CAPITOLUL 1 
Solomon. 

1. Când regele David a ajuns la adânci bătrâneţe, îl acopereau cu haine, însă nu putea să se încălzească. 
2. Atunci slugile lui i-au zis: "Să se caute pentru domnul nostru rege o fată tânără, care să stea înaintea regelui, să-l îngrijească şi să se culce cu el, ca să se încălzească domnul nostru regele". 
3. Şi i-au căutat în toate ţinuturile lui Israel o fată frumoasă şi au găsit pe Abişag Sunamiteanca şi au adus-o la rege. 
4. Fata era foarte frumoasă, îngrijea pe rege şi-l servea; însă ragele n-a cunoscut-o. 
5. Atunci Adonia, fiul Haghitei, s-a fălit şi a zis: "Eu am să fiu rege". Şi Şi-a gătit care de război, călăreţi şi cincizeci de oameni care să-i alerge înainte. 
6. Căci tatăl său niciodată nu-l oprise şi nu-i zisese: "Pentru ce faci aceasta?" El însă mai era şi foarte frumos la chip şi născut după Abesalom. 
7. Şi s-a înţeles cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu Abiatar preotul; şi aceştia ajutau pe Adonia. 
8. Iar preotul Ţadoc şi Benaia, fiul lui Iehoiada, proorocul Natan, Şimei, Rei şi vitejii lui David n-au fost de partea lui Adonia. 
9. Şi junghiind Adonia ai, boi şi viţei graşi la piatra Zohelet, cea de la En-Roghel, a chemat pe taţi fraţii săi, fiii regelui, dimpreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, care erau în slujbă la rege. 
10. Iar pe proorocul Natan, pe Benaia, pe viteji şi pe Solomon, fratele lui, nu i-a chemat. 
11. Atunci Natan a grăit către Batşeba, mama lui Solomon, zicând: "Auzit-ai tu că Adonia, fiul Haghitei, s-a făcut rege, iar domnul nostru David nu ştie de aceasta? 
12. Acum, iată, iţi dau un sfat: Să-ţi scapi viaţa ta şi a fiului tău Solomon. 
13. Du-te şi intră la regele David şl-i spune: "Nu tu, oare, domnul meu rage, te-ai jurat către roaba ta, zicând: Solomon, fiul tău, va fi rege după mine: şi va şedea pe tronul meu? Pentru ce dar Adonia s-a făcut rege?" 
14. Şi iată, când tu încă vei vorbi acolo cu regele, voi intra şi eu în urma ta, voi adeveri şi voi întregi cuvintele tale", 
15. Deci a intrat Batşeba la rege în odaia unde odihnea. Şi iată regele era foarte bătrân şi Abişag Sunamiteanca îngrijea de el. 
16. Şi s-a plecat Batşeba şi s-a închinat regelui şi el a întrebat-o: "Ce voieşti?" 
17. Iar ea i-a spus: "Domnul meu rege, tu te-ai jurat pe Domnul Dumnezeul tău câtre roaba ta, zicând: Solomon, fiul tău, va fi rege după mine şi va şedea pe tronul meu. 
18. Dar acum iată că Adonia s-a făcut rege şi tu, domnul meu rege, nu ştii nimic da aceasta. 
19. Acela a înjunghiat o mulţime de boi, viţei graşi şi oi; şi a poftit pa toţi fiii regelui, pe preotul Abiatar şi pe Ioab, mai-marele oştirii; iar pe Solomon, robul tău, nu l-a chemat. 
20. Însă tu eşti rege, domnul meu. Ochii tuturor Israeliţilor la tine privesc, ca să le arăţi cine va şedea rege pe tronul domnului meu, după el. 
21. Altfel, când domnul meu, regele, va răposa cu părinţii săi, voi fi învinuită eu şi fiul meu Solomon". 
22. Şi iată, când încă vorbea cu regele, a venit şi proorocul Natan. 
23. Şi i s-a spus regelui, zicând: "Iată Natan proorocul!" Şi a intrat Natan la rege şi i s-a închinat regelui cu faţa până la pământ. 
24. Şi a zis Natan: "Domnul meu rege, ai spus tu oare: Adonia va fi rege şi va şedea pe tronul meu după mine? 
25. Pentru că el chiar astăzi a plecat Şi a junghiat o mulţime de boi, viţei graşi şi oi; şi a poftit pe toţi fiii regelui, pe mai-marii oştirii şi pe Abiatar preotul; şi, iată, ei mănâncă şi beau dinaintea lui şi zic: "Trăiască regele Adonia!" 
26. Iar pe mine, robul tău, pe preotul  Ţadoc, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Solomon, robul tău, nu ne-a chemat. 
27. Şi dacă cu voia ta, domnul meu rege, s-a făcut lucrul acesta, atunci pentru ce tu n-ai descoperit robului tău cine va şedea rege pe tronul domnului meu, după el?" 
28. Dar regele David a răspuns şi a zis: "Chemaţi pe Batşeba la mine!" şi a intrat ea la rege şi a stat înaintea lui. 
29. Atunci regele s-a jurat şi a zis: "Viu este Domnul, Care mi-a scăpat sufletul meu de la orice necaz! 
30. Precum m-am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel către tine, zicând: "Solomon, fiul tău, va fi rege după mine, şi va şedea pe tronul meu în locul meu, aşa voi face chiar astăzi!" 
31. Şi s-a plecat Batşeba cu fata până la pământ şi i s-a închinat regelui şi i-a zis: "Să trăiască domnul meu, regele David, În veci!" 
32. Apoi a zis regele David: "Chemaţi la mine pe preotul Ţadoc, pe proorocul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada!" Şi ei au intrat la rege. 
33. Şi regele le-a spus: "Să luaţi pe slugile domnului vostru cu voi şi să puneţi pe Solomon, fiul meu, călare pe catârul meu şi să-l duceţi până la Ghihon, 
34. Şi acolo să-l ungă preotul Ţadoc şi proorocul Natan de rege peste Israel şi să sunaţi din trâmbiţă şi să ziceţi: "Să trăiască regele Solomon!" 
35. Apoi să-l petreceţi înapoi, ca să vină şi să şadă pe tronul meu; căci el va fi rege în locul meu şi lui i-am poruncit să fie conducătorul lui Israel şi al lui Iuda". 
36. Şi a răspuns Benaia, fiul lui Iehoiada regelui şi i-a zis: "Amin! Aşa să întărească Domnul Dumnezeul domnului meu, regele, cuvântul acesta! 
37. Şi cum Domnul Dumnezeu a fost cu domnul meu, regele, aşa să fie el şi cu Solomon şi să-i preamărească tronul lui mai mult decât tronul domnului meu, regele David!" 
38. Şi aşa au plecat preotul Ţadoc, proorocul Natan, Benaia, fiul lui Iehoiada, Cheretienii şi Peletienii şi au pus pe Solomon călare pe catârul regelui David şi l-au dus până la Ghihon. 
39. Şi a luat preotul Ţadoc cornul cu untdelemn sfinţit din cort şi a uns pe Solomon. Şi s-a sunat din trâmbiţe şi tot poporul a strigat: "Trăiască regele Solomon! " 
40. Apoi tot poporul l-a petrecut pe Solomon şi i-a cântat din fluiere şi bucurie mare era pe popor, încât şi pământul se zguduia de strigătele lui. 
41. Atunci a auzit Adonia de aceasta şi toţi cei chemaţi ai lui, tocmai când isprăviseră de mâncat; iar Ioab, auzind sunetul de trâmbiţe, a zis: "Ce este acest zgomot de care răsună cetatea?" 
42. Şi pe când el încă vorbea, iată că a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Şi a zis Adonia: "Intră, căci tu eşti om cinstit şi aduci veste bună!" 
43. Şi a răspuns Ionatan lui Adonia şi i-a zis: "Ba chiar veste rea; căci domnul nostru, regele David, a făcut rege pe Solomon. 
44. Şi a trimis regele cu el pe Ţadoc şi pe proorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Cheretieni şi Peletieni şi l-au pus călare pe catârul regelui. 
45. Şi l-au uns preotul Ţadoc şi proorocul Natan rege la Ghihon şi de acolo s-au întors cu bucurie şi au pus în mişcare cetatea. Iată zgomotul pe care-l auziţi". 
46. Şi a şezut Solomon pe tronul regatului. 
47. Şi slugile regelui au venit să-l binecuvânteze pe domnul nostru regele David, zicând: "Să mărească Dumnezeul tău numele lui Solomon mai mult decât numele tău şi să-i aducă tronul lui la mărire mai multă decât tronul tău!" Şi s-a închinat regele în patul lui; 
48. Şi a zis regele aşa: "Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a făcut să fie astăzi din sămânţa mea un urmaş pe tronul meu şi să văd cu ochii mei aceasta!" 
49. Atunci toii cei chemaţi, care erau cu Adonia, s-au spăimântat şi, sculându-se, s-au dus fiecare în drumul său. 
50. Iar Adonia, temându-se de Solomon, s-a sculat şi s-a dus şi s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului. 
51. Şi i s-a spus lui Solomon, zicând: "Iată, Adonia s-a temut de regele Solomon; căci iată, că se ţine cu mâinile de coarnele jertfelnicului, zicând: Să-mi făgăduiască astăzi cu jurământ regele Solomon că nu va omorî pe robul său cu sabia". 
52. Şi a zis Solomon: "Dacă el va fi om cinstit, nici un păr din capul lui nu va cădea pe pământ; iar dacă va fi om viclean, va muri". 
53. Şi a trimis regele Solomon şi l-a adus de la jertfelnic cu de-a sila; şi a venit şi s-a închinat regelui Solomon. Şi Solomon i-a zis: "Du-te la casa ta!" 

CAPITOLUL 2 
Moartea lui David. 

