Patericul Egiptean - Avva Daniil

PENTRU AVVA DANIIL

1) Se spunea pentru avva Daniil, cum ca venind barbarii in schit, au fugit parintii. Si a zis batranul: daca nu poarta grija de mine Dumnezeu, pentru ce mai traiesc. Si a trecut prin mijlocul barbarilor si nu l-au vazut pe el. Atunci a zis catre sine: iata a purtat grija de mine Dumnezeu si nu am murit. Fa dar si tu ceea ce este al omului si fugi ca parintii.

2) Un frate a rugat pe avva Daniil, zicand: da-mi o porunca si o voi pazi pe ea. Si a zis lui: niciodata sa nu intinzi mana ta cu femeie in strachina si sa mananci cu ea si cu aceasta vei scapa putin de dracul curviei.

3) A zis avva Daniil, ca in Babilon o fata a unuia din cei mai mari avea drac. Si tatal ei avea un calugar iubit, si acela i-a zis lui: nimeni nu poate sa tamaduiasca pe fiica ta, fara numai sihastrii aceia, pe care ii stiu si de ii vei ruga pe ei, nu vor voi sa faca aceasta pentru smerenie. Ci aceasta sa facem: cand vor veni in targ, faceti-va ca voiti sa cumparati vase. Si cand vor veni sa ia pretul lor, sa zicem lor sa faca rugaciune si cred ca se va tamadui. Iesind ei in targ, au aflat pe un ucenic al batranilor, sezand ca sa vanda vasele lui. Si l-au luat pe el impreuna cu cosnitele, cum ca ia pretul lor. Si cand a venit calugarul in casa, a venit si indracita si i-a dat o palma, iar el a intors si cealalta fata, dupa porunca Domnului. Si muncit fiind dracul, a strigat zicand: o, sila ! Porunca lui Iisus ma scoate. Si indata s-a curatit fata. Si dupa ce au venit batranii, le-a povestit lor ceea ce s-a facut. Si au proslavit pe Dumnezeu si au zis: obicei are mandria diavolului, sa cada prin smerema poruncii lui Hristos.

5) Calatorea odinioara avva Daniil si avva Ammoi. Si a zis avva Ammoi: cand vom sedea si noi la chilie, parinte ? Zis-a avva Daniil lui: cine ia de la noi pe Dumnezeu acum? Dumnezeu este in chilie si iarasi Dumnezeu este in afara de chilie.

6) A povestit avva Daniil, cum ca aflandu-se in schit avva Arsenie, era acolo un calugar care fura vasele batranilor si l-a luat pe el avva Arsenie la chilia sa, vrand sa-l foloseasca si pe batrani sa-i odihneasca. Si-i zicea lui: ori ce vei voi, eu iti voi da, numai nu fura. Si i-a dat lui aur si bani si haine si toata trebuinta lui. Iar el ducandu-se, iarasi fura. Deci batranii vazand ca nu a incetat, l-au gonit zicind: de se va afla vreun frate care sa aiba vreo neputinta de neajungere, trebuie sa-l suferi. Iar de fura si dupa sfatuire nu inceteaza goniti-l pe el. Ca si pe sufletul lui vatama si pe toti care sunt in locul acela ii tulbura.

7) A povestit avva Daniil faranitul, ca a zis parintele nostru avva Arsenie pentru un schitiot, ca era mare cu faptele, dar prost la credinta si gresea pentru prostimea lui si zicea ca nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, painea care o luam, ci inchipuire. ( 1 )
Si au auzit doi batrani, ca zisese acest cuvant si stiindu-l ca este mare la viata, au socotit ca din nerautate si prostime zice. Si au venit la el si i-au zis lui: avvo, cuvant de necrezut am auzit pentru oarecare, cum ca zice ca painea cu care ne impartasim, nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, ci este in- chipuire. Zis-a batranul: eu sunt cel ce am zis aceasta. Iar ei il rugau, zicand: nu tine asa, avvo, ci precum a invatat Biserica cea soborniceasca. Caci noi credem ca painea aceasta este Trupul lui Hristos cu adevarat si paharul este insusi Sangele lui Hristos cu adevarat si nu e inchipuire. Ci precum intru inceput tarana luand din pamant, a zidit pe om dupa chipul Sau si nimeni nu poate zice ca nu este chip al lui Dumnezeu, desi este neinteles chipul, asa si painea, pentru care a zis, ca Trupul Meu este, asa credem ca este cu adevarat Trupul lui Hristos. Iar batranul a zis: de nu ma voi incredinta din lucru, nu am vestire in chip desavirsit.Iar ei au raspuns: sa ne rugam lui Dumnezeu toata saptamana pentru taina aceasta si credem ca Dumnezeu ne va descoperi noua. Iar batranul cu bucurie a primit cuvantul si se ruga lui Dumnezeu si el zicind: Doamne. Tu stii ca nu din rautate sunt necredincios, ci ca sa nu ma insel intru nestiinta. Descopere-mi, Doamne Iisuse Hristoase ! Mergand inca si batranii la chiliile lor, se rugau lui Dumnezeu si ei zicand: Doamne Iisuse Hristoase, descopere baranului taina aceasta, ca sa creada si sa nu-si piarda osteneala sa ! Si Dumnezeu a ascultat amandoua partile. Si implinindu-se saptamana, au venit ei duminica la biserica si au stat impreuna numai ei catestrei pe o rogojina, iar in mijloc era baranul. Si li s-au deschis lor ochii cei intelegatori.Iar cand s-a pus painea pe Sfanta Masa se arata numai la catesitrei ca un prunc si cand intindea mana preotul sa franga painea, iata ingerul Domnului s-a pogorat din cer, avand cutit si a jertfit pe Prunc si a turnat sangele Lui in pahar. Iar cand a frant preotul painea in bucati mici si ingerul taia din Prunc bucatile mici. Si cand s-a apropiat sa ia din cele sfinte, i s-a dat batranului carne cu sange. Si vazind, s-a infricosat si a strigat zicand: cred Doamne, ca painea este Trupul Tau si paharul este Sangele Tau ! Si indata s-a facut carnea cea din mana lui paine dupa taina. Si s-a impartasit, multumind lui Dumnezeu. Si i-au zis lui batranii: Dumnezeu stie firea omeneasca, ca nu poate sa manance carne cruda si pentru aceasta a prefacut Trupul Sau in paine si Sangele Sau in vin, la cei ce primesc cu credinta. Si au multumit ei lui Dumnezeu pentru batranul, ca nu a lasat sa se piarda ostenelile lui. Si s-au dus catestrei cu bucurie la chiliile lor.

