PENTRU SFANTUL EFREM

1) Copil era avva Efrem si a vazut vis, adica vedenie, ca, a rasarit via pe limba lui si a crescut si a umplut toata partea cea de sub cer, fiind foarte roditoare. Si veneau toate pasarile cerului si mancau din rodul viei. Si pe cat mancau, se inmultea rodul ei.

2) Altadata iarasi a vazut unul din sfinti, in vedenie, o ceata de ingeri pogarindu-se din cer cu porunca lui Dumnezeu, avand in maini o carte, adica un tom scris dinlauntru si din afara si ziceau unii catre altii: cui se cuvine sa se dea aceasta ? Si unii ziceau:acestuia, iar altii: altuia. Dar au raspuns si au zis: cu adevarat sfinti sunt si drepti. Insa nimanui nu se poate sa se dea aceasta, fara numai lui Efrem. Si a vazut batranul ca lui Efrern au dat ei cartea. Si sculandu-se dimineata, au auzit pe Efrem ca intocmai ca un izvor izvoraste din gura lui si alcatuieste. Si au cunoscut, ca de la Duhul Sfant sunt cele ce ieseau prin buzele lui Efrem.

3) Altadata iarasi, trecand Efrem, din indemnare oarecare a venit o pacatoasa, cu magulire sa-l traga spre impreunare urata, iar de nu, macar sa-l porneasca spre manie, ca niciodata nu-l vazuse cineva manios. Si a zis ei: vino dupa mine ! Si apropiindu-se la un loc intru care era mult norod, a zis ei: in locul acesta vino precum ai voit. Iar aceea vazand norodul, a zis lui: cum putem aceasta sa facem, atata norod stand si nu ne rusinam ? Iar el a zis catre dansa: daca de oameni ne rusinam, cu mult mai vartos trebuie sa ne rusinam de Dumnezeu, care vadeste cele acunse ale intunericului. Iar ea rusinandu-se, s-a dus fara de isprava.