1. Apropiindu-se vremea lui David ca să moară, a lăsat el fiului său Solomon acest legământ: 
2. "Iată, eu mă duc pe drumul pe care toţi pământenii se duc; fii tare şi să fii bărbat. 
3. Să păzeşti legământul Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui şi aşezămintele Lui, precum sunt scrise în legea lui Moise, pentru ca să-ii fie bine-cunoscut tot ce vei face, oriunde şi ori încotro te vei întoarce; 
4. Şi ca să Îşi ţină şi Domnul cuvântul Său care l-a grăit către mine, zicând: "Dacă fiii tăi îşi vor păzi drumul lor, ca să se poarte cu credincioşie înaintea Mea, din toată inima şi din tot sufletul lor, atunci nu va conteni să fie din tine bărbat pe tronul lui Israel. 
5. Dar şi tu ştii ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, cum s-a purtat cu cele două căpetenii ale oştirii lui Israel, cu Abner, fiul lui Ner, şi cu Amasa, fiul lui Ieter, pe care i-a omorât; şi cum a vărsat în timp de pace sânge ca în timp de război, mânjind cu sângele cel vărsat ca la război încingătoarea de la coapsele sale şi încălţămintea din picioarele sale. 
6. Să faci dar cu el după înţelepciunea ta, ca să nu se coboare cărunteţea lui cu pace în locuinţa morţilor. 
7. Iar fiilor lui Barzilai Galaaditul arată-le milă, ca să fie cu cei care se hrănesc la masa ta, căci ei au venit la mine când am fugit de Abesalom, fratele tău. 
8. Iată că ai la tine şi pe Şimei, fiul lui Ghera veniamineanul din Bahurim, care m-a blestemat cu greu blestem, când mergeam la Mahanaim; dar fiindcă mi-a ieşit în cale la Iordan, m-am jurat pe Domnul către el, zicând: Nu te voi mai ucide cu sabia. 
9. Acum însă să nu-l laşi nepedepsit, căci eşti bărbat înţelept, şi ştii ce să faci cu el, ca să cobori cărunteţea lui cu sânge în locuinţa morţilor". 
10. Şi a răposat David cu părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea lui David. 
11. Timpul domniei lui David peste Israel a fost de patruzeci de ani: în Hebron şapte ani şi în Ierusalim treizeci şi trei de ani. 
12. Şi s-a aşezat Solomon pe tronul lui David, tatăl său, şi domnia lui s fost foarte strălucită. 
13. Atunci a venit Adonia, fiul Haghitei, la Batşeba, mama lui Solomon, şi i s-a închinat. Şi ea i-a zis: "Cu pace îţi este venirea?" Iar el a răspuns: "Cu pace!" 
14. Apoi a zis: "Am să-ti spun o vorbă!" Şi ea a zis: "Spune;!" 
15. Şi a zis el: "Tu ştii că domnia era a mea şi că tot Israelul privea la mine ca la viitorul lor rege; dar domnia a trecut de la mine şi i s-a dat fratelui meu, pentru că de la Domnul i-a fost lui aceasta. 
16. Acum te rog un lucru: să nu mă nesocoteşti!" Şi ea i-a zis: "Grăieşte!" 
17. Iar el a zis: "Te rog vorbeşte cu regele Solomon, căci el va ţine seamă de vorba ta, ca să-mi dea pe Abişag Sunamiteanca de femeie". 
18. Şi a zis Batşeba: "Bine, voi vorbi cu regele pentru tine". 
19. Deci, a intrat Batşeba la regele Solomon, ca să-i vorbească pentru Adonia. Regele s-a sculat înaintea ei, i s-a închinat şi s-a aşezat pe tronul lui. Şi s-a pus şi pentru mama regelui un tron; şi ea a stat de-a dreapta lui 
20. Şi a zis: "Am să-ii fac o mică rugăminte, să nu mi-o treci cu vederea!" A zis regele: "Cere, mama mea!" 
21. Ea a zis: "Să dai pe Abişag Sunamiteanca lui Adonia, fratele tău, de femeie!" 
22. Atunci a răspuns regele Solomon şi a zis mamei sale: "Dar de ce ceri tu pe Abişag Sunamiteanca pentru Adonia? Cere atunci pentru el şi domnia, căci el este fratele meu cel mai mare şi cu el este preotul Abiatar şi tot cu el este prieten şi Ioab, fiul Ţeruiei, mai-marele oştirii!" 
23. Apoi s-a jurat regele Solomon pe Domnul, zicând: "Aşa rău să-mi dea mie Dumnezeu şi încă şi altele să mă ajungă, dacă n-a grăit Adonia cuvântul acesta împotriva vieţii mele. 
24. Dar acum, viu este Domnul, Care m-a socotit pe mine vrednic de cinste şi m-a aşezat pe tronul lui David, tatăl meu, şi mi-a zidit casă precum a grăit el; Adonia chiar astăzi va muri". 
25. Şi a trimis regele Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care fără de milă l-a lovit pe acela şi a murit Adonia în ziua aceea. 
26. Iar lui Abiatar preotul, regele i-a zis: "Să pleci la Anatot, la moşia ta; căci şi tu eşti vrednic de moarte; dar acum nu te voi omorî, căci ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea lui David, tatăl meu şi ai suferit şi tu ce a suferit tatăl meu". 
27. Şi l-a îndepărtat Solomon pe Abiatar de la preoţia Domnului, ca să se împlinească cuvântul Domnului care l-a grăit pentru casa lui Eli în Şilo. 
28. Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, fiul Ţeruiei, fiindcă şi Ioab se dăduse de partea lui Adonia şi nu de partea lui Solomon şi a fugit Ioab la cortul Domnului şi s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului. 
29. Şi i s-a spus regelui Solomon, zicând: "Iată Ioab a fugit la cortul Domnului şi iată s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului. Şi a trimis Solomon la Ioab să-i zică: "Ce ii-am făcut de ai fugit la jertfelnic?" Şi a răspuns Ioab: "M-am temut de faţa ta şi am fugit la Domnul". Şi a trimis Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicând: "Mergi, omoară-l şi-l îngroapă!" 
30. Şi s-a dus Benaia, fiul lui Iehoiada, la Ioab, la cortul Domnului, şi i-a zis: "Aşa zice regele: Să ieşi!" Şi a zis Ioab: "Nu ies, pentru că vreau să mor aici! " şi s-a întors Benaia, fiul lui Iehoiada şi a spus de aceasta regelui, zicând: "Aşa a zis Ioab şi aşa mi-a răspuns!" 
31. Iar regele i-a zis: "Du-te şi fă-i aşa cum a zis; omoară-l şi-l îngroapă. Şi ia de pe mine şi de pe casa tatălui meu sângele nevinovat vărsat de Ioab. 
32. Să-i întoarcă Domnul pe capul lui sângele nedreptăţii lui, pentru că a ucis pe doi bărbaţi nevinovaţi şi mai buni decât el, omorându-i cu sabia, fără de ştirea tatălui meu, David: pe Abner, fiul lui Ner, mai-marele oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, mai marele oştirii lui Iuda. 
33. Pe capul lui şi pe capul seminţiei lui în veci să se întoarcă sângele lor; iar David şi seminţia lui şi casa lui şi tronul lui să aibă în veci pace de la Domnul! 
34. Şi s-a dus Benaia, fiul lui Iehoiada şi a lovit pe Ioab şi l-a omorât; şi a fost înmormântat la casa lui, în pustiu. 
35. Iar regele Solomon a pus în locul lui peste oştire pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Cârmuirea regatului era însă la Ierusalim; iar mai mare peste preoţi, în locul lui Abiatar, regele a pus pe Ţadoc preotul. Solomon, fiul lui David, a domnit peste Israel şi Iuda, în Ierusalim. Şi a dat Domnul lui Solomon înţelepciune şi pricepere foarte mare şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării. şi Solomon a avut înţelepciune mai presus de înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi de înţelepciunea tuturor înţelepţilor Egiptenilor. El a luat pentru sine pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David, până ce a terminat de zidit casa sa şi, mai întâi, templul Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului; în şapte ani a făcut acestea şi le-a isprăvit. Solomon a avut şaptezeci de mii de oameni salahori optzeci de mii de tăietori de piatră în munte. El a făcut marea şi postamentele şi spălătoriile cele mari, stâlpii, fântâna cea din curte şi marea de aramă; şi a zidit el cetăţuia şi întăriturile ei şi a împărţit cetatea lui David. Atunci fiica lui Faraon o trecut din cetatea lui David în casa sa pe care i-o zidise el; tot atunci a zidit Solomon zidul dimprejurul cetăţii. Şi aducea Solomon de trei ori pe an arderi de tot şi jertfe de pace pe jertfelnicul pe care-l făcuse Domnului; şi săvârşea la el şi tămâieri înaintea Domnului. Şi a isprăvit zidirea templului. La lucrările lui Solomon erau trei mii şapte sute de ispravnici mari care conduceau poporul ce făcea lucrul. Şi a zidit el Asurul, Magdinul, Gazerul, Bet-Horonul de Sus şi Valatul. Dar aceste cetăţi le-a zidit el după ce a făcut templul Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului. Încă din timpul vieţii sale, David poruncise lui Solomon, zicând: "Iată, ai pe Şimei, fiul lui Ghera, fiul lui Ieminie, din Bahurim; el m-a blestemat cu greu blestem, în ziua când m-am dus la Mahanaim; dar el mi-a ieşit în cale la Iordan şi eu m-am jurat pe Domnul faţă de el, zicând: Nu te voi mai ucide eu sabia! Tu însă să nu-l laşi nepedepsit; căci eşti bărbat înţelept şi ştii ce să faci cu el, ca să-i cobori cărunteţea lui cu sânge în casa morţilor". 
36. Şi trimiţând regele, a chemat pe Şimei şi i-a zis: "Fă-ţi casă în Ierusalim şi trăieşte aici şi de aici să nu mai ieşi. 
37. Dar să ştii că în ziua în care vai ieşi şi vei trece pârâul Chedron, numaidecât cu moarte vei muri. Sângele tău va fi asupra capului tău!" 
38. Şi a zis Şimei regelui: "Bine, cum a poruncit domnul meu regele, aşa va face robul tău". Şi a trăit Şimei în Ierusalim multă vreme. 
39. Iar peste trei ani s-a întâmplat că au fugit doi robi de la Şimei la Achiş, fiul lui Maaca, regele Gatului. Şi i s-a spus lui Şimei: "Iată, robii tăi sunt la Gat". 
40. Şi sculându-se Şimei şi punând şaua pe asinul său, a plecat la Gat, la Achiş, ca să-şi caute robii săi. Şi s-a întors Şimei şi a adus robii săi de la Gat. 
41. Dar, spunându-i-se lui Solomon că Şimei a mers din Ierusalim până la Gat şi că s-a întors, a trimis regele şi a chemat pe Şimei şi i-a zis: 
42. "Nu m-am jurat eu, oare, pe Domnul către tine şi nu ţi-am spus eu, oare, înainte, zicând: Să ştii că în ziua în care vei ieşi din Ierusalim şi te vei duce undeva, numaidecât vai muri? Şi tu mi-ai spus: Bine! 
43. De ce n-ai păzit legea pe care ţi-am dat-o înaintea Domnului cu jurământ? 
44. Apoi a mai zis regele către Şimei: "Tu ştii şi ştie şi inima ta tot râul care l-ai făcut tatălui meu David; să se întoarcă asupra capului tău răutatea ta! 
46. Iar regele Solomon să fie binecuvântat şi tronul lui David să fie neclintit înaintea Domnului în veci!" 
46. Şi a poruncit regele lui Benaia, fiul lui Iehoiada; şi el s-a dus şi a lovit pe Şimei şi acela a murit. 

CAPITOLUL 3 
Călătoria lui Solomon. Înţelepciunea lui. 

l. După ce regatul s-a întărit în mâinile lui Solomon, Solomon s-a înrudit cu Faraon, regele Egiptului, căci a luat pentru el pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David, până o terminat de zidit casa sa, templul Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului. 
2. Poporul tot mai aducea jertfe pe înălţimi, căci nu era încă zidit templul numelui Domnului până în acel timp. 
3. Şi Solomon, care iubea pe Domnul, purtându-se după legea tatălui său, a adus şi el jertfe şi tămâieri pe înălţimi. 
4. Deci s-a sculat şi el şi s-a dus la Ghibeon, ca să aducă jertfe acolo, căci acolo era cea mai mare înălţime. O mie de jertfe pentru ardere de tot a adus Solomon pe acel jertfelnic. 
5. La Ghibeon însă S-a arătat Domnul lui Solomon noaptea în vis şi a zis: "Cere ce vrei să-ţi dau!" 
6. Şi a zis Solomon: "Tu ai făcut cu robul Tău David, tatăl meu, mare milă; şi, pentru că el s-a purtat cu vrednicie şi cu dreptate şi inimă curată înaintea Ta, nu ţi-ai luat această milă mare de la el; şi i-ai dăruit fiu pe tronul lui, precum şi este aceasta astăzi. 
7. Şi acum Tu, Doamne Dumnezeul meu, ai pus pe robul Tău rege în locul lui David, tatăl meu; însă eu sunt foarte tânăr şi nu ştiu să conduc. 
8. Şi robul Tău este în mijlocul poporului Tău pe care l-ai ales, popor nesfârşit de mare, care din pricina mulţimii lui nu se poate nici socoti, nici număra. 
9. Dăruieşte-i dar robului Tău minte pricepută, ca să asculte şi să judece poporul Tău şi să deosebească ce este bine şi ca este rău; căci cine poate să povăţuiască pe acest popor al Tău, care este nesfârşit de mare?" 
10. Şi i-a plăcut Domnului că Solomon a cerut aceasta. 
11. Şi a zis Dumnezeu: "Deoarece tu ai cerut aceasta şi n-ai cerut viaţă lungă; n-ai cerut bogăţie, n-ai cerut sufletele duşmanilor tăi, ci ai cerut înţelepciune, ca să ştii să judeci, 
12. Iată Eu voi face după cuvântul tău; iată, Eu îţi dau minte înţeleaptă şi pricepută, cum nici unul n-a fost ca tine înaintea ta şi cum nici nu se va mai ridica după tine. 
13. Ba îţi voi da şi ceea ce tu n-ai cerut: bogăţie şi slavă, aşa încât nici unul dintre regi nu va fi asemenea ţie, în toate zilele tale. 
14. Şi dacă vei umbla pe drumul Meu, ca să păzeşti legile Mele şi poruncile Mele, cum a umblat tatăl tău David, îţi voi înmulţi şi zilele tale". 
15. Şi s-a trezit Solomon din somn Şi iată, acesta fusese vis. Apoi s-a sculat şi a venit la Ierusalim şi a stat înaintea jertfelnicului celui de dinaintea chivotului cu legea Domnului, care era în Sion, a adus arderi de tot, a săvârşit jertfe de împăcare şi a făcut mare ospăţ pentru toate slugile sale. 
16. Atunci au venit două femei desfrânate la rege şi au stat înaintea lui. 
17. Şi a zis una din femei: "Rogu-mă, domnul meu, noi trăim într-o casă; şi eu am născut la ea, în casa aceea. 
18. A treia zi după ce am născut eu, a născut şi această femeie şi eram împreună şi nu era nimeni străin cu noi în casă, afară de noi amândouă. 
19. Însă noaptea a muţit fiul acestei femei, căci a adormit peste el. 
24. Şi s-a sculat ea pe la miezul nopţii şi mi-a luat pe fiul meu de lângă mine, când eu, roaba ta, dormeam şi l-a pus la pieptul ci; iar pe fiul ei cel mort l-a pus la pieptul meu. 
21. Dimineaţa când m-am sculat ca să-mi alăptez fiul, iată, el era mort; iar când m-am uitat la el mai bine dimineaţa, acesta nu era fiut meu, pe care-l născusem". 
22. Iar cealaltă femeie a zis: "Ba nu, fiul meu e viu, iar fiul tău e mort!" Iar aceasta îi zicea: "Ba nu, fiul tău este mort şi al meu e viu!" şi vorbeau ele aşa înaintea regelui. 
23. Atunci regele a zis: "Aceasta zice: Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort; iar aceea zice; Ba nu, fiul tău este cel mort şi fiul meu aste cel viu". 
24. Apoi a zis Solomon: "Daţi-mi o sabie"; şi i s-a adus regelui o sabie. 
25. Şi a zis regele: "Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi o jumătate din el uneia şi o jumătate din el celeilalte!" 
26. Şi a răspuns femeia al cărui fiu era viu regelui, - căci i se rupea inima de milă pentru fiul ei: "Rogu-mă, domnul meu, daţi-i ei acest prunc viu şi nu-l omorâţi!" Iar cealaltă a zis: "Ca să nu fie nici al meu, nici al ei, tăiaţi-l!" 
27. Şi regele a zis: "Daţi-i acesteia copilul cel viu, că aceasta este mama lui!" 
28. Şi a auzit tot Israelul do judecata aceasta pe care a făcut-o regele. Şi au început să se teamă de rege, căci vedeau că înţelepciunea lui Dumnezeu este în el, ca să facă judecată şi dreptate. 

CAPITOLUL 4 
Dregători lui Solomon. Slava lui. 