1 Vezi pentru aceasta la Teologhicon al Sf. Ioan Damaskinul foaia 343.

8) Inca si alt frate cu aceleasi ganduri luptandu-se asa pentru Sfintele Taine, ca si cel mai sus zis batran, indoindu-se si necrezand, de ceilalti frati s-a luat la slujba si povestea, ca a vazut unele ca acestea, fiindca fratii cei ce il luasera pe el, se rugau cu deadinsul, ca sa i se arate lui de la Dumnezeu adevarul lucrurilor, sa lepede gandurile necredintei. Deci dupa ce s-a sfarsit slujba, le-a povestit lor fratele zicand: dupa ce s-a citit Apostolul, indata ce s-a suit diaconul sa citeasca Sfanta Evahghelie, am vazut acoperemantul bisericii deschis si cerul vazandu-se, iar pe diacon inconjurat de foc din toate partile. Apoi dupa ce s-au adus Darurile si s-au pus inainte, am vazut cerurile deschizandu-se si peste dumnezeiestile Daruri foc pogorandu-se si dupa foc multime de ingeri, si in mijlocul lor un Prunc si alte doua fete a caror frumusete nu este cu putinta a spune, caci era stralucirea lor ca fulgerul. Si ingerii aceia stau imprejurul mesei, iar Pruncul sedea pe masa. si dupa ce s-au apropiat preotii sa franga painile punerii inainte, am vazut cele doua minunate fete ca s-au apropiat si au tinut mainile si picioarele Pruncului si cu cutitul pe care il tineau, au junghiat pe Prunc si Sangele Lui l-au turnat in pahar, apoi au taiat bucatele Trupul Lui si L-au pus pe paini. Si indata s-au facut painile Trup. Si cand s-au apropiat fratii sa se impartaseasca, mi s-a dat mie trup curat si neputand sa ma impartasesc cu el, plangeam. Si am auzit glas graindu-mi in urechile mele: omule, pentru ce nu te impartasesti ? Nu este aceasta ceea ce ai cerut ? Si eu am zis: milostiv fii mie, Doamne, nu pot sa mananc trup. Si iarasi glasul a zis: cunoaste, dar, ca de putea omul sa se impartaseasca cu trup, trup s-ar fi aflat, precum si tu ai aflat, dar nu poate sa manance trup si pentru aceasta Domnul Dumnezeul nostru a randuit paini ale puterii inainte. Deci, de ai crezut, impartaseste-te si tu ! Iar eu am zis: cred, Doamne ! Si aceasta zicand eu, s-a facut indata Trupul pe care il aveam in mana mea, paine. Si multumind lui Dumnezeu, m-am impartasit. Iar dupa ce s-a sfarsit sfanta slujba cea de taina, am vazut de asemenea, acoperamantul bisericii deschis si pe dumnezeiestile si cerestile puteri iarasi la ceruri inaltandu-se. Acestea auzindu-le fratii de la fratele cel ce le povestea si umilindu-se pentru atata dar al lui Hristos, s-au dus multumindu-I si slavindu-L pe El.

