PENTRU AVVA DIOSCOR

1) Povesteau parintii pentru avva Dioscor. episcopul Nahiastiei, ca painea lui era de orz si de linte si in tot anul punea inceput de o viata, zicand: in anul acesta sa nu ma intalnesc cu cineva, sau sa nu vorbesc, sau sa nu mananc fiertura, sau sa nu mananc poame, sau verdeturi. Si la toata lucrarea asa facea si dupa ce savarsea una, lua alta si aceasta facea in toti anii.

2) Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand: ma tulbura gandurile si nu ma lasa sa ma grijesc de pacatele mele si ma fac sa iau aminte la neajunsurile fratelui. Si i-a spus lui batranul avva Dioscor, ca era in chilie, plangandu-si pacatele sale, iar ucenicul lui sedea in alta chilie. Deci cand mergea la batranul, il gasea pe el plangand si ii zicea lui: parinte , de ce plangi ? Iar batranul zicea: pacatele mele imi plang. Deci, ii zicea lui ucenicul: nu ai pacate, parinte ! Si a raspuns batranul: cu adevarat, fiule de ma voi lasa sa vad pacatele mele, nu sunt deajuns alti trei, sau patru, sa le planga.

3) A zis avva Dioscor: de ne vom imbraca cu imbracamintea cea cereasca, nu ne vom afla goi. Iar de nu ne vom afla purtand imbracamintea aceea, ce vom face, fratilor ? Ca avem sa auzim si noi glasul acela care zice: arunca-l pe el intru intunericul cel dinafara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Multa rusine va fi noua, daca atata vreme purtand noi chipul acesta, ne vom afla in ceasul de nevoie neavand imbracamintea cea de nunta. O, ce cainta va sa ne urmeze! O, ce intuneric va sa cada asupra noastra inaintea parintilor si a fratilor nostri, care ne vor vedea pe noi muncindu-ne de demonii cei infricosatori!