1. Şi a fost regele Solomon rege peste tot Israelul. 
2. Iată acum căpeteniile pe care le avea el la curtea sa: Azaria, fiul lui Ţadoc, preotul; 
3. Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, scriitori; Ioasaf, fiul lui Ahilud, cronicar; 
4. Benaia, fiul lui Iehoiada, căpetenie peste oştire; Ţadoc şi Abiatar, preoţi; 
5. Azaria, fiul lui Natan, căpetenie peste ispravnici, iar Zabud, fiul lui Natan, preot şi prieten al regelui; 
6. Ahişar era căpetenie peste casa regelui; Eliav, fiul lui Saf, era peste moşii şi Adoniram, fiul lui Abda, era peste dări. 
7. Şi mai avea Solomon doisprezece ispravnici peste tot Israelul, care aduceau alimente pentru rege şi casa lui; fiecare trebuia să aducă alimente pe o lună în an. 
8. Iată numele lor: Ben-Hur, peste muntele lui Efraim, singur; 
9. Ben-Decher, peste Macaţ, peste Şaalebim, peste Bet-Şemeş, peste Elon şi peste Bet-Hanan; 
10. Ben-Hased, peste Arubot; şi tot sub el mai era şi Soco, cum şi tot pământul Hefer; 
11. Ben-Abinadab, peste tot Nafat-Dor; Tafat, fiica lui Solomon, era femeia lui; 
12. Baana, fiul lui Ahilud, peste Tanac, peste Meghidon şi peste tot pământul Bet-Şeanului, care este aproape de Ţartan, mai jos de Izreel, de la Bet-Şean până la Abel-Mehol şi chiar până dincolo de Iocmeam; 
13. Ben-Gheber, peste Ramot-Galaad; sub el mai erau şi satele lui Iair, fiul lui Manase, care sunt în Galaad; tot sub el mai era şi ţinutul Argob, care este în Vasan, şaizeci de cetăţi mari cu ziduri şi zăvoare de aramă; 
14. Ahinadab, fiul lui Ido, peste Mahanaim; 
15. Ahimaaţ, care a avut de femeie pe Basemat, fiica lui Solomon, era peste pământul Neftali; 
16. Baana, fiul lui Huşai, peste Aşer şi Bealot; 
17. Iosafat, fiul lui Paruah, peste Isahar; 
18. Şimei, fiul lui Ela, peste Veniamin; 
19. Gheber, fiul lui Urie, peste Galaad, peste ţara lui Sihon, regele Amoreilor, şi a lui Og, regele Vasanului. El era singur ispravnic peste aceste pământuri. 
20. Iuda şi Israel, care erau nesfârşit de mulţi la număr, ca nisipul de pe ţărmul mării, mâncau, beau şi se veseleau. 
21. Solomon domnea peste toate regatele de la râul Eufrat până la pământul Filistenilor şi până în hotarul Egiptului. Acestea îi aduceau daruri şi au slujit lui Solomon în toate zilele vieţii lui. 
22. Hrana lui Solomon pe fiecare zi era: treizeci de core făină de grâu şi şaizeci core de alte preparate de făină; 
23. Zece boi îngrăşaţi, douăzeci boi din cei care păşteau iarbă şi o sută de oi, afară de vânatul de cerbi, căprioare, ciute şi de păsările îngrăşate; 
24. Căci domnea peste tot pământul de dincoace de Eufrat, de la Tifsah până la Gaza, şi peste toţi regii de dincoace de Eufrat, şi era în pace cu toate ţările de primprejur. 
25. Astfel a trăit Iuda şi Israelul în linişte, fiecare sub viţa sa de vie şi sub smochinul său, de la Dan până la Beer-Şeba, în toate zilele lui Solomon. 
26. Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi. 
27. Şi acei ispravnici aduceau regelui Solomon tot ce trebuia pentru masa regelui, fiecare în luna lui, şi nu lăsa să ducă lipsă de nimic. 
28. Şi orz şi paie pentru cai şi pentru celelalte vite aducea fiecare, când îi era rândul lui, la locul unde se afla regele. 
29. Şi a dat Dumnezeu lui Solomon înţelepciune şi pricepere foarte mare şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării. 
30. Şi era înţelepciunea lui Solomon mai presus de înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi mai presus de toată înţelepciunea Egiptenilor. 
31. El era mai înţelept decât toţi oamenii; mai înţelept mult şi decât Etan Ezrahiteanul, decât Heman şi decât Calcol şi Darda, feciorii lui Mahol; şi numele lui era în slavă la toate popoarele de primprejur. 
32. Solomon a spus trei mii de pilde; şi cântările lui au fost o mie şi cinci. 
33. El a vorbit despre copaci, de la cedrii cei din Liban până la isopul de pe ziduri; a vorbit şi despre animale, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti. 
34. Şi veneau de la toate popoarele, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi de la toţi regii pământului care auzeau de înţelepciunea lui. 

CAPITOLUL 5 
Pregătiri pentru zidirea templului Domnului. 

l. Atunci a trimis Hiram, regele Tirului, pe slugile sale la Solomon, când a auzit că l-au uns rege în locul tatălui său. Căci Hiram fusese prieten cu David toată viaţa. 
2. ţi a trimis şi Solomon la Hiram ca să-i spună: 
3. "Tu ştii că David, tatăl meu, n-a putut să înalţe casă numelui Domnului Dumnezeului său, din pricina războaielor cu popoarele dimprejur, până ce Domnul nu le-a supus sub talpa picioarelor lui. 
4. Acum însă Domnul Dumnezeul meu mi-a dăruit odihnă din toate părţile; n-am nici potrivnic, nici alte primejdii. 
5. Şi iată eu mă gândesc să zidesc templu numelui Domnului Dumnezeului meu, după cum a grăit Domnul către tatăl meu David, zicând: Fiul tău pe care Eu îl voi pune în locul tău pe tron, acela va zidi templu numelui Meu. 
6. Aşadar porunceşte să taie pentru mine cedri din Liban; şi iată robii mei vor fi împreună cu robii tăi; şi eu îţi voi da plată pentru robii tăi cât vei hotărî tu, că tu cunoşti că la noi nu sunt oameni care să ştie a tăia lemnele aşa ca Sidonienii". 
7. Când a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, s-a bucurat foarte şi a zis: "Binecuvântat fie astăzi Domnul, Care a dat lui David fecior înţelept pentru povăţuirea acestui popor nesfârşit de mare! 
8. Şi a trimis Hiram la Solomon să-i spună: "Am auzit pentru ce ai trimis la mine şi îţi îndeplinesc toată dorinţa ta pentru lemnul de cedru şi lemnul de chiparos. 
9. Robii mei le vor scoate din Liban la mare şi eu cu plutele le voi duce pe mare la locul care ni-l vei hotărî; şi acolo le voi descărca şi tu le vei lua; însă şi tu să plineşti dorinţa mea: să aduci pâine pentru casa mea!" 
10. A dat deci Hiram lui Solomon lemn de cedru şi lemn de chiparos, toate tocmai după dorinţa lui. 
11. Iar Solomon a dat lui Hiram douăzeci de mii de core de grâu pentru hrana casei iui şi douăzeci de core de untdelemn de măsline curat. Atât îi da Solomon lui Hiram pe fiecare an. 
12. Domnul i-a dat înţelepciune lui Solomon după cum i-a făgăduit. Şi a fost pace între Hiram şi Solomon şi amândoi între ei au făcut legământ. 
13. Şi a pus regele Solomon o corvoadă peste tot Israelul şi corvoada era de treizeci de mii de oameni. 
14. Şi-i trimetea la Liban, câte zece mii pe lună, cu schimbul: o lună erau la Liban, iar două luni la casa lor. Iar Adoniram era căpetenie mai mare peste ei. 
15. Şi mai avea Solomon încă şaptezeci de mii de salahori şi optzeci de mii de oameni tăietori de piatră în munte, 
16. Afară de cele trei mii şi trei sute de căpetenii, care erau puse de Solomon, să supravegheze poporul care făcea lucrul. 
17. Şi a poruncit regele să pregătească pietre mari, pietre cu ciubuce pentru temelia templului şi pietre cioplite 
18. Şi le-au lucrat lucrătorii lui Solomon, lucrătorii lui Hiram şi lucrătorii din Biblos. Şi aşa s-a pregătit lemnul şi piatra pentru ridicarea templului, timp de trei ani. 

CAPITOLUL 6 
Solomon zideşte templul Domnului. 

1. Iar în anul patru sute optzeci, după ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, în al patrulea an al domniei lui Solomon peste Israel, în luna Zif, care este a doua lună a anului, a început el să zidească templul Domnului. 
2. Templul, pe care l-a zidit regele Solomon Domnului era lung de şaizeci de coţi, lat de douăzeci şi înalt de treizeci. 
3. Pridvorul de dinaintea templului era lung de douăzeci de coţi, răspunzând cu lăţimea templului, şi lat de zece coţi înaintea templului. 
4. Şi a făcut el la acele odăi ferestre cu zăbrele, largi înăuntru şi strâmte în afară. 
5. Şi a mai făcut o clădire lângă zidul templului, cu trei caturi în jurul pereţilor templului, în jurul Sfintei Sfintelor. 
6. Catul de jos al clădirii era lat de cinci coţi; cel din mijloc lat de şase coţi, iar cel de al treilea, lat de şapte coţi; căci împrejurul templului erau făcute prichiciuri de zid, ca zidirea să nu fie lipită de pereţii templului. 
7. Când era zidit templul, la zidirea lui au întrebuinţat pietre cioplite, lucrate mai dinainte. Aşa că nici ciocan, nici topor, nici orice altă unealtă de fier nu s-au auzit la zidirea lui. 
8. Intrarea la catul de jos al clădirii era pe partea dreaptă a templului. Pe scări în spirală se suiau la catul din mijloc, şi de la catul din mijloc, la catul al treilea. 
9. Şi a zidit el templul şi l-a terminat şi a pardosit templul cu scânduri de cedru. 
10. Odăilor dimprejurul întregului templu le-a dat înălţime de câte cinci coţi la fiecare cat şi erau legate de templu prin grinzi de cedru. 
11. Atunci a fost cuvântul Domnului către Solomon şi i-a zis: 
12. "Iată, tu-Mi zideşti casă; dacă te vei purta după legile Mele, şi vei urma după hotărârile Mele, şi vei păzi toate poruncile Mele, lucrând după ele, atunci Îmi voi împlini şi Eu cu tine cuvântul Meu pe care l-am grăit către David, tatăl tău: 
13. Voi locui în mijlocul fiilor lui Israel şi nu voi părăsi pe poporul Meu Israel". 
14. Şi a zidit Solomon templul şi l-a terminat. 
15. Şi a îmbrăcat pereţii templului pe dinăuntru cu scânduri de cedru; de la pardoseala templului până la tavan pe dinăuntru l-a îmbrăcat peste tot cu lemn de cedru; iar pardoseala templului a făcut-o din scânduri de chiparos. 
16. Şi a făcut în partea din fund a templului o despărţitură de douăzeci de coţi lungime şi a îmbrăcat pereţii şi tavanul casei acestei despărţituri cu scânduri de cedru; şi aşa a făcut despărţitura pentru Sfânta Sfintelor. 
17. De patruzeci de coţi era despărţitura întâi a templului. 
18. Pe scândurile de cedru dinăuntru templului erau făcute sculpturi în formă de castraveţi şi flori de trandafiri îmbobociţi; totul era acoperit cu cedru şi piatra nu se vedea. 
19. Iar despărţitura din fundul templului el a pregătit-o, ca să pună acolo chivotul cu legea Domnului. 
20. Şi despărţitura aceasta era lungă de douăzeci de coţi, lată de douăzeci de coţi şi înaltă de douăzeci de coţi; şi a îmbrăcat-o cu aur curat; asemenea a îmbrăcat şi jertfelnicul cel de cedru. 
21. Şi a îmbrăcat Solomon templul şi pe dinăuntru cu aur curat; şi a întins lanţuri de aur pe dinaintea catapetesmei şi a îmbrăcat-o cu aur. 
22. Tot templul l-a îmbrăcat cu aur, tot templul până la capăt, şi tot jertfelnicul care este dinaintea altarului l-a îmbrăcat cu aur. 
23. Şi a făcut în Sfânta Sfintelor doi heruvimi de lemn de măslin, înalţi de zece coţi. 
24. O aripă a heruvimului era de cinci coţi şi cealaltă aripă a heruvimului era tot de cinci coţi. Zece coţi erau de la un vârf al aripilor lui până la vârful celeilalte aripi. 
25. Tot de zece coţi era şi celălalt heruvim; amândoi heruvimii aveau aceeaşi măsură şi aceeaşi înfăţişare. 
26. Înălţimea unui heruvim era de zece coţi; la fel şi celălalt heruvim. 
27. Şi a aşezat el heruvimii la mijloc în partea de la fund a templului. Aripile heruvimilor erau însă întinse; şi atingea aripa unuia un perete şi aripa celuilalt heruvim atingea pe celălalt perete. Iar celelalte aripi ale lor se atingeau în mijlocul templului aripă de aripă. 
28. Şi a îmbrăcat el heruvimii cu aur. 
29. Pe toţi pereţii templului de jur împrejur, pe dinăuntru şi pe dinafară, a făcut chipuri săpate de heruvimi, de copaci, de finici şi de flori îmbobocite. 
30. Şi a îmbrăcat cu aur pardoseala în templu, în partea din fund şi în partea din faţă. 
31. Pentru intrat în Sfânta Sfintelor, a făcut uşi de lemn de măslin care se deschid în două părţi, cu uşori în cinci muchii. 
32. Pe cele două jumătăţi ale uşilor de lemn de măslin, el a făcut heruvimi săpaţi, finici şi flori îmbobocite; şi le-a îmbrăcat în aur şi heruvimii şi finicii. 
33. La intrarea în templu a făcut uşori din lemn de măslin în patru muchii 
34. Şi două uşi din lemn de chiparos, fiecare cu câte două canate. Amândouă jumătăţile unei uşi se învârteau într-o parte şi în alta şi amândouă jumătăţile celeilalte uşi de asemenea se; învârteau într-o parte şi în alta. 
35. Şi a săpat pe ele heruvimi, finici şi flori îmbobocite, şi le-a îmbrăcat cu aur peste săpătură. 
36. Şi a făcut de asemenea curtea cea dinăuntru din trei rânduri de pietre cioplite şi dintr-un rând de grinzi de cedru. 
37. În anul al patrulea, în luna Zif, care este a doua lună a anului, a  pus el temelia casei Domnului. 
33. Iar în anul al unsprezecelea, în luna Bul, care este luna a opta, a terminat el templul, cu toate părţile lor şi după toate rânduielile lor; aşa că l-a zidit în şapte ani. 