9) Acestasi avva Daniil a povestit pentru alt batran mare ce sedea in partile cele de jos ale Egiptului, ca zicea intru prostime ca Melhisedec este Fiul lui Dumnezeu si s-a vestit fericitului Chiril, arhiepiscopul Alexandriei pentru dansul. Si a trimis la el, dar stiind ca este facator de minuni batranul si orice cere de la Dumnezeu, i se descopere lui si cum ca intru prostime a zis cuvantul acesta, a intrebuintat acest fel de intelepciune, zicand: avvo, rogu-te, fiindca gandul imi zice, ca Melhisedec este Fiul lui Dumnezeu si alt gand imi zice, ca nu, ci om este si arhiereu al lui Dumnezeu. Deci fiindca ma indoiesc pentru aceasta, am trimis la tine, ca sa te rogi lui Dumnezeu sa-ti descopere aceasta si sa cunoastem adevarul.Iar batranul indraznind la petrecerea sa, a zis: da-mi trei zile si eu voi vesti ce este. Deci mergand, se ruga lui Dumnezeu pentru cuvantul acesta si venind dupa trei zile a zis fericitului Chiril, ca om este Melhisedec. Si i-a zis lui arhiepiscopul: cum stii, avvo ? Iar el a zis: Dumnezeu mi-a descoperit pe toti patriarhii, asa cate unul trecand inaintea mea de la Adam pana la Melhisedec. Si ingerul mi-a zis ca acesta este Melhisedec, si sa cred ca asa este. Deci, ducandu-se singur propoveduia ca om este Melhisedec si foarte s-a bucurat fericitul Chiril.

10) S-a suit odata avva Daniil cel de la Schit cu ucenicul sau in Tebaida cea de sus la pomenirea lui avva Apolos si au iesit parintii spre intampinarea lui ca la sapte stadii, fiind la numar ca cinci mii. Si era cu putinta a-i vedea pe nisip intinsi pe pantece, ca in randuiala de ingeri, care cu frica primesc pe Hristos; ca unii hainele le asterneau pe cale inaintea lui, iar altii pamantul il udau cu lacrimile. Si iesind arhimandritul s-a inchinat de sapte ori inaintea fetei batranului si sarutandu-se intre diinsii, au sezut si i s-au rugat sa auda cuvant de la dansul, ca nu degraba vorbea cuiva. Deci dupa ce a sezut afara de chinovie, pe nisip, ca nu ii incapea biserica, zis-a avva Daniil, ucenicul sau: de voiti sa va mantuiti, iubiti neagoniseala si tacerea, ca de aceste doua fapte bune toata viata calugarilor atarna. Si ucenicul lui a dat unuia din frati scrisoarea si a talmacit-o egipteneste. Si dupa ce s-a citit parintilor, au plans toti si petreceau pe batranul plangand; caci nimeni nu indraznea sa-i zica: fa milostenie. Si venind la Ermupoli, a zis ucenicului Sau: du-te, bate in poarta manastirii aceleia si spune ca aici sunt ! Ca era acolo manastire de femei, care se zicea a lui avva Ieremia, in care locuiau ca trei sute de surori. Si s-a dus ucenicul si a batut. Si i-a zis lui portarita cu glas subtire: mantuieste-te ! Bine ai venit ! Ce poruncesti ? El a zis ei: cheama-mi pe maica arhimandrita, caci voi sa vorbesc. Iar ea a zis: nu se intalneste cu nimeni niciodata, ci spune-mi, ce poruncesti si ii voi spune. Iar el a zis: spune-i, ca un calugar va sa-i vorbeasca. Iar ea mergand i-a spus. Iar igumenia venind i-a zis: ce poruncesti ? Si a zis fratele: ca sa faceti milostenie sa dorm aici cu un batran, caci este seara si nu cumva sa ne manance fiarele. I-a zis lui maica: de folos va este voua sa fiti mancati de fiarele cele dinafara, iar nu de cele dinlauntru, ca aici barbat niciodata nu intra. I-a zis fratele: avva Daniil este, cel al Schitului. Iar ea auzind, a deschis portile si a iesit alergand, asemenea si tot soborul si imbroboditurile lor le-au asternut de la poarta pana jos, unde era batranul, tavalindu-se la picioarele lui si sarutand urmele picioarelor lui. Si intrand ei inauntru in manastire, a adus stareta lighean si l-a umplut cu apa caldisoara si cu buruieni si a pus pe surori doua cete si a spalat ea picioarele batranului si ale ucenicului lui si luand un pahar, lua din lighean si turna pe capetele surorilor si apoi a turnat in sanul ei si pe cap. Si putea sa le vada cineva pe, toate ca pe niste pietre neclintite, fara de grai, caci tot raspunsul lor cu semn se facea. Zis-a dar batranul, staretei: pe noi ne au la evlavie, sau asa sunt totdeauna surorile ? Iar ea a zis: totdeauna asa sunt roabele tale, stapane, roaga-te pentru dansele ! Iar una din ele, zacea in mijlocul curtii dormind, rupta si zdrenturoasa. Si a zis batranul: cine este aceasta care doarme aici ? Si a zis una din surori: este betiva si ce sa-i facem, nu stim, ca a o scoate din manastire ne temem de osanda si de o vom lasa, sminteste surorile. Zis-a batranul ucenicului sau: ia ligheanul si-l arunca deasupra ei. Iar el facand asa, s-a sculat sora ca dintr-o betie. Deci a zis stareta: stapane, totdeauna asa este. Si luand pe batran, au intrat in trapeza si au facut cina surorilor, zicand: blagosloveste pe roabele tale, ca inaintea ta sa guste ! Iar el le-a blagoslovit si numai ea si cea de a doua dupa dansa au sezut cu ei. Si batranului i-au pus un vas, care avea verdeturi muiate si crude si curmale si apa, iar ucenicului linte calda si putina paine si vin amestecat.Iar surorile au pus bucate multe: peste si vin din destul si au mancat foarte bine si nimeni nu a grait. Iar dupa ce s-au sculat ei, zis-a batranul, staretei: ce este ce ai facut ca noi trebuie sa mancam bine si voi ati mancat cele bune ? I-a raspuns lui aceea: tu calugar esti, si hrana de calugar ti-am pus si ucenicul tau ucenic de calugar este si hrana de ucenic i-am pus; iar noi. incepatoare suntem si hrana de incepatoare am mancat. I-a zis batranul: pomenita fie dragostea ta; cu adevarat ne-am folosit. Si mergand ei sa se odihneasca, zis-a batranul ucenicului sau: du-te de vezi unde doarme betiva aceea. care zacea in mijlocul curtii. Si s-a dus de a vazut si a venit de i-a spus lui, ca la sfarsitul iesitorilor ( 1 ). A raspuns batranul: privegheaza cu mine in noaptea aceasta. Si dupa ce au adormit toate surorile, a luai batranul pe ucenicul sau si s-a pogorat pe din dos si a vazut pe betiva ca s-a sculat si si-a intins mainile sale la cer si lacrimile ei ca paraul si metaniile le facea pana la pamant si cand simtea ca vine vreo sora la iesitori, se arunca pe sine jos horaind. Deci a zis batranul, ucenicului sau: cheama-mi pe stareta incetisor ! Si mergand a chemat-o pe ea si pe a doua dupa dansa si toata noaptea priveau cele ce facea. Iar stareta plangea zicand: zvon s-a facut pentru dansa intre surori si a cunoscut ea si s-a dus binisor cand dormea batranul si i-a furat toiagul si pieptarul si a deschis usa manastirii si a scris un biletel si l-a pus pe incuietoarea usii, zicand: rugati-va si ma iertati de orice v-am gresit, si apoi s-a facut nevazuta. Si dupa ce s-a facut ziua, au cautat-o si n-au gasit-o; si s-au dus la poarta si au gasit usa deschisa si pitacelul pe dinsa. Si s-a facut plangere mare in manastire si a zis batranul: eu pentru dansa am venit aici, ca acest fel de betivi iubeste Dumnezeu. Si toate se marturiseau batranului; spunand ce i-au facut ei. Si facand batranul rugaciune, s-au dus amandoi la chiiiile lor, slavind si multumind lui Dumnezeu, Celui ce stie singur, cati robi ascunsi are.

