PENTRU AVVA AGATHON
1) Zis-a avva Petru, acela al lui avva Lot, ca era odata la chilia lui avva
Agathon si a venit catre acesta un frate, zicand: voiesc sa locuiesc cu
fratii; deci spune-mi, cum voi locui cu ei ? Zis-a lui batranul: ca in ziua
dintai, cand intri la dansii, asa sa pazesti strainatatea ta in toate
zilele vietii tale, ca sa nu ai indrazneala cu dansii. Zis-a avva Macarie
lui: si ce face indrazneala ? Zis-a lui batranul: asemenea este indrazneala
cu arsita cea mare, care cand se face, toti fug de la fata ei, rodul
pomilor il strica. Zis-a avva Macarie lui: asa de cumplita este
indrazneala ? Si a zis avva Agathon: nu este alta patima mai cumplita decat
indrazneala; caci ea este maica si nascatoare a tuturor patimilor. Si
lucratorul trebuie sa se pazeasca de indrazneala, macar singur de va fi in
chilie. Caci stiu eu ca un frate locuind multa vreme in chilie si avand un
patisor, a zis ca s-a mutat din chilie, necunoscand patisorul acesta. Unul
ca acesta este lucrator si luptator.
2) Zis-a avva Agathon: calugarul trebuie sa nu lase constiinta sa-l
invinuiasca in nici un lucru.
3) Zis-a iarasi: fara de pazirea dumnezeiestilor porunci, nu sporeste omul
in nici o fapta buna.
4) Zis-a iarasi: niciodata nu m-am culcat sa dorm avand (ceva) asupra
cuiva, nici am lasat pe cineva sa se culce, sa doarma avand (ceva) asupra
mea ( 1 ). Aceasta, pe cat am putut.
( 1 ) Mat. V, 23 si Marcu XI, 25.
5) Se spunea pentru avva Agathon, ca s-au dus oarecari la dansul, auzind
ca are dreapta si mare socoteala. Si vrand sa-l cerce de a sa manie, i-au
zis lui: tu esti Agathon ? Am auzit pentru tine ca esti curvar si mandru. Iar
el a zis: ei bine, asa este. Si i-au zis lui: tu esti Agathon barfitorul si
clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. Au zis iarasi: Tu esti
Agathon ereticul? lar el a raspuns: nu sunt eretic. Si l-au rugat pe el,
zicand: spune-ne noua, pentru ce atatea cate ti-am zis tie le-ai primit,
iar cuvantul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintai asupra mea le
scriu, caci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvantul acesta eretic
este despartire de Dumnezeu si nu voiesc sa ma despart de Dumnezeu. Iar
aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteala si s-au dus ziditi,
adica folositi.
6) Povestesc unii pentru avva Agathon, ca a facut vreme
multa zidind o chilie impreuna cu ucenicii lui si dupa ce au sfarsit ei
chilia, au venit apoi sa sada in ea. Si a vazut batranul in saptamana
dintai lucrul ce nu-i folosea si a zis ucenicilor sai: sculali-va, sa
mergem de aici. Iar ei s-au tulburat, zicand: daca avea socoteala de a ne
muta, pentru ce am facut atata osteneala zidind chilia ? Si smintindu-se
oamenii asupra noastra, iarasi or sa zica: iata, iarasi s-au mutat
nestatornicii. Si vazandu-i pe ei imputinati cu sufletul, le-a zis lor:
desi se vor sminti vreunii, insa iarasi se vor zidi altii, zicand: fericiti
sunt unii ca acestia, ca pentru Dumnezeu s-au mutat si toate le-au
defaimat. Insa cel ce voieste sa vina, sa vina, caci eu ma mut. Si s-au
aruncat ei pe sine la pamant, rugandu-se pana cand vor fi iertati sa
calatoreasca impreuna cu dansul.
7) Se zicea, iarasi pentru dansul, ca de multe ori s-a mutat,
avand numai la brau cutitasul cu care spinteca smicelele.
8) A fost intrebat avva Agathon: ce este mai mare: osteneala
cea trupeasca, sau pazirea celor dinauntru? Iar batranul a zis: omul este
asemenea unui pom; deci, osteneala cea trupeasca este frunza, iar pazirea
celor dinauntru este roada. Si fiindca, dupa ceea ce este scris: tot pomul
care nu face roada buna, se taie si in foc se arunca ( 1 ), aratat este ca
pentru roada este toata osardia noastra, adica pentru pazirea mintii. Dar
este trebuinta si de acoperemantul si podoaba cea de frunze, care sunt
ostenelile cele trupesti.
( 1 ) Mat. VII, 19.
9) L-au intrebat pe el iarasi fratii, zicand: care fapta buna,
parinte, intre petreceri, are mai multa osteneala ? Zis-a lor: iertati-ma, eu socotesc ca nu este alta osteneala, ca rugaciunea
catre Dumnezeu. Caci totdeauna cand voieste omul sa se roage,
voieste vrajmasul sa-i taie pe el caci el stie ca nu se impiedica
de altceva, fara numai de rugaciunea cea catre Dumnezeu. Si
toata petrecerea pe care o va face omul, rabdand intru dansa, dobandeste odihna. ziar rugaciunea pana la rasuflarea cea de pe urma, are
trebuinta de nevointa.