CAPITOLUL 7 
Facerea casei regale şi a vaselor sfinte. 

l. Iar Solomon a zidit şi a terminat casa sa în treisprezece ani. 
2. Casa aceasta a făcut-o de lemn din Liban, lungă de o sută de coţi, largă de cincizeci de coţi şi înaltă de treizeci de coţi, pe patru şiruri de stâlpi de cedru şi pe stâlpi erau puse grinzi de cedru. 
3. Iar peste grinzi deasupra era întinsă podeaua da lemn de cedru, care se rezema pe patruzeci şi cinci de stâlpi, câte cincisprezece în şir. 
4. Şi erau trei rânduri şi fiecare rând avea ferestre aşezate unele în dreptul altora, aşa că răspundea fereastră cu fereastră în toate cele trei rânduri. 
5. Toate uşile şi uşorii de uşi erau din grinzi pătrate, şi ferestrele la cele trei rânduri faţă în faţă unele de altele. 
6. Şi a mai făcut un pridvor pe stâlpi, lung da cincizeci de coţi, lat de treizeci de coţi; şi înaintea lui un pridvor mai mic, au stâlpi şi trepte în faţă. 
7. Şi a făcut de asemenea pridvor cu tron, de pe care el judeca, numit pridvorul judecăţii; pe acesta l-a făcut şi l-a îmbrăcat cu cedru, da la pardoseală până la tavan. 
8. La casa sa de locuit, era făcută la fel altă curte şi tot cu porţi. Asemenea şi casa fiicei lui Faraon care Solomon o luase de femeie, a făcut el un astfel de pridvor. 
9. Toate aceste clădiri au fost făcute din pietre alese şi frumos lucrate, cioplite după măsură, retezate cu fierăstrăul înăuntru şi în afară, de la temelie până la streaşină, şi din afară până la curtea cea mare. 
10. La temelie au fost puse de asemenea pietre alese, pietre mari, pietre de zece coţi şi opt coţi. 
11. Şi deasupra, pietre cioplite, lucrate după măsură şi lemn de cedru. 
12. Curtea cea mare avea împrejur o îngrăditură din trei rânduri de pietre cioplite şi un rând de grinzi de cedru. Tot astfel era îngrădită şi curtea dinlăuntru a templului Domnului, precum şi pridvorul templului. 
13. Şi a trimis regele Solomon şi a luat pe meşterul Hiram din Tir. 
14. Acesta era fiul unei văduve din seminţia lui Neftali. Tatăl lui, un tirian, era arămar; era şi Hiram plin de pricepere, cu meşteşug şi cu ştiinţa de a face orice lucru din aramă. Şi a venit la regele Solomon şi a făcut tot felul de lucruri. 
15. A turnat pentru pridvor doi stâlpi de aramă, fiecare stâlp de optsprezece coţi înălţime, şi rotundul fiecărui stâlp ara cât putea să-l cuprindă o sfoară de doisprezece coţi. Grosimea era da patru degete, iar pe dinăuntru era gol. 
16. Şi pentru pus în capetele stâlpilor, a făcut două coroane, turnate din aramă; înălţimea unei coroane era de cinci coţi şi înălţimea celeilalte coroane de cinci coţi; 
17. Şi pentru acoperit coroanele care erau în capetele stâlpilor, a făcut el două reţele, lucrate împletit, şnururi în formă de lanţuri: şapte la o coroană şi şapte la cealaltă coroană. 
18. Şi, când a făcut stâlpii, a făcut şi două şiruri de rodii de aramă, atârnate împrejur pe marginea reţelelor, ca să împodobească coroana ce era pe vârful stâlpului; la fel a făcut şi celeilalte coroane de la celălalt stâlp. 
19. Coroanele din capetele stâlpilor de la pridvor erau făcute în forma cupei florii de crin, de patru coţi la gură; 
20. Şi la coroanele de la amândoi stâlpii erau sus, la încheietura lor, în dreptul marginii reţelei, rodii de aramă; şi şirurile de rodii dimprejur la fiecare coroană erau de câte două sute de rodii. 
21. Şi a aşezat stâlpii la pridvorul templului, punând un stâlp în partea din dreapta şi dându-i numele Iachin; şi pe celălalt stâlp în partea stângă, dându-i numele Booz. 
22. Şi pe capul stâlpilor a pus coroanele, făcute în forma cupei florii de crin. Aşa s-a sfârşit lucrul stâlpilor. 
23. A mai făcut o mare, turnată din aramă, de zece coţi de la o margine a ei până la cealaltă margine, rotundă de jur împrejur; înaltă de cinci coţi şi groasă cât o cuprindea o sfoară de treizeci de coţi. 
24. Pe la gură de jur împrejur avea sculpturi în formă de colocinţi, câte zece la un cot, care împrejmuiau marea din toate părţile. Chipurile colocinţilor aşezaţi în două şiruri erau turnate odată cu marea dintr-o singură bucată. 
25. Aceasta era aşezată pe doisprezece boi de aramă, din care: trei priveau spre miazănoapte, trei spre apus, trei spre miazăzi şi trei spre răsărit. Marea şedea pe ei şi toată partea dinapoi a trupului lor era înăuntru. 
26. Grosimea pereţilor ei era de un lat de mână; şi marginile ei, făcute ca marginile potirului, semănau cu floarea de crin îmbobocit. Şi încăpeau în ea două mii de baturi (vedre). 
27. A mai făcut apoi zece postamente de aramă. Lungimea fiecărui postament era de patru coţi, lăţimea de patru coţi şi înălţimea de trei coli. 
28. Înfăţişarea postamentelor era aşa: erau lucrate în tăblii, şi tăbliile erau încheiate la unghiuri; 
29. Şi pe tăbliile acestea, care erau încheiate la unghiuri, erau săpaţi lei şi boi şi heruvimi; asemenea şi pe încheieturi. Iar deasupra şi dedesubtul leilor şi boilor erau închipuite ghirlande de flori. 
30. Fiecare postament avea câte patru roţi de aramă şi osii de aramă. La cele patru colţuri ale lor erau nişte console, în chipul unor numere; jos sub cupa spălătoarei şi pe lângă fiecare ghirlandă de flori era o policioară turnată. 
31. Postamentul în partea de deasupra avea înăuntru o adâncitură de pus ligheanul, adâncă de un cot; gura ei era rotundă ca baza stâlpilor, de un cot şi jumătate în diametru; şi împrejurul gurii erau podoabe săpate; iar tăbliile ei de pe laturi erau pătrate şi nu rotunde. 
32. Cele patru roţi erau sub. tăblii; şi osiile roţilor erau fixate în postamente; înălţimea fiecărei roţi era de un cot şi jumătate. 
33. Forma roţilor era aceeaşi, ca forma roţilor de trăsură. Osiile lor, obezile lor, spiţele lor şi butucii lor, toate erau turnate. 
34. Cele patru console de la cele patru colţuri ale fiecărui postament erau tot turnate; policioarele erau ieşite din postament. 
35. Partea de deasupra a postamentului se termina prin o cunună înaltă de o jumătate de cot şi făcută aşa, ca să se poată pune spălătoarea deasupra; aceasta cu consolele şi policioarele ei erau turnate din o bucată. 
36. Şi a săpat pe feţele consolelor postamentului şi pe policioarele dintre ele heruvimi, lei şi finici, pe unde a găsit loc; şi împrejur a atârnat ghirlande de flori. 
37. Aşa a făcut el zece postamente: toate aveau aceeaşi turnătură, aceeaşi măsură şi aceeaşi înfăţişare. 
38. Şi a mai făcut zece lighene de aramă: în fiecare lighean încăpea câte patruzeci de baturi; fiecare lighean era de patru coli şi fiecare lighean sta pe unul din cele zece postamente. 
39. Şi a aşezat postamentele cinci în partea dreaptă a templului şi cinci în partea stângă a templului, iar marea a aşezat-o în partea dreaptă a templului în partea de răsărit-miazăzi. 
40. Şi a mai făcut Hiram căldări, lopeţi şi cupe. Şi aşa a isprăvit Hiram toate lucrările date de Solomon să le facă pentru templul Domnului: 
41. Cei doi stâlpi cu cele două capiteluri rotunde aşezate în capetele stâlpilor; cele două împletituri care acopereau capetele rotunde ale capitelurilor pe vârful stâlpilor; 
42. Cele patru sute de rodii de aramă de la cele două reţele; două şiruri de rodii la fiecare reţea, pentru acoperirea celor două globuri ale coroanelor care erau pe stâlpi; 
43. Cele zece postamente şi cele zece spălători de pe postamente; 
44. O mare şi cei doisprezece boi de sub mare; 
45. Căldările, lopeţile şi cupele. Toate lucrurile care le-a făcut Hiram regelui Solomon pentru templul Domnului erau de aramă şlefuită. 
46. Regele a pus să le toarne într-un pământ clisos din împrejurimile Iordanului, între Sucot şi Ţartan. 
47. Şi a pus Solomon toate aceste lucruri la locul lor. Din pricina mulţimii lor peste măsură, greutatea aramei nu se mai ştia. 
48. Şi a mai făcut Solomon toate lucrurile care erau în templul Domnului: jertfelnicul cel de aur şi masa cea de aur a pâinilor punerii înainte; 
49. Sfeşnice de aur curat: cinci în partea dreaptă şi cinci în partea stingă, înaintea Sfintei Sfintelor, cu florile, candelele şi mucările lor, toate de aur; 
50. Lighene, cuţite, cupe, linguri şi cădelniţe tot de aur curat; şi ţâţânile uşilor celor din fundul templului de la Sfânta Sfintelor şi ale uşilor celor de la templu erau toate de aur. 
51. Aşa s-a sfârşit toată lucrarea pe care a făcut-o regele Solomon la templul Domnului. şi a adus Solomon şi pe cele afierosite de David, tatăl lui: argint şi aur şi lucruri, şi le-a dat în vistieria templului Domnului. 

CAPITOLUL 8 
Sfinţirea templului lui Solomon. 