( 1 ) W.C.

11) A povestit avva Daniil, preotul Schitului, zicand: cand eram mai tanar am venit la Tebaida si m-am pogorat la un oras sa-mi vand lucrul mainilor mele. Si era acolo un om cu numele Evloghie, cu mestesugul sapator de piatra, care din tanara varsta aceasta lucrare avea: din lucrul mainilor sale, in fiecare zi ce dobandea, cheltuia si pana seara petrecea postind, iar seara iesea in oras si pe strainii ce se aflau ii aducea la casa sa si picioarele lor cu mainile sale le spala, ca nu avea pe altcineva impreuna cu el. Si dupa putere ii hranea, iar din bucatelele ce prisoseau, cu unele isi mangaia nevoia firii, iar altele le arunca la canii satului, caci pana si la acestia isi arata omul milostivirea. Deci, acesta si pe mine de multe ori, primindu-ma in gazda impreuna si cu alti frati, m-a facut a ma minuna foarte de fapta buna a lui, ca ma inspaimanta milostivirea si iubirea de oameni a lui si blandetea si smerenia sufletului. Si intorcandu-ma la Schit si asezandu-ma in chilie, in trei saptamani m-am dat pe sine-mi la postire, rugandu-ma lui Dumnezeu sa-i dea mai mult de cheltuiala, ca sa poata sa faca bine si altora mai multora. Deci, din postire lipsindu-mi puterea, zaceam mai mort si adormind am vazut pe unul cucernic la chip stand inaintea mea si zicandu-mi: Daniile, ce ai ? Si i-am zis lui: cuvant am dat lui Hristos sa nu gust paine, pana ce ma va auzi pe mine pentru Evloghie, pietrarul, ca sa-i dea lui blagoslovenie, sa faca bine mai multora. Iar el a zis: nu, ca se va vatama, iar acum bine se afla; iar de voiesti sa-i dai lui, pune-te chezas pentru sufletul lui ca se va mantui intru mai multe si eu ii voi da lui. Iar eu iarasi am zis: mai mult Doamne da-i lui, ca toti printr-ansul sa slaveasca numele Tau cel sfant. Raspuns-a acela: am zis tie, ca acum bine se afla. Iar eu am zis catre el: din mainile mele cere sufletul lui! Deci, mi s-a parut indata, ca m-am aflat la Sfanta Inviere si am vazut un copil sezand pe sfanta piatra, iar pe Evloghie de-a dreapta lui stand si cautand catre mine copilul, a zis catre cei ce erau de fata: acesta este cel ce s-a pus chezas pentru Evloghie ? Iar ei au raspuns: asa, cu adevarat, stapane ! Si iarasi a zis copilul: spuneti-i lui, ca am sa cer chezasia. Iar eu am zis: asa, stapane, de la mine cere-o aceasta, numai dai-i lui ! Si vad ca ii toarna in sanul lui bani multi. Si pe cat aceia turnau, pe atat sanul lui Evloghie primea. Deci desteptandu-ma eu, am cunoscut ca mi s-a ascultat rugaciunea si am proslavit pe Dumnezeu. Iar Evloghie iesind la lucrul sau si lovind in piatra, aude un sunet desert si sapand gaseste o pestera plina de bani si spaimantandu-se, socotea intru sine: ce voi face ? De-i voi lua pe acestia la oras, va auzi dregatorul si vine de ii ia si eu ma primejduiesc. Ci mai vartos ma voi duce la o tara afara, unde nimeni nu ma cunoaste. Si tocmind dobitoace ca si cum ar fi avut de carat pietre, a carat banii la rau si punandu-i in corabie, s-a dus la Bizant. Si imparatea Iustin batranul si a dat bani multi imparatului si celor mai mari ai lui si intru putina vreme s-a facut eparh al pretorilor si a cumparat casa mare, care si pana acum se zice a egipteanului. Si trecand doi ani, eu nestiind nimic de cele ce se facusera, am vazut in vis ca m-am aflat la Sfanta Inviere si pe copil iarasi l-am vazut, sezand pe sfanta piatra. Si aducandu-mi aminte de Evloghie, am zis intru sine-mi: oare unde este Evloghie ? Si dupa putin il vad pe acesta, tarat de un arap, afara de la fata copilului. Si desteptandu-ma, am cunoscut ce insemneaza vedenia si, am zis in sine-mi: vai mie pacatosului, ca am pierdut sufetul meu ! Si sculandu-ma, m-am dus la oras, ca pentru a vinde lucrul mainilor mele si asteptand sa aflu pe Evloghie, s-a facut seara adanca si nimeni nu s-a indemnat sa ma ia in gazda. Deci ma scol si intreb pe o batrana si ii zic ei: bunico, da-mi trei paximazi (pesmeti) sa mananc, ca nu am mancat astazi. Iar ea ducandu-se, mi-a adus putinia fiertura si mi-a pus inainte si sezand aproape, a inceput sa-mi vorbeasca, graind cuvinte de folos: avva, nu stii ca esti tanar si nu trebuia sa vii in oras. Au nu stii ca schima cea calugareasca cere liniste. Si altele oarecare? Si am zis ei; ce poruncesti dar sa fac, caci lucrul mainilor mele am venit sa vand ? Iar ea mi-a zis: macar de iti vinzi lucrul mainilor tale, dar nu zabovi asa in oras, daca voiesti sa fii calugar, du-te la Schit ! Si i-am zis ei: nu este aici in orasul acesta vreun om temator de Dumnezeu, ca sa adune pe straini ? Si mi-a zis: o, ce ai