,
cu ocara le-a lasat dobitoacele impreuna cu oamenii lor. Iar
fericitul batran roada adica nici cat de putina nu a luat, iar
livada nu a lasat-o sa o ia pentru pricina cea mai sus zisa, de unde s-a aprins Vacat. Si fiindca si alte pricini il trageau
pe el, caci era iubitor de judecati, a mers la Tarigrad calatorind
pe jos.
Deci, venind el la Antiohia, cand acolo ca un luminator mare
stralucea sfantul Simeon si auzind de dansul, ca era mai presus de om, a
dorit, ca un crestin, sa vada pe sfantul; iar vazandu-l pe dansul de pe stalp sfantul Simeon, ca indata a intrat in
manastire, il intreba pe el: de unde vii si unde mergi ? Iar el a zis: de la
Palestina sunt si merg la Tarigrad. Iar sfantul iarasi a zis catre el: si
pentru care trebuinta ? I-a raspuns Vacat: pentru multe trebuinte si
nadajduiesc, cu rugaciunile sfintiei tale sa ma intorc si sa ma inchin
sfintelor tale urme. Si i-a zis sfantul Simeon: nu voiesti sa spui,
deznadajduite omule ca mergi asupra omului lui Dumnezeu ? Dar nu-ti va fi
calea cu bine si nici casa ta nu o vei mai vedea; iar de vei asculta
sfatul meu, sa te intorci de aici si sa te pocaiesti, catre dansul, daca cu
viata vei ajunge la loc. Deci, indata cuprinzandu-se de friguri si
punandu-se in nasalie de cei ce erau cu dansul, mergea dupa cuvantul
sfantului Simeon, sa ajunga la loc si sa se pocaiasca inaintea parintelui
Ghelasie, dar ajungind pana la Virit s-a savarsit si n-a mai
vazut casa sa, dupa proorocirea sfantului.
Acestea si fiul lui care tot cu acelasi nume, adica Vacat, era numit, a
spus dupa moartea tatalui sau, multor barbati vrednici de credinta.
3) Inca si aceasta au povestit-o multi din ucenicii lui, ca, oarecand
fiind adus lor un peste, pe acesta prajindu-l bucatarul,
l-a adus la chelar, iar sosind chelarului o trebuinta de nevoie, a iesit
din chelarie lasand pestele jos intr-un vas, poruncind unui copil mic al
fericitului Ghelasie, sa-l pazeasca un ceas pana se va intoarce. Iar
copilul lacomindu-se s-a apucat sa manance pestele fara de nici o sfiala.
Deci, intrand chelarul si aflandu-l mancand, maniindu-se pe copil, care
sedea jos, l-a impins cu piciorul fara de socoteala, iar din oarecare
lucrare diavoleasca, fiind lovit peste inima lesinand, a murit.Iar
chelarul, fiind cuprins de frica, l-a pus pe asternutul sau si
acoperindu-l a purces de a cazut la picioarele lui avva Ghelasie;
vestindu-i ce s-a intamplat. El a poruncit ca nimanui sa nu spuna
altuia, poruncindu-i si aceasta, ca daca se va face seara, si se vor aseza
toti, sa-l duca pe el in altar, si sa-l puna inaintea jertfenicului si sa
iasa de acolo. Si venind batranul in altar, a statut la rugaciune. Si in
vremea cantarii celei de noaptea, adunandu-se fratii, a iesit batranul si
copilul urmand dupa dansul, nestiind nimenea afara de el si de chelar,
pana la sfarsitul lui.
