PENTRU SFANTUL EPIFANIE, EPISCOPUL CIPRULUI

1) Povestit-a sfantul Epifanie, episcopul Ciprului, ca in vremea fericitului Atanasie cel Mare, niste pasari zburand imprejurul capistei lui Serapid, strigau neincetat: cras ! Cras ! Si venind elinii la fericitul Atanasie, au strigat: raule batrane spune-ne noua, ce striga pasarile ? Si raspunzand a zis: pasarile striga: cras, cras ! Iar cuvantul acesta: cras, cras, in limba avsonenilor insemneaza maine. Si adauga ca maine vor vedea slava lui Dumnezeu. Si dupa aceea s-a vestit moartea imparatului Iulian. Si aceasta facandu-se, s-au adunat ei si strigau asupra lui Serapid zicand: daca nu il voiai pe el, pentru ce luai darurile lui ?

2) Acesta a povestit, ca in cetatea Alexandriei era un vizitiu, care era feciorul unei maici ce se numea Maria. Acesta la alergarea de cai ce se facea, a cazut, apoi sculandu-se a intrecut pe cel ce l-a surpat si a biruit. Si norodul a strigat: fiul Mariei a cazut si s-a sculat si a biruit. Inca graindu-se acest glas, a venit vestea in norod pentru capistea lui Serapid, ca marele Teofil suindu-se, a surpat idolul lui Serapid si a stapanit capistea.

3) S-a vestit fericitului Epifanie, episcopul Ciprului de la avva manastirii, pe care o avea in Palestina, asa: cu rugaciunile tale nu ne-am lenevit de canonul nostru, ci cu osardie citim si ceasul intai si al treilea si al saselea si al noulea si vecernia. Iar el prihanindu-i, le-a aratat lor zicand: aratati sunteti ca va leneviti in celelalte ceasuri ale zilei, petrecand deserti la rugaciune. Ca trebuie calugaria cea adevarata neincetat sa aiba rugaciunea si cantarea psalmilor in inima sa.

4) A trimis odata sfantul Epifanie catre avva Ilarion, rugandu-l pe el si zicand: vino sa ne vedem mai inainte de a ne duce din trup. Si mergand el, s-au bucurat unul cu altul. Dar mancand ei, s-a adus o pasare. Si luand episcopul, a dat lui avva Ilarion si a zis batranul: iarta-ma, ca de cand am luat schima, nu am mancat junghiat. Si i-a zis lui episcopul: iar eu de cand am luat schima, nu am lasat pe cineva sa adoarma avand ceva asupra mea, nici eu nu am adormit avand ceva asupra cuiva. Si a zis lui batranul: iarta-ma, ca petrecerea ta este mai mare decat a mea.

5) Acestasi zicea: daca Melchisedec, chipul lui Hristos, a binecuvantat pe Avraam, radacina iudeilor, cu mult mai vartos insusi adevarul Hristos binecuvinteaza si sfinteste pe toti ce cred in El

6) Acestasi zicea: cananianca striga si se asculta. Si femeia caruia ii curgea sange, tace si se fericeste iar fariseul striga si se osandeste; vamesul nici nu deschide gura si se asculta.

7) Acestasi zicea: proorocul David intru fara de vreme se ruga; in miezul noptii se scula, inainte de zori se cucerea, in zori sta de fata, dimineata se ruga, seara si la amiaza. Si pentru aceasta zicea: de sapte ori in zi Te-am laudat !

8) Zis-a iarasi: de nevoie este castigarea cartilor crestinesti la cei ce pot sa le dobandeasca. Ca si singura vederea cartilor mai pregetatori catre pacat ne face pe noi si catre dreptate ne indeamna sa ne ridicam.

9) Zis-a iarasi: mare intarire spre a nu pacatui, este citirea Scripturilor.

10) Zis-a iarasi: mare prapastie si adanca groapa este nestiinta Scripturilor.

11) Zis-a iarasi: mare vanzare a mantuirii este a nu sti nici una din dumnezeestile legi.

12) Acestasi zicea: gresalele dreptilor sunt imprejurul buzelor, iar ale pacatosilor izvorasc din tot trupul. Pentru aceea canta David: pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele, si: zis-am, pazi-voi caile Tale, ca sa nu gresesc cu limba mea !

13) Acestasi a fost intrebat: pentru ce sunt zece poruncile legii, iar fericirile noua ? Si a zis: cele zece porunci sunt intocmai la numar cu ranile egiptenilor, iar numarul fericirilor este chip de intreita Treime !

14) S-a intrebat acestasi: de este de ajuns un drept sa imblanzeasca pe Dumnezeu. Si i-a zis: asa este. Ca El a zis: cercati unul sa faca judecata si dreptate si milostiv voi fi catre popor !

15) Acestasi a zis: Dumnezeu, celor pacatosi, de se vor pocai, iarta si capetele, precum pacatoasei si talharului si vamesului iar de la cei drepti cere dobanzi. Si aceasta este ceea ce zicea apostolilor: ca de nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra intru Imparatia cerurilor.

16) Zicea inca si aceasta: Dumnezeu cu foarte putin pret vinde dreptatile la cei ce se sarguesc sa le cumpere: pe o bucatica de paine, pe o haina proasta, pe un pahar cu apa rece, pe un banisor.

17) Adauga inca si aceasta: omul imprumutandu-se de la om pentru saracie, sau pentru trebuinta inmultirii si dand inapoi, multumeste cu adevarat, dar da inapoi intru ascuns, fiindca se rusineaza. Iar stapanul Dumnezeu dimpotriva, intru ascuns imprumutandu-Se, rasplateste inaintea ingerilor si a arhanghelilor si a dreptilor !