grait, avvo? Am avut aici pe un pietrar oarecare si multe bunatati facea la straini. Si vazand Dumnezeu lucrurile lui, i-a dat lui dar. Si este, precum aud patrician astazi. Iar eu acestea auzind, am zis intru sine-mi: eu am facut uciderea aceasta. Si indata intrand intr-o corabie, m-am dus in Bizant si intreband si gasind casa lui Evloghie, sedeam langa poarta, vrand sa-l vad pe el, cand va iesi. Si deci trecand putin, il vad indata pe el cu fala si inconjurat de oameni multi si am zis catre el: miluieste-ma, am sa-ti graiesc oaresce deosebi ! Iar el nu a luat aminte, ci si cei ce mergeau inainte au dat in mine si alergam mai inainte si iarasi strigam si cei de pe urma iarasi au dat in mine. Si aceasta in patru saptamani facand, nu am putut sa vorbesc cu el. Iar mai pe urma strigand eu iarasi, a alergat unul din slujitorii lui cu un bat si atata m-a batut cu dansul, cat m-a lasat mai mort. Apoi,dupa multa vreme, putin intarindu-ma, am zis intru sine-mi: sa mergem la Schit si de va voi Dumnezeu, va mantui si pe Evloghie ! Si m-am pogorat la mare si afland o corabie alexandrineasca pornind indata, m-am suit intr-ansa si de scarba si de batai am adormit. Si ma vad pe mine iarasi la Sfinta Inviere si pe copilul acela asemenea iarasi sezand si cautand la mine cu ingrozire si zicand: nu vei merge, ci vei plini chezasia. Iar eu, de frica, nici a deschide gura nu am putut. Si porunceste la doi din cei ce stau inaintea lui si luandu-ma m-au legat cu mainile inapoi si m-au spanzurat cu capul in jos, zicandu-mi: sa nu te pui chezas peste puterea ta si sa nu graiesti impotriva lui Dumnezeu. Iar eu de mahnire si de nevoie, nu am raspuns nimic. Deci, asa fiind eu spanzurat, s-a facut glas zicand: iese Augusta (adica Imparateasa) si vazand-o, am luat indrazneala si am strigat: miluieste-ma, stapana lumii ! Iar ea intorcandu-se catre mine, a zis: ce voiesti ? Am zis: pentru chezasia lui Evloghie sunt spanzurat. Si mi-a zis mie: eu ma voi ruga pentu tine. Si am vazut ca s-a dus si a sarutat picioarele copilului si mi-a zis copilul: sa nu mai faci lucrul acesta. Iar eu de frica fiind cuprins, am zis: nu stapane, iarta-ma si a poruncit si m-au slobozit si mi-a zis: mergi la chilia ta. Vezi inca si cum voi aduce pe Evloghiel la randuiala lui cea dintai. Deci desteptandu-ma, m-am bucurat cu bucurie mare ca m-am izbavit de aceasta chezasie. Si inotand cu corabia, am venit la Schit, multumind lui Dumnezeu. Iar dupa trei zile aud ca a murit Iustin imparatul si s-a facut imparat Iustinian. Apoi dupa putin m-am instiintat, ca s-au sculat asupra imparatului, patru oarecare din cei mari, intre care unul a fost si Evloghie. Si cei trei prinzandu-se, li s-au taiat capetele, iar Evloghie a fugit noaptea. Si a poruncit imparatul ca ori unde se va afla, sa se omoare si el. Deci, intreband pentru dansul cu osardie, m-am instiintat ca s-a intors la locul sau iarasi si s-a apucat de pietrarie, nearatand catre nimeni ca el este cel ce se facuse patrician ( boier ) in Constantinopol, ci alt egiptean a fost acela. iar el incredinta ca intru atatia ani a fost la Sfintele Locuri. Deci m-am pogorat iarasi la acel oras, ca sa ma instiintez cele pentru dansul mai cu deadinsul. Si facandu-se seara, iata Evloghie a venit chemand pe straini la gazduire. Si vazandu-l, am suspinat si lacrimand, am zis catre Dumnezeu: cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate intru intelepciune le-ai facut ! Cu adevarat, Tu, Doamne, faci saraci si imbogatesti, smeresti si inalti si judecatile Tale sunt nenumarate ! Si luandu-ma si pe mine impreuna cu alti saraci, ne-am dus la casa sa si spalandu-ne picioarele, ne-a pus masa. Si dupa ce am mancat noi, luandu-l deosebi, i-am zis lui: cum te afli, avvo Evloghie ? Iar el a zis: roaga-te pentru mine, avvo, ca sant sarac, neavand in maini nimic ! Iar eu am zis catre el: o, de nu ai fi avut nici acestea pe care le ai ! Iar el a zis: pentru ce, avvo? Au te-am smintit cu ceva candva ? Atunci i-am povestit lui toate cele ce s-au facut. Si plangand deajuns, a zis: roaga-te, avvo, ca sa trimita Dumnezeu cele de trebuinta si de acum sa ma indreptez ! Iar eu am zis: cu adevarat, fiule, sa nu ingdaduiesti sa ti se incredinteze altceva de la Hristos, cat vei fi in lumea aceasta, afara de plata osteneiii acesteia. Si urandu-i cele bune, m-am intors si a ramas Evloghie asa, sapand la pietre si primind pe straini pana la sfarsitul vietii sale si de o suta de ani facandu-se, nu s-a lasat de aceasta lucrare ci ii da Dumnezeu lui putere, pana cand a plinit calatoria vietii acesteia.