1. Atunci a adunat Solomon la el în Ierusalim pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile seminţiilor şi pe toţi capii de familii ai fiilor lui Israel, ca să aducă chivotul cu legea Domnului din cetatea lui David, adică din Sion. 
2. Şi s-au adunat la regele Solomon toţi Israeliţii în zilele sărbătorilor din luna Etanim, care este a şaptea lună. 
3. Iar după ce au venit toţi bătrânii lui Israel, au ridicat preoţii chivotul 
4. Şi au adus chivotul Domnului şi cortul adunării şi toate lucrurile sfinte care au fost în cort; acestea le-au adus preoţii şi leviţii. 
5. Iar regele Solomon împreună cu toată obştea fiilor lui Israel, care se adunaseră la el, mergea înaintea chivotului, aducând jertfe vite mărunte şi mari, care nu se puteau socoti şi nici număra din pricina mulţimii lor. 
6. Şi au băgat preoţii chivotul cu legea Domnului la locul lui, în Sfânta Sfintelor din templu, sub aripile heruvimilor; 
7. Căci heruvimii îşi aveau aripile întinse peste locul chivotului şi heruvimii acopereau de sus chivotul şi pârghiile lui: 
8. Pârghiile însă se împinseseră aşa, încât capetele lor se vedeau din locaşul sfânt, din faţa Sfintei Sfintelor, iar de afară nu se zăreau; şi acolo se află ele până în ziua de azi. 
9. În chivot nu era nimic, decât cele două table de piatră pe care Moise le pusese acolo în Horeb, când Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israel, după ieşirea lor din pământul Egiptului. 
10. Când preoţii au ieşit din locaşul sfânt, un nor a umplut templul Domnului. 
11. Şi n-au putut preoţii să stea la slujbă, din pricina norului, căci slava Domnului umpluse templul Domnului. 
12. Atunci Solomon a zis: "Domnul a spus că binevoieşte să locuiască în norul cel întunecos. 
13. Eu ţi-am zidit templul pentru locuinţă, în care Tu să petreci în veci". 
14. Apoi s-a întors regele cu faţa spre mulţime şi a binecuvântat toată adunarea Israeliţilor, căci toată adunarea Israeliţilor sta de faţă, 
15. şi a zis: "Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grăit cu gura Sa către David, tatăl meu, ceea ce astăzi a împlinit cu mâna Sa! 
16. El a zis: Din ziua în care am scos pe poporul Meu Israel din Egipt, nu Mi-am ales cetate în nici una din seminţiile lui Israel, unde să fie zidită casa în care să petreacă numele Meu; dar apoi am ales Ierusalimul pentru petrecerea numelui Meu în el şi am ales pe David ca să fie peste poporul Meu, Israel. 
17. Lui David, tatăl meu, îi intrase la inimă să zidească casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israel; 
18. Însă Domnul a zis câtre David, tatăl meu: ţi-ai pus în gând să zideşti casă numelui Meu; este bine că ţi-ai  pus aceasta la inimă. 
19. Însă nu tu v ai zidi templul, ci fiul tău care va ieţi din coapsele tale, acela va zidi casă numelui Meu. 
20. Şi a Împlinit Domnul cuvântul Său care l-a grăit. Eu am urmat în locul tatălui meu. David, şi am şezut pe tronul lui Israel, precum Domnul a zis, şi am zidit templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel; 
21. Şi am pregătit acolo loc pentru chivotul în care se află legământul Domnului, făcut cu părinţii noştri, când i-a scos din pământul Egiptului". 
22. Apoi a stat Solomon înaintea jertfelnicului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, şi şi-a ridicat mâinile la cer şi a zis: 
23. "Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea ţie, nici în cer sus, nici pe pământ jos; Tu păzeşti legământul şi ai milă de robii Tăi care umblă cu toată inima lor înaintea Ta; 
24. Tu ai împlinit ce ai grăit către robul Tău David, tatăl meu; căci ce ai grăit cu gura Ta, aceea astăzi ai împlinit cu mâna Ta. 
25. Şi asum, Doamne Dumnezeul lui Israel, să împlineşti ceea ce ai grăit cu robul Tău David, tatăl meu, zicând: "Nu-ţi va lipsi niciodată înaintea Mea un urmaş, care să şadă pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi îşi vor păzi drumul lor, purtându-se aşa cum te-ai purtat tu înaintea Mea!" 
26. Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fă să se adeverească cuvântul Tău care l-ai grăit cu robul Tău David, tatăl meu! 
27. Oare adevărat să fie că Domnul va locui cu oamenii pe pământ? Cerul şi cerul cerurilor nu Te încap, cu atât mai puţin acest templu pe care l-am zidit numelui Tău; 
28. Însă caută la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Ascultă strigarea şi rugăciunea lui cu care se roagă astăzi; 
29. Să-ţi fie ochii Tăi deschişi ziua şi noaptea la templul acesta, la acest loc, pentru care Tu ai zis: "Numele Meu va fi acolo"; să asculţi strigarea şi rugăciunea cu care robul Tău se va ruga în locul acesta. 
30. Să asculţi rugăciunea robului Tău şi a poporului Tău, Israel, când ei se vor ruga în locul acesta; să asculţi din locul şederii Tale cel din ceruri, să asculţi şi să miluieşti. 
31. Când cineva va greşi împotriva aproapelui său şi i se va cere jurământ ca să jure şi pentru jurământ ei vor veni înaintea jertfelnicului Tău la templul acesta, 
32. Atunci Tu să asculţi din cer şi să faci judecată robilor Tăi, să osândeşti pe cel vinovat, întorcându-i în capul lui fapta lui, şi să scapi pe cel drept, dându-i după dreptatea lui! 
33. Când poporul Tău Israel va fi bătut de duşman, pentru că a păcătuit înaintea Ta, şi ei se vor întoarce la Tine şi se vor mărturisi numelui Tău aducând rugăciuni şi cereri în acest templu, 
34. Atunci Tu să asculţi din cer, să ierţi păcatul poporului Tău Israel şi să-l întorci în pământul pe care l-ai dat părinţilor lor! 
35. Când se va încuia cerul şi nu va fi ploaie, pentru că ei au păcătuit înaintea Ta, şi Îţi vor aduce rugăciuni în locul acesta şi vor mărturisi numele Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, căci Tu i-ai smerit, 
36. Atunci Tu să asculţi din cer şi să ierţi păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, arătându-le calea cea bună pe care să meargă, şi să trimiţi ploaie pământului Tău pe care l-ai dat poporului Tău de moştenire! 
37. De va fi foamete pe pământ, de va fi ciumă şi boală molipsitoare, de va fi vânt dogoritor, uscăciune, lăcustă, omidă, duşmanul de îl va strâmtora în porţile cetăţii lui, de va fi orice necaz sau orice boală, 
38. Orice rugăciune, orice cerere care se va face de orice om din tot poporul lui Israel, când ei îşi vor cunoaşte mustrarea cugetului lor şi îşi vor întinde mâinile lor la templul acesta, 
39. Tu să asculţi din cer, din locul şederii Tale, şi să miluieşti; să faci şi să dai fiecăruia după căile sale, după cum Tu cunoşti inima lui; căci Tu singur ştii inima tuturor fiilor oamenilor; 
40. Pentru ca să se teamă de Tine toate zilele, cât vor trăi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri! 
41. Chiar străinul, care nu este din poporul Tău Israel, de va veni pentru numele Tău din pământ depărtat, 
42. Căci se va auzi de numele Tău cel mare şi de mâna Ta cea puternică şi de braţul Tău cel întins, şi el va veni şi se va ruga la templul acesta, 
43. Să-l ascuţi din cer, din locul şederii Tale, şi să faci tot ceea ce străinul Îţi va cere ţie, pentru ca să ştie toate popoarele pământului de numele Tău, să se teamă de Tine, cum se teme poporul Tău Israel, şi să ştie că numele Tău este chemat peste templul acesta pe care eu l-am zidit! 
44. Când poporul Tău va porni cu război împotriva duşmanului său, pe drumul pe care-l  vei trimite, şi se v ruga Domnului, întorcându-se spre cetatea care ţi-ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit numelui Tău, 
45. Atunci ascultă din cer rugăciunea lor şi să faci ceea ce le este cu dreptate! 
46. Când ei vor păcătui înaintea Ta, căci nu este om care să nu păcătuiască, şi Tu Te vei mânia pe ei şi îi vei da duşmanilor lor, şi cei care i-au robit îi vor duce în pământul duşmanului, departe sau aproape, 
47. Şi când ei, în pământul în care se vor găsi în robie, îşi vor veni în sine şi se vor întoarce şi ţi se vor ruga în pământul celor ce i-au robit, zicând: "Am păcătuit, fărădelege am făcut, vinovaţi suntem", 
48. Şi se vor întoarce către Tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, în pământul duşmanilor care i-au robit, şi se vor ruga către Tine, întorcându-se spre pământul care l-ai dat părinţilor lor, spre cetatea care ţi-ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit numelui Tău, 
49. Atunci să asculţi din cer, din locul şederii Tale, rugăciunea şi cererea lor, făcându-le ceea ce este cu dreptate. 
50. Să ierţi poporului Tău ce a păcătuit înaintea Ta şi toate nelegiuirile lui care le-a făcut înaintea Ta şi să trezeşti mila către ei în cei ce i-au robit, pentru ca să fie miloşi cu ei; 
51. Căci ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care l-ai scos din Egipt, din cuptorul cel de fier! 
52. Să-ţi fie urechile Tale şi ochii Tăi deschişi la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea poporului Tău Israel, pentru ca să-i auzi totdeauna, când ei vor striga către Tine, 
53. Că Tu ţi r-ai ales spre moştenire dintre toata popoarele pământului, precum ai grăit prin Moise, robul Tău, când ai scos pe părinţii noştri din Egipt, Stăpâne Doamne!" 
54. Când Solomon a sfârşit toată această rugăciune şi cerere către Domnul, s-a sculat dinaintea jertfelnicului Domnului, unde stătuse îngenunchiat cu mâinile întinse spre cer, 
55. Şi stând în picioare, a binecuvântat toată adunarea Israeliţilor, zicând: 
56. "Binecuvântat fie Domnul Dumnezeu, Care a dat odihnă poporului Său Israel, precum a grăit! Nu a rămas neîmplinit nici un cuvânt din toate bunele Lui cuvinte care le-a grăit prin robul Său Moise. 
57. Să fie cu noi Domnul Dumnezeul nostru cum a fost El cu părinţii noştri şi să nu ne lase, părăsindu-ne. 
58. Plecând spre El inima noastră, să umblăm pe toate căile Lui şi să păzim poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri; 
59. Şi să fie cuvintele acestea cu care m-am rugat astăzi, înaintea Domnului, aproape de Domnul Dumnezeul nostru, ziua şi noaptea, pentru ca să facă dreptate robului şi poporului Său Israel, din zi în zi, 
60. Pentru ca să cunoască toate popoarele că Domnul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El! 
61. Să fie inima voastră întreagă la Domnul Dumnezeul nostru, ca să petreceţi după rânduielile Lui şi să păziţi poruncile Lui, ca acum!" 
62. Şi regele împreună cu toţi Israeliţii au adus jertfă Domnului. 
63. Pentru jertfa de împăcare pe care a adus-o el Domnului, Solomon a adus douăzeci şi două de mii de vite mari şi o sută douăzeci de mii de vite mărunte. Aşa a sfinţit regele şi toţi fiii lui Israel templul Domnului. 
64. Tot în acea zi regele a mai sfinţit şi mijlocul curţii care era înaintea templului Domnului, săvârşind acolo arderea de tot, darul de pâine şi grăsimea jertfelor de împăcare, pentru că jertfelnicul de aramă care se afla înaintea Domnului era mic pentru a încăpea arderea de tot, darul de pâine şi grăsimea jertfelor de împăcare. 
65. Şi a sărbătorit Solomon şi sărbătoarea (Corturilor) în acelaşi timp împreună cu tot Israelul, strângându-se adunare mare de la intrarea Hamatului şi până la râul Egiptului, pentru a fi înaintea Domnului Dumnezeului nostru timp de şapte zile şi alte şapte zile, adică paisprezece zile. 
66. în ziua a opta Solomon a dat drumul poporului. Şi au binecuvântat toţi pe rege şi s-au întors la corturile lor, bucurându-se şi veselindu-se cu inima pentru tot binele ce l-a făcut Domnul robului Său David şi poporului Său Israel. 

CAPITOLUL 9 
Dumnezeu Se arată lui Solomon a doua oară. 

1. După ce Solomon a sfârşit de zidit templul Domnului şi casa regelui şi tot ce Solomon a dorit să facă, 
2. S-a arătat Domnul lui Solomon a doua oară, la Ghibeon, 
3. Şi i-a zis Domnul: "Am auzit rugăciunea ta şi cererea ta cu care te-ai rugat către Mine şi ţi-am îndeplinit toate după cererea ta; am sfinţit templul pe care l-ai zidit, ca să petreacă numele Meu acolo în veci şi vor fi ochii şi inima Mea acolo în toate zilele. 
4. Dacă tu te vei purta înaintea feţei Mele, cum s-a purtat tatăl tău David, cu inimă curată şi cu dreptate, împlinind tot ce Eu ţi-am poruncit, şi vei păzi rânduielile şi legile Mele, 
5. Atunci voi întări tronul regatului tău peste Israel în veci, precum i-am grăit lui David, tatăl tău, zicând: Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş pe tronul lui Israel. 
6. Iar dacă voi şi fiii voştri vă veţi depărta de la Mine şi nu veţi păzi poruncile Mele şi rânduielile Mele pe care Eu vi le-am dat şi vă veţi duce şi veţi sluji şi vă veţi închina la alţi dumnezei, 
7. Atunci Eu voi stârpi pe Israel de pe faţa pământului pe care i l-am dat, iar templul pe care l-am sfinţit în numele Meu îl voi lepăda de la faţa Mea şi Israel va fi de pomină şi de râs între toate popoarele. 
8. Şi de acest templu înalt, oricine va trece pe lângă el se va îngrozi şi va fluiera şi va zice: Pentru ce Domnul a făcut aşa cu acest pământ şi cu acest templu? 
9. Şi se va zice: Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul lor, Care a scos pe părinţii lor din pământul Egiptului, din casa robiei şi au primit în schimb alţi dumnezei şi s-au închinat lor şi au slujit lor; pentru aceasta a adus Domnul peste ei toată această nenorocire". 
10. După trecerea celor douăzeci de ani în care Solomon a zidit templul Domnului şi casa regelui, 
11. Pentru care Hiram, regele Tirului, a dat lui Solomon lemn de cedru, lemn de chiparos şi aur după cerinţa lui, regele Solomon a dat lui Hiram douăzeci de cetăţi din pământul Galileii. 
12. Şi a plecat Hiram din Tir şi s-a dus în Galileea ca să vadă cetăţile dăruite de Solomon şi nu i-au plăcut. 
13. Şi a zis: "Ce sunt, fratele meu, cetăţile acestea care mi le-ai dat?" Şi le-a numit pământul Cabul, cum se numesc ele până în ziua de astăzi. 
14. Şi Hiram trimisese regelui Solomon o sută de talanţi de aur. 
15. Iată hotărârea pentru darea pe care a pus-o regele Solomon, ca să zidească templul Domnului, casa lui, Milo, zidul Ierusalimului, Haţorul, Meghido şi Ghezerul; 
16. Căci Faraon, regele Egiptului, venise şi luase Ghezerul şi-l arsese cu foc şi pe Canaaneii care locuiau în cetate îi ucisese, şi-l dăduse de zestre fiicei sale, femeii lui Solomon. 
17. Şi a zidit Solomon cetăţile Ghezer, Bet-Horonul de Jos, 
18. Baalat şi Tadmorul din pustiu, 
19. Şi toate cetăţile grânare, care le-a avut Solomon şi cetăţile pentru carele de război, cetăţile pentru călăreţi şi tot ce a vrut Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban şi în pământul stăpânirii sale. 
20. Pe tot poporul care a rămas de la Amorei, Hetei, Ferezei, Canaanei, Hevei, Iebusei şi Gherghesei, care nu erau dintre fiii lui Israel, 
21. Şi pe fiii acestora, rămaşi în ţară după ei şi pe care fiii lui Israel nu au putut să-i stăpânească, Solomon i-a făcut lucrători de corvoadă până în ziua de azi, 
22. Iar pe fiii lui Israel, Solomon nu i-a făcut lucrători; pe ei îi avea însă pentru oştirea lui, pentru slujitorii lui, pentru căpitanii lui, pentru căpeteniile lui şi pentru conducători la carele lui şi la călăreţii lui. 
23. Iar ispravnicii cei de frunte, de peste lucrările lui Solomon, cei ce supravegheau poporul care făcea lucrul, erau cinci sute cincizeci. 
24. Atunci fiica lui Faraon a trecut din cetatea lui David în casa zidită de Solomon pentru ea. Apoi a zidit el Milo. 
25. Solomon aducea de trei ori pe an arderi de tot şi jertfe de împăcare pe jertfelnicul pe care-l zidise Domnului, săvârşind tămâiere înaintea Domnului. Şi a terminat el şi zidirea casei lui. 
26. Regele Solomon a mai făcut şi corăbii la Eţion-Gheber, care este lângă Elot, pe malul Mării Roşii, în pământul lui Edom. 
27. Şi a trimis Hiram dintre supuşii săi corăbieri, cunoscători ai mării, ca să ducă corăbiile cu supuşii lui Solomon. 
28. Şi s-au dus la Ofir şi au luat de acolo patru sute douăzeci de talanţi de aur şi i-au dus regelui Solomon. 

CAPITOLUL 10 
Regina din Saba vine la Solomon. 