4) Se spunea pentru avva Ghelasie, nu numai de ucenicii lui, ci si de altii
multi, care adesea, ori se duceau la dansul, cum ca in vremea Soborului
celui a toata lumea din Calcedon, Teodosie care a inceput in Palestina
dezbinarea lui Dioscor, alergand inaintea episcopilor celor ce vreau sa se
intoarca la ale lor biserici - caci si acela era in Tarigrad, fiind gonit
de la patria sa, ca cel ce se bucura pururea de tulburari
- a mers, zic, pana la avva Ghelasie, la manastirea lui, spunandu-i de Soborul cel din Calcedon, cum ca a intrat dogma
lui Nestorie, cu aceasta socotind sa rapeasca pe sfantul intru
ajutorul viclenirii si a dezbinarii sale.Iar el din asezarea omului
aceluia si din priceperea ce avea de la Dumnezeu, a cunoscut
viclesugul socotelii lui si nu numai ca n-a fost rapit cu departarea lui de la dreapta credinta, ca cei de atunci mai toti, ci precum se cade l-a ocarat si l-a gonit. Ca aducand la mijloc pe copilul pe care l-a inviat din morti, zicea cu un chip cinstit si cu bung randuiala: de voiesti a grai pentru credinta
ai pe acest prunc, care aude cele zise de tine, si-ti va da raspuns, ca eu
nu am vreme sa ascult cele ce se graiesc de tine. Rusinandu-se, dar
dintr-acestea si mergand la Sfanta Cetate, rapeste tot cinul calugaresc, cu
chip de ravna dumnezeiasca; rapeste inca si pe imparateasa, fiind ea atunci
acolo; si asava and ajutor, apuca cu de-a sila scaunul Ierusalimului, mai
intai cu ucideri, apucandu-l pe acesta si alte faradelegi si nedreptati facand, care si pana acum multi le pomenesc.
Atunci dar daca l-au apucat si pofta si-a dobandit, apucand mai inainte si scaunele episcopilor, nevenind aceia inca, aduce si pe avva Ghelasie si porunceste lui cu ingrozire si cu strasnicie sa intre in altar. Iar dupa ce a intrat, ii zice: anatematiseste pe Iuvenalie. Iar el nesperiindu-se nicicat de
putin, i-a zis: eu pe alt episcop al Ierusalimului nu stiu, decat pe
Iuvenalie. Infricosandu-se de aceea Teodosie, ca sa nu se asemene si altii
la ravna lui cea cu dreapta credinta, porunceste sa-l scoata curand din
biserica. Apucandu-l deci, cei ce erau de dezbinarea lui si strangand lemne
imprejur spre a-l arde pe el, il ingrozeau. Dar vazand ca nici asa nu se
apleaca, nici se teme nicidecum, ci mai vartos aceia s-au temut de scularea
norodului, ca sa nu fie asupra lor, pentru ca era vestit si aratat
pretutindeni fericitul. Iar aceasta era mai vartos din purtarea de grija a
Celui de sus; deci au slobozit nevatamat pe mucenic, care cat despre
sine, s-a facut lui Hristos ardere de tot.
5) Povestesc unii pentru el, ca in tineretile sale vietuia viata
cea fara de avere. Deci erau intru aceea vreme si altii multi
prin aceleasi locuri iubind o viata ca aceea, intre care si un
batran oarecare foarte prost si nestrangator, petrecand intr-o
chilie pana la moarte, macar ca a avut ucenici la batranetile
sale. Acesta impreuna cu cei ce erau cu el s-a nevoit sa pazeasca,
ca sa nu aiba doua haine nici sa poarte grija de ziua de maine
pana la moarte. Deci, cand s-a intamplat lui avva Ghelasie
din pronie dumnezeiasca, a aseza viata de obste si ii aducea
multe, a dobandit inca si cele de trebuinta vietii celei de
obste, aducandu-i dobitoace multe si boi. Ca, Cel ce a ajutat
dumnezeiescului Pahomie dintru-ntai a aseza viata de obste si
acestuia i-a ajutat la toata tocmirea manastirii. Deci, in acestea
vazandu-l cel mai sus numit batran si avand dragoste curata
catre dansul, i-a zis: ma tem, avvo Ghelasie, ca nu cumva
sa se lege mintea ta catre sate si catre alta avere a chinoviei. Iar el i-a raspuns: este legata mai vartos mintea ta la undreaua cu care lucrezi, decat cugetul lui Ghelasie la averile acelea.
6) Se spunea pentru avva Ghelasie, ca de multe ori fiind tulburat de
ganduri, ca sa se duca inauntrul pustiei, iar mai de pe urma daca a vazut
ca nu poate sa se impotriveasca, a inceput a ispiti gandul sau, de poate sa
sada in pustie si sculandu-se, umbla pe afara de chilie, nici paine
mancand, ci verdeturi, nici intrand sub acoperemant, si zicand intru sine:
cei ce sunt in pustie, acestea toate nu le au. Si petrecand asa trei zile,
a ostenit si a certat gandul cel ce il tulbura pe el, cu mustrare,
zicand: daca nu poti sa faci lucrurile ce trebuie in pustie, sezi in
chilia ta, cu rabdare plangand pacatele tale, iar nu umbla din loc in loc.
Ca pretutindeni ochiul lui Dumnezeu vede lucrurile omenesti.