12) Ne-a povestit noua avva Palladie, ca intrand odata in Alexandria impreuna cu avva Daniil pentru o trebuinta oarecare, au intalnit pe un tanar iesind din baie, ca se scaldase. Si vazandu-l pe el batranul, a suspinat si mi-a zis mie: vezi pe acest frate, are sa se huleasca numele lui Dumnezeu printr-insul. Ci sa mergem dupa el, ca sa vedem unde petrece. Si mergand pe urma lui, am intrat dupa el. Si luandu-l batranul deosebi, i-a zis: o frate, tanar fiind si sanatos, nu ti se cuvine sa te scalzi; caci sa fii incredintat, fiule, ca pe multi' smintesti, nu numai pe mireni ci si pe calugari. Raspuns-a acela batrhnului: de as placea inca oamenilor, nu as fi sluga a lui Hristos. Ci scris este: nu judecati si nu veti fi judecati. Atunci i-a pus lui batranul metanie, zicand: iarta-ma pentru Domnul, caci ca un om am gresit. Si am iesit de la dansul. Si i-am zis batranului: nu cumva este neputincios fratele, si atunci nu se va osandi ? Iar batranul suspinand si lacrimand, a zis: sa te incredinteze pe tine adevarul, frate, mai mult decat cincizeci de draci am vazut inconjurandu-l pe el si turnand peste el noroi si o arapoaica sezand pe umerii lui si sarutandu-l pe el si alta arapoaica inaintea lui jucand si nerusinare invatandu-l si pe draci imprejurul lui mergand si bucurandu-se de el, iar pe sfantul inger nu l-am vazut nici aproape, nici departe de el. Pentru aceasta asemuiesc ca era el plin de toata necuratenia. Si marturisesc ceea ce se zice si insasi hainele lui, care sunt de capra si moi si indoite la fir,inca si a petrece el asa fara de rusine in mijlocul acestei cetati, intru care si cei ce au imbatranit intru nevointe intrand pentru trebi neaparate, se sarguiesc sa iasa indata, ca sa nu sufere vreo vatamare sufleteasca. Apoi si alta: de nu era el iubitor de sine si iubitor de dezmierdari si iubitor de curvie, nu s-ar fi dezgolit fara 'de rusine in baie si pe altii asemenea goi i-ar fi privit, cand sfintii parintii nostri Antonie si Pahomie, Amon si Serapion si ceilalti purtatori de Dumnezeu parinti, au legiuit, ca nimeni din ca'ugari fara de mare boala si nevoie sa nu se dezgoleasca pe sine. Ca si insisi pentru oarecare trebuinte de nevoie vrand sa treaca rauri si nefiind luntre, nu sufereau sa se goleasca, pentru ca se cucereau de sfantul inger, care urma dupa dansii si de soarele care lumina, desi nu ii vedea vreun om, ci se rugau lui Dumnezeu si treceau prin vazduh, fiindca iubitorul de oameni si atotputernicul Dumnezeu pe cea dreapta a lor si plina de evlavie cerere, gata o primea si preaslavit o implinea si cu lucru o savarsea. Acestea spuindu-mi batranul, s-a astamparat. Iar dupa ce ne-am intors noi la Schit, nu au trecut multe zile si venind fratii de la Alexandria, ne-au povestit ca fratele cutare preotul ( ca avea si hirotonie ), care sedea la biserica Sfantului Isidor, cel ce cu putin mai inainte venise de la Constantinopol, ( si era acesta pentru care zisese batranul ), s-a aflat ca curvea cu femeia lui Salentarie si prinzandu-se de slugile lui si de vecini, i s-au taiat cele doua boase ale lui impreuna cu madularul trupului si dupa taiere mai traind trei zile, a murit, facandu-se ocara si rusine tuturor calugarilor. Iar eu auzind, sculandu-ma, m-am dus la avva Daniil si i-am povestit lui cele ce s-au intamplat. Si auzind batranul a lacrimat si a zis: pedeapsa celui mandru este caderea. Si insemneaza batranul cu aceasta, ca de nu bolea acela cu mandria si ar fi primit sfatul lui, nu ar fi patimit una ca asta, prin care si ceilalti mandri se vor pedepsi, de nu se vor invata prin caderea aceluia, sa fuga de o prapastie ca aceasta.