10) Si era avva Agathon intelept cu mintea si fara de preget cu trupul si se
indestula cu toate si cu lucrul mainilor si cu hrana si cu imbracamintea.
11) Acesta mergea pe drum cu ucenicii lui si unul dintr-insii gasind un
pahairut de lemn verde pe drum, a zis batranului: parinte, porunceste sa-l
iau. Iar batranul s-a uitat la el minunandu-se si i-a zis: tu l-ai pus
acolo ? Si a raspuns fratele: nu ! Si a zis batranul: cum dar vrei sa iei ceea ce nu ai pus?
12) Un frate a venit la avva Agathon, zicand: lasa-ma sa locuiesc cu tine.
Si mergand pe drum a gasit putin sapun si l-a adus la el. Si a zis
batranul: unde ai gasit sapunul ? Zis-a fratele: pe drum l-am gasit, cand
umblam si l-am luat. Zis-a lui batranul: daca ai venit sa locuiesti cu
mine, cum ai luat ceea ce n-ai pus ? Si l-a trimis sa-l duca de unde l-a
luat.
13) Un frate a intrebat pe batranul, zicand: m-a ajuns o porunca si unde
este porunca, este razboi. Deci voiesc sa merg pentru porunca, dar ma tem
de razboi. Si a zis lui batranul: de ar fi fost Agathon, facea porunca si
biruia razboiul.
14) Facandu-se odata sobor la schit pentru o pricina si punandu-se la
randuiala, mai pe urma a venit si acest Agathon si a zis parintilor: nu ati
pus pricina la buna randuiala. Iar ei i-au zis lui: dar tu cine esti de
graiesti asa? lar el a raspuns: fiu al omului. Caci este scris: de graiti
adica, dreptate dupa adevar, judecati cele nedrepte, fiii oamenilor. ( 1 )
( 1 ) Psalm 57, 1.
15) Se spunea pentru avva Agathon, ca trei ani s-a ostenit, tinand piatra
in gura sa, pana cand s-a deprins sa taca.
16) Se spunea iarasi pentru el si pentru avva Amun, ca atunci cand vedea
vreun vas, o data spunea pretul si ceea ce li se da, luau tacand cu liniste.
Si iarasi, cand vroiau sa cumpere ceva, ceea ce li se spunea, dau in tacere
si luau vasul, negraind nimic.
17) Acelasi avva Agathon a zis: niciodata n-am dat dragoste, adica
milostenie; ci milostenia mea era a da si a lua, socotind ca folosul
fratelui meu este lucru al rodirii.
18) Acelasi parinte cand vedea vreun lucru si voia gandul lui sa-i judece, isi zicea luisi: " Agathoane, sa nu faci tu aceasta ! Si asa
se linistea gandul lui.
19) Acesta si-a zis ca maniosul macar de va scula vreun mort, nu este primit la Dumnezeu.
20) Avea odata avva Agathon doi ucenici, care petreceau
viata sihastreasca deosebi. Deci, intr-una din zile a intrebat pe unul: cum
petreci in chilia ta ? Iar el a zis: postesc pana seara si mananc doi
pesmeti. Si i-a zis lui: buna este randuiala mancarii, neavand osteneala
prea mare. Zis-a si celuilalt: tu cum petreci ? lar el a zis: doua zile
postesc si doi pesmeti mananc. Si i-a zis lui batranul: te ostenesti foarte
mult, suferind doua razboaie. Ca de mananca cineva in fiecare zi si nu se
satura, se osteneste. Dar este altul care voieste sa posteasca cate doua
zile si sa se sature. Iar tu indoit postind, nu te saturi.
21) Un frate a intrebat pe avva Agathon pentru pacatul
curviei si i-a raspuns aceluia: mergi, arunca neputinta ta inaintea lui
Dumnezeu si vei avea odihna.
22) S-a bolnavit odata avva Agathon si un oarecare din
batrani. Si zacand ei in chilie, citea un frate la cartea Facerii
si a venit la capul unde zice Iacob: Iosif nu este, Simeon nu
este ; si pe Veniamin il veti lua? Si imi veti pogori batranetile
cu mahniciune la iad! ( 1 )
Si raspunzand batranul, a zis: nu-ti ajung ceilalti zece, avvo
Iacove? Zis-a avva Agathon: inceteaza, batranule! Daca Dumnezeu este Cel ce indrepteaza, cine este cel ce osandeste? ( 2 )
( 1 ) Facere 47, 36 si 37.
( 2 ) Rom. VIII, 33 si 34.
23) Zis-a avva Agathon: de-mi va fi cineva foarte iubit si voi cunoaste ca
ma duce in vreo greseala, il inlatur de la mine.