1. Regina din Saba însă, auzind de slava lui Solomon cea în numele Domnului, a venit să-i încerce înţelepciunea cu cuvinte greu de înţeles. 
2. Venind ea la Ierusalim cu foarte mare bogăţie, cu cămile încărcate cu aromate, cu foarte mult aur şi pietre scumpe, a mers la Solomon şi s-a sfătuit cu el pentru tot ce avea ea pe inimă. 
3. Şi i-a dezlegat Solomon toate vorbele ei şi n-a fost vorbă adâncă pe care să n-o cunoască regele şi să nu i-o dezlege. 
4. Văzând deci regina din Saba toată înţelepciunea lui Solomon, casa care a zidit-o el, 
5. Bucatele de la masa lui, locuinţa robilor lui, rânduiala slugilor lui, îmbrăcămintea lor, paharnicii lui şi arderile de tot ale lui care le aducea în templul Domnului, nu a putut să se mai stăpânească 
6. Şi a zis regelui: "Adevărat este ce am auzit eu în tara mea de lucrurile tale şi de înţelepciunea ta; 
7. Însă eu nu credeam vorbele, până n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei şi iată, nici pe jumătate nu mi se spusese; tu ai înţelepciune şi bogăţie mult mai mare decât am auzit eu. 
8. Ferice de oamenii tăi şi de aceste slugi ale tale, care totdeauna îţi stau înainte şi ascultă înţelepciunea ta! 
9. Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău Care a binevoit să te pună pe tronul lui Israel! Domnul, din dragostea cea veşnică a Lui către Israel, te-a pus rege să faci judecată şi dreptate". 
10. Şi a dăruit ea regelui o sută douăzeci de talanţi de aur şi o mulţime de aromate şi de pietre scumpe; niciodată însă nu i s-a adus atât de multe aromate, câte a dăruit regina din Saba regelui Solomon. 
11. Iar corăbiile lui Hiram, care aduceau aur de la Ofir, au adus foarte mult lemn roşu şl pietre scumpe. 
12. Şi a făcut regele din acest lemn roşu balustrade pentru templul Domnului şi pentru casa regelui şi de asemenea chitare şi harpe pentru cântăreţi. Niciodată nu i s-a adus lui atâta lemn roşu, nici nu s-a mai văzut până în ziua de azi. 
13. Iar regele Solomon a dat reginei din Saba tot ce a dorit şi a cerut, pe lângă ce i-a dăruit regele Solomon cu mâna lui. şi s-a întors ea înapoi la ţara ei, ea şi toate slugile ei. 
14. Greutatea aurului care i se aducea pe fiecare an lui Solomon era de şase sute şaizeci de talanţi de aur, 
15. Afară de ce primea el de la aducătorii de mărfuri şi de la negustori, de la toţi regii arabi şi de la căpeteniile ţinuturilor. 
16. Şi a făcut regele Solomon două sute de scuturi de aur ciocănit, câte şase sute de sicli pentru fiecare scut, 
17. Şi trei sute de scuturi mai mici tot din aur ciocănit; câte trei mine de aur intra în fiecare scut; şi le-a pus regele în casa numită Pădurea Libanului. 
18. Şi a mai făcut regele un tron mare de os de fildeş, ferecându-l cu aur curat. 
19. Tronul avea şase trepte, iar vârful spetezei tronului era rotund; şi avea de o parte şi de alta a locului de şedere rezemători, pe care stăteau doi lei. 
20. Şi mai erau încă doisprezece lei care stăteau de o parte şi de alta a tronului, pe cele şase trepte. Asemenea tron nu mai era în nici un regat. 
21. Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau de aur; lighenele lui tot de aur şi toate vasele din casa Pădurea Libanului erau de aur curat; de argint nu era nimic făcut; argintul nu valora în zilele lui Solomon, 
22. Căci regele avea pe mare corăbii care mergeau la Tarsis cu corăbiile lui Hiram şi la trei ani o dată veneau corăbiile din Tarsis şi îi aduceau aur, argint, fildeş, maimuţe şi păuni. 
23. Regele Solomon a întrecut pe toţi regii pământului în bogăţie şi în înţelepciune. 
24. Şi toţi regii de pe pământ căutau să vadă pe Solomon, ca să-i asculte înţelepciunea pe care i-o pusese Dumnezeu în inima lui. 
25. Şi-i aduceau fiecare de la ei, ca dar în fiecare an, vase de aur şi argint, haine, arme, aromate, cai şi catâri. 
26. Şi şi-a adunat Solomon care şi călăreţi; şi avea el o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi; şi i-a aşezat în cetăţile unde ţinea carele şi pe lângă rege, în Ierusalim. Şi e! era domn peste toţi regii de la râul Eufrat până la pământul Filistenilor şi până în hotarul Egiptului. 
27. El a făcut ca argintul să fie tot aşa de preţuit la Ierusalim ca pietrele, iar cedrii, prin mulţimea lor i-a făcut să fie preţuiţi ca şi smochinii cei sălbatici care cresc prin locuri joase. 
28. Iar caii pentru regele Solomon se aduceau din Egipt şi din Coa. Negustorii regelui luau cai din Coa (Cheve) cu bani. 
29. Un car din Egipt se cumpăra şi se aducea cu şase sute sicli de argint, iar un cal, cu o sută cincizeci de sicli. Tot astfel aduceau ei toate acestea şi pentru regii Heteilor şi regii Siriei. 

CAPITOLUL 11 
Moartea lui Solomon. 

l. Regele Solomon, în afară de fata lui Faraon, a iubit şi alte multe femei străine: moabite, amonite, idumeiene, sidoniene, hetite şi amoriene, 
2. Adică din acele popoare pentru care Domnul zisese fiilor lui Israel: "Să nu vă duceri la ele, nici ele să nu vină la voi, ca să nu vă întoarcă inima voastră spre dumnezeii lor". De acestea s-a lipit Solomon cu dragoste. 
3. Şi a avut el şapte sute de femei şi trei sute de concubine; şi femeile i-au smintit inima lui. 
4. La timpul bătrâneţii lui Solomon, femeile lui i-au întors inima spre alţi dumnezei şi inima lui nu i-a mai fost deloc întreagă la Domnul Dumnezeul său, ca inima lui David, tatăl său. 
5. Şi a început Solomon să slujească Astartei, zeiţa Sidonienilor, şi lui Moloh, idolul Amoniţilor. 
6. Astfel a făptuit Solomon lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului şi nu a urmat cu stăruinţă după Domnul, cum urmase David, tatăl lui. 
7. Atunci a zidit Solomon capiştea lui Chemoş, idolul Moabiţilor, pe muntele din faţa Ierusalimului, şi capiştea lui Moloh, idolul Amoniţilor. 
8. Tot aşa a făcut el pentru toate femeile sale străine, care tămâiau şi aduceau jertfe dumnezeilor lor. 
9. Atunci S-a mâniat Domnul pe Solomon, pentru că şi-a abătut inima lui de la Domnul Dumnezeul lui Israel, Care de două ori i Se arătase, 
10. Şi-i poruncise chiar anume pentru aceasta, ca el să nu umble după alţi dumnezei, ci să păzească şi să facă cele ce i-a poruncit Domnul Dumnezeu; dar el n-a împlinit cele ce i-a poruncit Domnul Dumnezeu. 
11. Şi a zis Domnul lui Solomon: "Pentru că s-au făcut aceste lucruri cu tine şi pentru că tu nu ai ţinut legământul şi rânduielile Mele pe care ţi le-am poruncit, voi rupe regatul tău din mâna ta şi-l voi da slujitorului tău; 
12. Însă nu voi face aceasta în zilele tale, pentru David, tatăl tău, ci din mâna fiului tău îl voi rupe. 
13. Şi nu tot regatul îl voi rupe: o seminţie o voi da fiului tău, pentru David, robul Meu, şi pentru Ierusalimul pe care l-am ales". 
14. Şi a ridicat Domnul un vrăjmaş împotriva lui Solomon, pe Hadad Idumeul, viţă de rege din Edom. 
15. Căci pe când David era în Idumeea şi Ioab, mai-marele oştirii lui, venise ca să îngroape pe cei ucişi şi a ucis pe toţi cei de parte bărbătească din Idumeea, 
16. Pentru că şase luni a stat acolo Ioab şi toţi Israeliţii, stârpind pe toţi cei de parte bărbătească din Idumeea, 
17. Atunci acest Hadad a fugit în Egipt şi împreună cu el şi vreo câţiva idumei, care fuseseră în slujba tatălui lui. Hadad era pe atunci copil mic. 
18. Plecând din Madian, ei au venit la Paran şi au luat cu ei oameni din Paran şi au venit în Egipt la Faraon, regele Egiptului. 
19. Şi s-a dus Hadad la Faraon şi acesta i-a dat casă, i-a purtat grijă de mâncare şi i-a dat şi pământ. În sfârşit, Hadad a găsit la Faraon milă foarte mare, căci el i-a dat femeie pe sora femeii lui, pe sora reginei Tafnes. 
20. Şi i-a născut sora Tafnesei fiu lui Hadad pe Ghenubat, pe care Tafnes însuşi l-a crescut în casa lui Faraon. Şi a trăit Ghenubat în casa lui Faraon la un loc cu fiii lui Faraon. 
21. Când Hadad a auzit că David a răposat cu părinţii lui şi că Ioab, mai-marele oştirii a murit, atunci a zis lui Faraon: "Dă-mi drumul, că vreau să plec în tara mea!" 
22. Şi i-a zis Faraon lui Hadad: "Ce lipseşte ţie aici la mine, de vrei să pleci? Şi el a răspuns: "Nimic; însă aşa te rog, să-mi dai drumul!" Şi s-a întors Hadad în ţara lui. 
23. Apoi a mai ridicat Dumnezeu împotriva lui Solomon încă un vrăjmaş, pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise la Hadad-Ezer, regele din Ţoba. 
24. Acesta, după ce David a zdrobit pe Hadad-Ezer, adunându-şi oameni împrejurul său, s-a făcut căpetenia unei bande de hoţi şi s-a dus la Damasc şi a locuit acolo şi s-a făcut stăpân pe Damasc. 
25. El a duşmănit pe Israel în toate zilele lui Solomon şi, afară de răul ce-l pricinuia Hadad acestuia din urmă, Rezon totdeauna a adus vătămare lui Israel şi s-a făcut rege în Siria. 
26. Asemenea şi Ieroboam, fiul lui Nabat, Efremiteanul din Ţereda, pe a cărui mamă văduvă o chema Ţerua, şi care era roaba lui Solomon, a ridicat mâna împotriva regelui. 
27. Şi iată împrejurarea în care el şi-a ridicat mâna împotriva regelui: Pe când Solomon zidea Milo şi repara stricăciunile de la cetatea lui David, tatăl său, 
28. Se afla acolo şi Ieroboam, om tare în putere. Solomon, băgând de seamă că acest om tânăr ştie să facă treabă, l-a pus dregător peste lucrătorii de corvoadă din casa lui Iosif. 
29. În acel timp i s-a întâmplat lui Ieroboam să iasă din Ierusalim şi l-a întâlnit în drum proorocul Ahia din Şilo, care avea pe el o haină nouă. În câmp erau numai ei amândoi. 
30. Şi a luat Ahia de pe el haina cea nouă, a rupt-o în douăsprezece bucăţi 
31. Şi a zis lui Ieroboam: "Ia-ţi pentru tine zece bucăţi căci aşa grăieşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu rup regatul din mâna lui Solomon şi-ţi dau ţie zece seminţii, 
32. Iar două seminţii îi vor rămâne lui, pentru robul Meu David şi pentru cetatea Ierusalimului, pe care am ales-o dintre toate seminţiile lui Israel. 
33. Şi aceasta o fac, pentru că ei M-au părăsit şi au început să se închine Astartei, zeiţa Sidonienilor, lui Chemoş, dumnezeul Moabiţilor, şi lui Moloh, dumnezeul fiilor Amoniţilor, şi n-au umblat în căile Mele, ca să facă cele plăcute înaintea ochilor Mei şi să păzească rânduielile Mele şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl lui Solomon. 
34. Tot regatul nu din mâna lui îl iau, căci îl las pe el să fie stăpân în toate zilele vieţii lui, pentru David, robul Meu, pe care l-am ales şi care a păzit poruncile şi rânduielile Mele; 
35. Ci din mâna fiului lui voi lua regatul şi-ţi voi da din el ţie zece seminţii; 
36. Iar fiului lui îi voi da două seminţii, pentru ca să fie şi pentru David, robul Meu, în toate zilele, o lumină înaintea fetei Mele, în cetatea Ierusalimului pe care am ales-o pentru petrecerea numelui Meu acolo. 
37. Şi pe tine te voi alege şi vei domni peste tot ce-ţi doreşte sufletul tău şi vei fi rege peste Israel. 
38. Şi dacă tu vei păzi tot ce-ţi poruncesc şi vei umbla în căile Mele şi vei face cele plăcute înaintea ochilor Mei ca să păzeşti rânduielile Mele şi poruncile Mele, cum a făcut David, robul Meu, atunci Eu voi fi cu tine şi-ii voi zidi casă tare, cum am zidit lui David şi îţi voi da Israelul; 
39. Şi voi umili neamul lui David pentru aceasta, însă nu pentru totdeauna". 
40. De aceea Solomon a căutat să omoare pe Ieroboam; dar Ieroboam s-a sculat şi a fugit în Egipt, la Şişac, regele Egiptului, şi a trăit în Egipt până la moartea lui Solomon. 
41. Iar celelalte fapte ale lui Solomon de la sfârşit şi tot ce el a mai făcut şi toată înţelepciunea lui sunt scrise în cartea faptelor lui Solomon. 
42. Timpul domniei lui Solomon în Ierusalim peste tot Israelul a fost de patruzeci de ani. 
43. Şi a adormit cu părinţii lui şi a fost înmormântat Solomon la un loc cu părinţii lui, în cetatea lui David, tatăl său; iar în locul lui în Ierusalim s-a făcut rege Roboam, fiul său. 

CAPITOLUL 12 
Dezbinarea regatului. 