13) Au povestit ucenicii lui avva Evloghie, cum ca trimitandu-ne batranul la Alexandria ca sa vindem lucrul mainilor, ne da porunci ca sa nu facem mai mult de trei zile. Iar de veti face mai mult de trei zile, nevinovat sunt de pacatul vostru, zicea el. Iar noi l-am intrebat pe el: cum calugarii prin cetati si prin sate cu mirenii petrecand, ziua si noaptea nu se vatama ? Iar el a zis: credeti-ma fiilor, ca dupa ce m-am facut calugar, am facut treizeci si opt de ani neiesind din Schit si dupa acela m-am dus la Alexandria, catre papa Eusebie impreuna cu avva Daniil pentru o trebuinta. Si intrand in cetate, am vazut multi calugari si vedeam ca pe unii din ei corbii ii loveau peste- obraz, iar pe altii femei goale ii imbratisau si la ureche le vorbeau; iar inaintea altora, goi fiind ei, copii jucau si cu baliga de om ii manjau, iar pe unii ii vedeam ca tineau cutite si trupuri de oameni taiau si dadeau calugarilor sa manance. Si am inteles ca fiecare din calugari in ce patima era cazut, acest fel de draci avea care urmau dupa dansul si le vorbea in minte. Pentru aceasta, fratilor, eu nu voiesc sa zaboviti niciodata in cetate, ca nu de acest fel de ganduri, iar mai vartos de draci, sa va suparati.