24) Zis-a iarasi: omul trebuie sa ia aminte in tot ceasul la judecata lui
Dumnezeu.
2S) Oarecari frati vorbind pentru dragoste, avva Iosif a zis: au noi stim
ce este dragostea ? Si spunea pentru avva Agathon ca avea un cutitas si a
venit la el un frate si l-a laudat si nu l-a lasat sa iasa pana ce nu a
luat cutitasul.
26) Zicea avva Agathon: de mi-ar fi fost cu putintia sa gasesc un bubos
sa-i dau trupul meu si sa iau pe al lui, bucurie as fi avut, caci aceasta
este dragostea cea desavarsita.
27) Se spunea iarasi pentru dansul, ca venind o data in cetate sa-si vanda vasele, adica lucrul mainilor sale, a gasi pe un om
strain, lepadat pe ulita si bolnav, neavand cine sa-l caute. Si a ramas
batranul cu dansul luand o casa cu chirie si din lucrul mainilor sale platea
chiria, iar ce-i mai ramanea cheltuia la trebuinta bolnavului. Si a
petrecut patru luni, pana cand s-a vindecat bolnavul. Si asa batranul s-a
dus la chilia sa cu pace.
28) Spunea avva Daniil, ca mai inainte de a veni avva
Arsenie la parintii mei, au ramas si ei cu avva Agathon. Si
iubea avva Agathon pe avva Alexandru, ca era nevoitor si
bland. Si s-a intamplat ca toti ucenicii lui sa-si spele hainele
in rau, iar avva Alexandru spala incet. Ceilalti frati au zis batranului: fratele Alexandru nu face nimic. Si vrand sa-i odihneasca, i-a zis lui: frate Alexandre, spala-le bine caci sint inuri.
Iar el daca a auzit, s-a mahnit. Si dupa aceasta l-a mangaiat
pe el batranul, zicand: au doara, nu stiam, ca bine faci? Ci
acestea ti le-am spus inaintea lor, ca sa odihnesc cugetul lor
cu ascultarea ta, frate.
29) Se povesteste pentru avva Agathon, ca se silea sa faca
toate poruncile si cand trecea in coraabie, el intai apuca lopata
si cand mergeau la dansul fratii, indata dupa rugaciune, mana
lui punea masa, caci era plin de dragostea lui Dumnezeu. Iar
cand a vrut sa se savarseasca, a ramas trei zile avand ochii
deschisi si nemiscati. Si l-au miscat fratii zicand: avvo Agathoane, unde esti ? Si le-a raspuns lor: inaintea judecatii stau.
I-au zis lui: si tu te temi, parinte ? Le-a zis lor: cu adevarat
m-am silit dupa puterea mea, ca sa pazesc poruncile lui Dumnezeu; dar om sunt si de unde stiu de au placut lucrurile mele lui Dumnezeu ! Si i-au zis lui: dar nu nadajduiesti, ca lucrul tau este dupa Dumnezeu ? Zis-a batranul: nu nadajduiesc, de nu voi intampina pe Dumnezeu, caci alta este judecata lui
Dumnezeu, si alta a oamenilor. Iar cand au vrut sa-l mai
intrebe alt cuvant, le-a zis lor: faceti bine si nu mai graiti
acum cu mine, caci n-am vreme. Si indata s-a savarsit cu bucurie. Ca-l vedeau tragandu-se, in ce fel heretiseste cineva pe
prietenii si iubitii sai. Avea inca pazire mare in toate si zicea,
ca fara de pazire mare nu paseste omul la nici o fapta buna.
30) A intrat odata avva Agathon in cetate sa-si vanda putinele vase si a gasit pe un lepros lepadat in cale. I-a zis lui
leprosul: unde te duci, si i-a raspuns avva Agathon: in cetate, sa vand niste vase. Zis-a lui leprosul: fa milostenie, de ma ia acolo ! Si luandu-l pe spatele sale, l-a dus in cetate. I-a zis lui acesta: unde vei vinde vasele tale, acolo sa ma pui. Si a facut batranul asa. Si dupa ce vindea un vas, zicea bubosul: cu cat l-ai vandut? Si-i raspundea: intr-atata. Si-i zicea iarasi: cumpara-mi o placinta. Si-i cumpara. Si iar vindea alt vas. Si ii zicea leprosul iarasi: dar acesta cu cat ? Si-i raspunse batranul: intr-atata. Si-i zicea: cumpara-mi acest lucru. Si-i cumpara. Deci dupa ce a vandut toate vasele si vroia sa se
duca, i-a zis bubosul: te duci ? Si i-a raspuns lui: da ! Si i-a zis din nou:
fa iarasi milostenie, de ma du unde m-ai gasit ! Si luandu-l pe spatele
lui, l-a dus la locul lui. Si i-a zis lui: binecuvantat esti Agathone, de
Domnul in cer si pe pamant. Si ridicand ochii sai, pe nimeni n-a vazut. Ca
a fost ingerul Domnului care a venit sa-l ispiteasca.