1. Atunci s-a dus Roboam la Sichem, căci la Sichem veniseră ton Israeliţii, ca să-l facă rege. 
2. Şi a auzit şi Ieroboam, fiul lui Nabat, de aceasta, pe când se afla încă în Egipt, unde fugise de regele Solomon, şi a venit Ieroboam din Egipt, căci au trimis unii după el şi l-au chemat. 
3. Atunci Ieroboam şi toată adunarea Israeliţilor au venit de i-au grăit regelui Roboam şi i-au zis: 
4. "Tatăl tău a pus jug greu pe noi; însă uşurează-ne munca cea grea a tatălui tău şi jugul cel greu care l-a pus el pe noi, şi îţi vom sluji!" 
5. Şi a zis el către ei: "Duceţi-vă şi să veniţi poimâine la mine!" Şi a plecat poporul. 
6. Atunci regele Roboam a întrebat pe bătrânii care fuseseră sfetnici pe lângă Solomon, tatăl lui, pe când trăia el, şi le-a zis: "Cum mă sfătuiţi să răspund poporului la cererea aceasta?" 
7. Grăit-au lui aceia şi au zis: "Dacă tu vei fi slugă astăzi poporului acestuia şi-i vei sluji, dacă le vei face gustul lor şi le vei vorbi cu blândeţe, atunci ei îţi vor fi robi în toate zilele! 
8. Însă el n-a ţinut seamă de sfatul bătrânilor pe care i l-au dat, şi a făcut sfat cu cei tineri, crescuţi odată cu el, şi care erau sfetnicii lui şi le-a zis: 
9. "Ce mă sfătuiţi să răspund poporului care mi-a zis: Uşurează jugul pe care l-a pus tatăl tău pe noi?" 
10. Şi i-au grăit oamenii cei tineri, care crescuseră odată cu el şi erau acum sfetnicii lui, şi i-au zis: "Aşa să spui poporului acestuia care ţi-a grăit şi ţi-a zis: Tatăl tău a pus jug greu pe noi; tu însă uşurează-l de pe noi; aşa spune-le: Degetul meu cel mic este mai gros decât mijlocul tatălui meu. 
11. Deci dacă tatăl meu v-a împovărat cu jug greu, eu şi mai greu voi face jugul vostru; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, iar eu vă voi pedepsi cu scorpioane! 
12. Atunci a venit Ieroboam şi tot poporul la Roboam a treia zi, după cum poruncise regele, când a zis: "Să veniţi la mine poimâine!" 
13. Şi a răspuns regele poporului cu asprime şi n-a ţinut seamă de sfatul care i-l dăduseră bătrânii, 
14. Ci a grăit către el după sfatul celor tineri şi a zis: "Tatăl meu a pus jug greu peste voi; eu însă şi mai greu voi face jugul vostru; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, eu însă vă voi pedepsi cu scorpioane!" 
15. Şi n-a ascultat regele de popor, căci aşa fusese rânduit de Domnul ca să se împlinească cuvântul Lui pe care l-a grăit Domnul prin Ahia din Şilo către Ieroboam, fiul lui Nabat. 
16. Iar când toţi Israeliţii au văzut că regele n-a vrut să-i asculte, a răspuns şi poporul regelui şi i-a zis: "Ce parte avem noi cu David? Nici o moştenire nu avem noi cu fiul lui Iesei. Pleacă, dar, la corturile tale, Israele! Şi tu, Davide, cunoaşte-ţi acum casa ta! Şi s-a împrăştiat Israel la corturile lui. 
17. Acum Roboam domnea numai peste fiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda. 
18. Şi a trimis regele Roboam pe Adoniram, căpetenia cea peste dări, în contra lor; însă toţi Israeliţii au aruncat cu pietre asupra lui şi el a murit; iar regele Roboam s-a suit repede într-un car, ca să fugă la Ierusalim. 
19. Şi astfel s-a rupt Israelul de casa lui David până în ziua de astăzi. 
20. Când ton Israeliţii au auzit că Ieroboam s-a întors din Egipt, au trimis şi l-au chemat la adunare Şi l-au făcut rege peste toţi Israeliţii. Cu casa lui David n-a rămas nimeni, decât seminţia lui Iuda. 
21. Roboam, venind la Ierusalim, a adunat din toată casa lui Iuda şi din seminţia lui Veniamin o sută şi optzeci de mii de ostaşi, pregătiţi pentru război, ca să se lupte cu casa lui Israel şi să întoarcă regatul iarăşi sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon. 
22. Şi a fost cuvântul Domnului către Şemaia, omul lui Dumnezeu, şi i-a zis: 
23. "Spune-i lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, şi la toată casa lui Iuda şi a lui Veniamin şi la celălalt popor: 
24. Aşa zice Domnul: Să nu mergeţi, nici să nu începeţi război cu fraţii voştri, fiii lui Israel. Să vă întoarceţi fiecare la casele voastre, căci de la Mine a fost aceasta! Şi au ascultat ei de cuvântul Domnului şi s-au întors înapoi după cuvântul Domnului. Şi a răposat regele Solomon cu părinţii lui şi a fost înmormântat la un loc cu părinţii lui în cetatea lui David, tatăl său; iar în locul lui în Ierusalim s-a făcut rege Roboam, fiul său. Roboam era de patruzeci şi unu de ani când s-a făcut rege şi şaptesprezece ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Naama şi a fost fiica lui Ana, fiul lui Nahaş, regele fiilor Amoniţilor. Şi a făcut fapte ce nu erau plăcute înaintea ochilor Domnului şi nici n-a umblat pe căile lui David, strămoşul său. Solomon însă avusese un rob, un om din muntele lui Efraim, pe care-l chema Ieroboam, iar pe mama lui o chema Ţerua, femeie desfrânată. Şi l-a pus Solomon între dregătorii cei peste lucrătorii de corvoadă ai casei lui Iosif. Şi a zidit lui Solomon cetatea Tirţa, din muntele lui Efraim. Şi avea sub el trei sute de care cu cai. El a zidit Milo cu lucrătorii de corvoadă ai casei lui Efraim; tot el a reparat şi stricăciunile de la cetatea lui David şi a fost conducător peste regat. Şi a căutat Solomon să-l omoare. şi s-a temut Ieroboam şi a fugit la; Şişac, regele Egiptului. şi a fost la Şişac până a murit Solomon. şi a auzit Ieroboam, pe când se afla încă în Egipt, că a murit Solomon. A şoptit el la urechile lui Şişac, regele Egiptului, zicând: "Dă-mi drumul, ca să mă duc în ţara mea". Ţi i-a zis Şişac: Cere ce doreşti şi îţi voi da. Şi Şişac i-a dat lui Ieroboam de femeie pe Ano, sora cea mai mare a Tafnesei, femeia lui. Aceasta era cea mai mare între fiicele regelui, şi i-a născut lui Ieroboam pe Abia, fiul lui. Şi a zis Ieroboam lui Şişac: "De bună seamă, dă-mi drumul, că am să mă duc". Şi a plecat Ieroboam din Egipt şi a venit în pământul Tirţa, din muntele Efraim. Şi s-a adunat acolo toată seminţia lui Efraim. Şi a zidit Ieroboam acolo tabere. Şi i s-a îmbolnăvit copilul lui de o boală foarte grea. Şi s-a dus Ieroboam să întrebe pentru copil. Şi a zis către Ano, femeia lui: "Scoală-te şi du-te de întreabă pe un om al lui Dumnezeu pentru copil dacă el are să scape cu viaţă din boala lui". Şi era un om în Şilo, pe care-l chema Ahia. Acesta era un bărbat ca de şaizeci de ani şi cuvântul Domnului era cu el. Şi a zis Ieroboam către femeia lui: "Scoală-te şi ia în mâna ta pentru omul lui Dumnezeu pâini şi turte pentru copiii lui şi struguri şi un ulcior cu miere". şi s-a sculat femeia şi a luat în mâna ei pâini şi două turte, struguri şi un ulcior cu miere pentru Ahia. Şi omul acesta era bătrân şi nu putea să vadă, căci ochii lui i se uscaseră de bătrâneţe. Şi s-a sculat şi a plecat din Tirţa. Şi, pe când venea ea în cetate la Ahia Şilonitul, a zis Ahia către fiul lui: "Ieşi pentru întâmpinarea Anoei, femeia lui Ieroboam, şi-i spune: Intră şi nu sta, căci aşa zice Domnul: Eu sunt trimis la tine ca să-ţi vestesc lucruri grozave! şi a intrat Ano la omul lui Dumnezeu. Şi i-a zis Ahia: Pentru ce mi-ai adus pâinile, strugurii şi ulciorul cu miere? Aşa zice Domnul: "Iată, tu vei pleca de la mine, şi când vei intra în Tirţa, în cetate, îţi vor ieşi locuitorii în întâmpinare şi îţi vor spune: Copilul a murit. Căci aşa zice Domnul: Iată, Eu voi pierde din ai lui Ieroboam pe tot sufletul de parte bărbătească. Cine va muri din ai lui Ieroboam în cetate, pe acela îl vor linge câinii; iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca şi copilul va fi mult jelit. Vai, Doamne, căci numai în el din casa lui Ieroboam s-a găsit ceva bun înaintea Domnului". Şi a plecat înapoi femeia când a auzit aceasta. şi când a intrat în Tirţa, copilul a murit. Şi i-a ieşit în întâmpinare ţipătul cel de jale. şi s-a dus Ieroboam la Sichem, cetatea cea din muntele lui Efraim. Şi s-au adunat acolo seminţiile lui Israel. Şi a mers acolo şi Roboam, fiul lui Solomon. şi cuvântul Domnului a fost către Şemaia Enlamitul, zicând: "Ia-ţi o haină nouă, care n-a fost spălată cu apă, şi o rupe în douăsprezece bucăţi şi i le dă lui Ieroboam şi-i spune: "Aşa zice Domnul: Ia-ţi pentru tine zece bucăţi, ca să te încingi". Şi a luat Ieroboam, şi a zis Şemaia: "Aşa zice Domnul: Să fii peste cele zece seminţii ale lui Israel!" şi a zis poporul către Roboam, fiul lui Solomon: "Tatăl tău a pus jug greu pe noi şi şi-a îngreuiat bucatele mesei lui; tu însă acum uşurează-l de pe noi şi-ţi vom sluji ţie!" Şi a zis Roboam către popor: "Până în trei zile eu vă voi da răspunsul". Şi a zis Roboam: "Aduceţi-mi pe cei bătrâni, ca să mă sfătuiesc cu ei pentru cuvântul care voi răspunde poporului în ziua a treia". Şi a grăit Roboam la urechile lor pentru cuvântul care i-a trimis poporul la el. Şi au zis bătrânii poporului pentru acel cuvânt, care i-a grăit poporul. şi a lepădat Roboam sfatul lor, pentru că nu se potrivea cu părerea lui. Şi a trimis şi a adunat pe cei ce crescuseră împreună cu el şi le-a grăit: "Acestea şi acestea a trimis poporul la mine, ca să-mi spună". şi au zis cei ce crescuseră împreună cu el: "Aşa vei grăi poporului: Degetul meu cel mic este mai gros decât mijlocul tatălui meu. Tatăl meu v-a biciuit cu biciul, iar eu vă voi bate cu scorpioane". Şi i-a plăcut lui Roboam acest cuvânt şi a răspuns el poporului în felul cum l-au sfătuit cei ce crescuseră şi copilăriseră împreună cu el. Şi a zis tot poporul, fiecare cu vecinul său până într-un om, şi au strigat toţi cu glas mare şi au zis: "Nici o parte n-avem noi cu David, nici o moştenire cu fiul lui Iesei! Fiecare la corturile sale, Israele! Căci omul acesta n-a fost nici căpetenie şi nici conducător peste regat". Şi s-a împrăştiat tot poporul de la Sichem şi s-a dus fiecare la cortul lui. Iar Roboam, scăpând cu fuga, s-a suit în una din căruţele lui şi a venit la Ierusalim. Şi l-au urmat numai seminţia lui Iuda şi seminţia lui Veniamin. Iar când a fost începutul anului, Roboam a adunat pe toţi bărbaţii lui Iuda şi ai lui Veniamin şi a plecat ca să se bată cu Ieroboam la Sichem. Şi a fost cuvântul Domnului către Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicând: "Spune-i lui Roboam, regele lui Iuda, şi la toată casa lui Iuda şi a lui Veniamin şi la celălalt popor, zicând: Aşa zice Domnul, să nu mergeţi, nici să începeţi război cu fraţii voştri, fiii lui Israel, ci să vă întoarceţi fiecare la corturile voastre, că de la Mine a fost aceasta!" Şi au ascultat ei de cuvântul Domnului şi s-au oprit de a mai începe războiul, după cuvântul Domnului. 
25. Şi a zidit Ieroboam Sichemul, pe muntele lui Efraim, şi s-a aşezat cu locuinţa lui în el; şi a plecat de acolo şi a zidit Penuelul. 
26. Şi a zis Ieroboam în sine: "Regatul poate să treacă iar la casa lui David. 
27. Dacă poporul acesta va mai merge la Ierusalim pentru aducere de jertfă în templul Domnului, atunci inima poporului acestuia are să se întoarcă la domnul lor Roboam, regele lui Iuda; pe mine au să mă ucidă, iar ei au să se întoarcă iarăşi sub stăpânirea lui Roboam, regele lui Iuda". 
28. Şi sfătuindu-se, regele a făcut doi viţei de aur şi a zis poporului: "Nu trebuie să vă mai duceţi la Ierusalim; iată Israele dumnezeii tăi, care te-au scos din pământul Egiptului!" 
29. Şi a pus unul în Betel, iar pe celălalt în Dan. 
30. Însă fapta aceasta a dus la păcat, căci poporul a început să meargă pentru a se închina unuia din ei, până la Dan, şi a părăsit templul Domnului. 
31. Şi a zidit el şi capişti pe înălţimi şi a făcut preoţi, luaţi din popor, care nu erau fii ai lui Levi. 
32. Şi a aşezat Ieroboam şi o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, asemenea cu sărbătoarea care era în Iuda, şi a adus jertfe pe jertfelnic. Tot aşa a făcut el şi la Betel, ca să aducă jertfe viţeilor pe care-i făcuse. Şi a aşezat la Betel preoţi pentru înălţimile făcute de el. 
33. Şi a adus jertfe pe jertfelnicul pe care l-a făcut la Betel în ziua a cincisprezecea din luna a opta, lună pe care şi-o alesese el după placul lui pentru sărbătorire. Şi a făcut sărbătoare pentru fiii lui Israel şi s-a apropiat de jertfelnic, ca să săvârşească tămâiere. 

CAPITOLUL 13 
Ieroboam pedepsit. 