14) S-a suit odata avva Daniil de la Schit la Terenut, iar pe cale a intrat intr-o capiste sa doarma. Si erau acolo idoli vechi ai elinilor si luand unul, l-a pus ca un copac sub capul sau. Iar demonii ( dracii ), vazand indrazneala lui si voind sa-l infricoseze, strigau catre o femeie, pe nume chemand-o si zicand: cutare, vino cu noi la baie ! Iar alt demon ascultand, raspundea ca din idolul cel ce era sub capul batahnului si zicea: strain am deasupra mea si nu pot veni ! Dar batranul nu s-a temut, ci indraznind, lovea idolul zicand: du-te intru intuneric, daca nu poti si auzind demonii au strigat toti cu glas mare zicand: ne-ai biruit pe noi ! Si au fugit rusinati.

15) Zicea avva Daniil pentru avva Dula, ca intai a sezut in viata de obste patruzeci de ani, apoi la Schit s-a linistit si intre parintii cei mai mari s-a socotit. Deci acesta spunea, ca in multe feluri cercand, a aflat ca cei ce petrec in viata de obste, mai mult si mai degrab decat cei ce se linistesc, sporesc in lucrarea faptelor bune, de vor avea si intrebuinta supunerea din inima curata. Ca un frate era intr-o viata de obste cu chipul prost si defaimat mai mult decat toti cei ce erau intr-ansa, iar cu mintea mare si cinstit. Acesta ocarandu-se si defaimindu-se de toti, iar de multe ori si batandu-se cu nedreptate, rabda vitejeste nezicand nimanui nimic; iar altul din fratii cei ce erau acolo, indemnat fiind de diavolul, a furat sfintele vase cele din Biserica, tainuindu-se de toti. Apoi cercetare facandu-se pentru cele furate, toti la fratele acela care se defaima pe sine au lipit vina si pe acesta l-au osandit din presupus ca a furat cele sfinte. Iar de vreme ce acela zicea ca nu are stiinta catusi de putin de lucrul acela, cu indemnarea igumenului, i-au luat chipul cel calugaresc de la dansul si punandu-l in fiare, l-au dat iconomului lavrei spre cercetare. Acesta, dupa ce si cu vine de bou l-a batut de ajuns si alte pedepse i-a dat, fiindca nimic nu avea acela ce sa marturiseasca, ci dimpotriva punea inainte nestiinta faptei aceleia, l-a trimis la dregatorul locului, ca sa-l pedepseasca mai mult. Iar acela feluri de munci aratand asupra lui si cu foc trupul arzandu-i si cu nemancare de multe zile si cu inchisoare intunecoasa si inecacioasa pedepsindu-l, dupa ce deopotriva a aflat tagaduindu-se furtisagul de cele sfinte, cu voia igumenului si a fratilor l-a osandit la moarte, dupa cum oranduieste pravila, ca pedeapsa furtisagului de cele sfinte este moartea. Si deci a fost dus sa i se taie capul. Iar fratele cel ce furase cele sfinte, vazand si patimind cu smfletul, venind la avva a zis: m-am instiintat ca s-au aflat vasele cele sfinte, pentru aceasta grabeste sa nu i se taie capul fratelui. Iar el vesteste dregatorului si slobozindu-se fratele, a venit in viata cea de obste. Si mai traind trei zile, s-a dus catre Domnul, dandu-si sufletul in vremea cand se ruga si cazuse in genunchi. Deci venind toti cei din manastire si afland trupul lui asa stand spre pocainta ( adica in genunchi ), l-au luat pe el si l-au dus in biserica, pana cand sa se aseze acolo ! Si lovindu-se in toaca, s-a adunat toata lavra si toti alergau la trupul acela, fiecare voind pentru blagloslovenie sa ia vreo parte din haine, sau din par. Iar avva temandu-se ca nu cumva sa se rupa si trupul, l-a bagat in altar si l-au incuiat cu lacat asteptand sa vina si avva al lavrei. Iar dupa putin venind si acela si aprinzand toti foc si punind tamaie, cautau trupul sa-l scoata din altar si sileau pe proistosul manastirii sa deschida degraba. Iar acela deschizand si intrand inauntru cu alti multi, hainele si incaltamintele raposatului le-au aflat, iar trupul nu era nicaieri. Deci au inceput toti sa slaveasca pe Dumnezeu si sa strige unii catre altii cu lacrimi si sa zica: vedeti, fratilor, ce fel de daruri ne pricinuieste noua indelunga-rabdarea si smerenia ! Sa ne nevoim dar si noi sa suferim ispita si defaimare pentru Domnul si vom fi slaviti si cinstiti si impreuna cu El in veci vom imparati.