1. Iată însă un om al lui Dumnezeu a venit, după cuvântul Domnului, din Iuda la Betel, în timpul când Ieroboam se afla la jertfelnic, ca să tămâieze. 
2. Şi a grăit cuvântul Domnului înaintea jertfelnicului şi a zis: "Jertfelnice, jertfelnice, aşa zice Domnul: Iată că i se va naşte casei lui David un fiu, numele lui, Iosia, şi va jertfi pe tine pe preoţii înălţimilor care tămâiază acum înaintea ta şi va arde pe tine oase de oameni!" 
3. Şi a arătat în acea zi şi un semn zicând: "Iată semnul după care se va cunoaşte că Domnul a grăit aceasta: Jertfelnicul acesta se va despica, şi cenuşa care este pe el se va împrăştia!" 
4. Când regele Ieroboam a auzit cuvântul omului lui Dumnezeu pe care l-a grăit în gura mare în fala jertfelnicului de la Betel, şi şi-a întins mâna lui de la jertfelnic, zicând: "Puneţi mâna pe el!", i-a înlemnit mâna care o întinsese asupra lui şi nu putea să o întoarcă înapoi. 
5. Şi jertfelnicul s-a despicat şi cenuşa de pe jertfelnic s-a împrăştiat, după semnul care l-a dat omul lui Dumnezeu prin cuvântul Domnului. 
6. Atunci a zis regele Ieroboam către omul lui Dumnezeu: "Îmblânzeşte faţa Domnului Dumnezeului tău şi roagă-te pentru mine, ca să mi se poată întoarce mâna mea la mine". Şi a îmblânzit omul lui Dumnezeu fala Domnului şi mâna regelui s-a întors la el şi s-a făcut ca şi înainte. 
7. Şi a grăit regele către omul lui Dumnezeu: "Vino la mine acasă şi prânzeşte cu mine şi-ţi voi da un dar!" 
8. Însă omul lui Dumnezeu a zis regelui: "Măcar să-mi dai tu şi jumătate din casa ta, eu nu voi merge la tine, nici pâine nu voi mânca şi nici apă nu voi bea în acest loc. 
9. Căci aşa mi s-a poruncit prin cuvântul Domnului: Să nu mănânci acolo pâine, apă să nu bei, nici să te întorci pe drumul pe care te-ai dus!" 
10. Şi a plecat el pe alt drum şi nu s-a întors înapoi pe drumul pe care venise la Betel. 
11. În Betel trăia atunci un prooroc bătrân; şi au venit fiii săi şi i-au istorisit tot ce a făcut omul lui Dumnezeu în acea zi în Betel; de asemenea au istorisit ei tatălui lor şi cuvintele care le-a grăit el regelui. 
12. Şi i-a întrebat tatăl lor: "Pe ce drum a apucat el?" Şi fiii lui i-au arătat drumul pe care a apucat omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. 
13. Şi a zis el fiilor săi: "Puneţi-mi şaua pe asin". Şi i-a pus şaua pe asin şi a încălecat pe el. 
14. Şi a plecat după omul lui Dumnezeu şi l-a găsit şezând sub un stejar şi i-a zis: "Tu eşti omul lui Dumnezeu venit din Iuda?" El a zis: "Da, eu sunt!" 
15. Şi i-a zis lui: "Hai cu mine acasă, ca să mănânci pâine! 
16. Acela a zis: "Nu pot să mă întorc, nici să merg la tine, că eu pâine nu voi mânca şi nici apă nu voi bea în acest loc la tine, 
17. Căci prin cuvântul Domnului mi s-a spus: "Să nu mănânci pâine, să nu bei acolo apă şi nici să te întorci pe drumul pe care te-ai dus!" 
18. Şi i-a zis el: "Şi eu sunt prooroc ca tine; şi îngerul mi-a grăit prin cuvântul Domnului şi a zis: Întoarce-l la tine acasă, ca să mănânce pâine şi să bea apă!" 
19. Şi l-a înşelat, căci s-a întors cu el şi a mâncat pâine şi a băut apă în casa lui. 
20. Pe când ei încă şedeau la masă, cuvântul Domnului a fost către proorocul cel întors din drum şi a grăit omului lui Dumnezeu venit din Iuda 
21. Şi a zis: "Aşa zice Domnul: Fiindcă tu nu te-ai supus cuvintelor Domnului şi nici n-ai păzit porunca dată de Domnul Dumnezeul tău, 
22. Ci te-ai întors, ai mâncat pâine şi ai băut apă în locul de care El ţi-a spus: Să nu mănânci pâine, nici să bei apă, trupul tău nu va fi îngropat în mormântul părinţilor tăi!", 
23. Iar după ce el a mâncat pâine şi a băut apă, proorocul bătrân a pus şaua pe asinul său pentru proorocul care fusese întors. 
24. Şi a plecat acela şi l-a întâlnit un leu în drum şi l-a omorât. Şi zăcea trupul lui, aruncat în drum; iar asinul şi leul stăteau lângă el. 
25. Şi iată nişte drumeţi, care au trecut pe alături, i-au văzut trupul aruncat în drum şi pe leu stând lângă trup. Aceştia au venit şi au vestit cetăţii în care trăia proorocul cel bătrân. 
26. Proorocul care l-a întors de pe drum, auzind acestea, a zis: "Acesta este omul lui Dumnezeu, acela care nu s-a supus cuvintelor Domnului; Domnul l-a dat leului care l-a sfâşiat şi l-a omorât, după cuvântul Domnului, pe care l-a grăit pentru el". 
27. Şi a zis fiilor săi: "Puneţi şaua pe asin!" Şi i-au pus ei şaua pe asin. 
28. Şi a plecat şi a găsit trupul lui, aruncat în drum, iar asinul şi leul stăteau lângă trup; leul nu mâncase trupul omului lui Dumnezeu şi nici pe asin nu-l sfâşiase. 
29. Şi a ridicat proorocul trupul omului lui Dumnezeu şi l-a pus pe asin şi l-a adus înapoi. Şi a venit proorocul cel bătrân în cetatea sa, ca să-l plângă şi să-l înmormânteze. 
30. Şi i-a pus trupul lui într-un mormânt al său şi l-a plâns, zicând: "Vai, vai, fratele meu!" 
31. Iar după ce l-a înmormântat, a zis el fiilor săi: "Când eu voi muri, să mă înmormântaţi şi pe mine tot în mormântul în care este înmormântat omul lui Dumnezeu; să puneţi oasele mele lângă oasele lui; 
32. Căci cu adevărat se va împlini cuvântul, care l-a grăit el din porunca Domnului pentru jertfelnicul din Betel şi pentru toate capiştele înălţimilor, care sunt în cetăţile Samariei". 
33. Dar Ieroboam nu s-a întors din calea lui cea rea nici după întâmplarea aceasta, ci a venit iarăşi la calea dinainte şi a făcut din poporul de rând preoţi pentru înălţimi; pe cine vrea, pe acela îşi punea mâna lui şi-l făcea pe acela preot de înălţimi. 
34. Aceasta a dus casa lui Ieroboam la păcat şi la pieire şi la stârpirea ei de pe faţa pământului. 

CAPITOLUL 14 
Proorocii asupra lui Ieroboam. Domnia lui Ieroboam; păcatul şi moartea lui. 

1. În acel timp s-a îmbolnăvit Abia, fiul lui Ieroboam. 
2. Şi a zis Ieroboam femeii sale: "Scoală-te şi te schimbă de haine, ca să nu te cunoască nimeni că tu eşti femeia lui Ieroboam, şi du-te la Şilo. Acolo este proorocul Ahia; el mi-a spus că voi fi rege peste acest popor. 
3. Ia cu tine pentru omul lui Dumnezeu: zece pâini, turte şi un ulcior cu miere şi du-te la el, că el îţi va spune ce se va întâmpla cu copilul acesta". 
4. Femeia lui Ieroboam aşa a şi făcut; s-a sculat şi s-a dus la Şilo şi a tras la casa lui Ahia. Acum însă Ahia nu putea să vadă, căci ochii i se întunecaseră de bătrâneţe. 
5. Şi a zis Domnul lui Ahia: "Iată, vine femeia lui Ieroboam, ca să te întrebe de fiul ei, că este bolnav; aşa şi aşa îi vei spune; ea vine schimbată de haine". 
6. Ahia auzind zgomotul paşilor ei, când a intrat pe uşă, a zis: "Intră femeie a lui Ieroboam. Ce gând ai avut de n-ai schimbat hainele? Eu sunt trimis să-ţi vestesc lucruri grozave. 
7. Du-te şi spune-i lui Ieroboam: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Te-am ridicat din mijlocul poporului de jos şi te-am pus conducător peste poporul Meu Israel. 
8. Şi am rupt regatul de la casa lui David şi Zi l-am dat ţie; iar tu nu te-ai purtat aşa cum s-a purtat robul Meu David, care a păzit poruncile Mele şi a umblat după Mine cu toată inima lui, făcând numai lucrurile care sunt plăcute înaintea ochilor Mei. 
9. Tu însă ai întrecut în răutate pe toţi care au fost înaintea ta, căci te-ai dus şi ţi-ai făcut alţi dumnezei şi chipuri turnate, ca să Mă întărâţi la mânie, iar pe Mine M-ai aruncat înapoia ta. 
10. Pentru aceasta voi aduce necazuri peste casa lui Ieroboam şi voi stârpi din casa lui Ieroboam pe toţi cei de parte bărbătească, rob sau liber în Israel, şi voi curăţa casa lui Ieroboam cum se mătură gunoiul, de rămâne curat. 
11. Cine va muri dintre cei care sunt ai lui Ieroboam în cetate, pe acela câinii îl vor mânca; cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor ciuguli, pentru că aşa a grăit Domnul. 
12. Scoală-te dar, şi du-te la casa ta; şi îndată ce piciorul tău va călca în cetate, copilul va muri. 
13. Şi-l vor plânge ton Israeliţii şi-l vor înmormânta; căci el singur dintre acei care sunt ai lui Ieroboam va fi îngropat în mormânt, fiindcă numai în el, din casa lui Ieroboam, s-a găsit ceva bun înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel. 
14. Şi îşi va aşeza Domnul un rege peste Israel care va nimici casa lui Ieroboam în acea zi. Dar când? Chiar acum începe necazul. 
15. Şi va lovi Domnul pe Israel şi va fi el ca trestia, care se clatină în apă, şi va azvârli pe Israeliţi din acest pământ bun pe care l-a dat părinţilor lor şi-i va spulbera dincolo de Eufrat, pentru că ei şi-au făcut dumbrăvi închinate Astartei, întărâtând la mânie pe Domnul. 
16. Domnul va vinde pe Israel pentru păcatele lui Ieroboam pe care el însuşi le-a făcut şi cu care a dus la păcat pe Israel". 
17. Atunci s-a sculat femeia lui Ieroboam şi a plecat şi a venit la Tirţa şi când a păşit ea cu piciorul peste pragul casei, copilul a murit. 
18. Şi l-au înmormântat şi l-au jelit toţi Israeliţii, după cuvântul Domnului, încredinţat robului Său Ahia proorocul. 
19. Celelalte fapte ale lui Ieroboam, cum a purtat războaie şi cum a domnit, sunt scrise în cronica regilor lui Israel. 
20. Timpul domniei lui Ieroboam a fost de douăzeci şi doi de ani; şi a adormit cu părinţii lui, iar în locul lui s-a făcut rege Nadab, fiul lui. 
21. Iar în Iuda domnea Roboam, fiul lui Solomon. Roboam, când s-a făcut rege, era ca de patruzeci şi unu de ani; şi a domnit şaptesprezece ani în Ierusalim, în cetatea pe care a ales-o Domnul din toate seminţiile lui Israel, ca să petreacă numele Lui acolo. Pe mama lui o chema Naama Amonita. 
22. Şi a făcut şi Iuda lucruri foarte rele înaintea ochilor Domnului şi L-au mâniat cu păcatele lor, pe care le-au făcut mai mult decât părinţii lor; 
23. Căci şi aceştia şi-au făcut înălţimi, idoli şi Astarte, pe orice deal înalt şi sub orice copac umbros. 
24. Şi erau de asemenea şi sodomiţi în această tară, şi făceau toate ticăloşiile păgânilor, pe care Domnul îi gonise din faţa fiilor lui Israel. 
25. Iar în anul al cincilea al domniei lui Roboam, Şişac, regele Egiptului, a pornit război asupra Ierusalimului, 
26. Şi a luat vistieriile templului Domnului şi vistieriile casei regelui şi scuturile cele de aur pe care le luase David din mâna robilor lui Hadad Ezer, regele din Ţoba, şi le adusese în Ierusalim; toate le-a luat şi a prădat toate scuturile de aur pe care le făcuse Solomon. 
27. Şi a făcut regele Roboam în locul lor scuturi de aramă şi le-a dat în mâinile căpitanilor de gărzi, care păzeau intrarea casei regelui. 
28. Numai când regele mergea la templul Domnului, numai atunci garda le purta; şi pe urmă le ducea iarăşi în casa de gardă. 
29. Celelalte fapte ale lui Roboam şi tot ce el a făcut sunt scrise în cronica regilor lui Iuda. 
30. Între Roboam şi Ieroboam a fost război în toate zilele vieţii lor. 
31. Şi a adormit cu părinţii lui şi a fost înmormântat Roboam la un loc cu părinţii lui în cetatea lui David. Pe mama lui o chema Naama Amonita. Iar în locul lui s-a făcut rege Abia, fiul său. 

CAPITOLUL 15 
Domnia lui Abia şi a lui Asa în Iuda. Domnia lui Nadab şi Baeşa în Israel. Iosafat. 

1. Abia s-a făcut rege peste Iuda, în anul al optsprezecelea al domniei lui Ieroboam, fiul lui Nabat. 
2. Şi a domnit trei ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Maaca şi era fiica lui Abesalom. 
3. Acesta a umblat în toate păcatele tatălui său, pe care tatăl său le făcuse mai înainte, şi inima lui nu i-a fost întreagă la Domnul Dumnezeul lui, cum a fost inima lui David, strămoşul său. 
4. Dar din dragostea către David, Domnul Dumnezeul lui i-a dat o lumină în Ierusalim, căci a înălţat după el pe fiul său şi a întărit Ierusalimul, 
5. Pentru că David a făcut tot ce a fost plăcut înaintea ochilor Domnului şi nu s-a abătut în toate zilele vieţii lui de la poruncile pe care El i le-a dat, afară de fapta cu Urie Heteul. 
6. Şi a fost război între Roboam şi Ieroboam în toate zilele vieţii lor. 
7. Celelalte fapte ale lui Abia şi tot ce a făcut el sunt scrise în cartea cronicilor regilor lui Iuda. Şi a fost război între Abia şi Ieroboam. 
8. Apoi a trecut Abia la părinţii lui şi l-au înmormântat în cetatea lui David. şi s-a făcut rege Asa, fiul său. 
9. Asa a început să domnească peste Iuda în al douăzecilea an al domniei lui Ieroboam, regele lui Israel. 
10. Şi a domnit patruzeci şi unu de ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Ana, din neamul lui Abesalom. 
11. Asa a făcut lucruri plăcute înaintea ochilor Domnului, ca David, strămoşul lui; 
12. Căci a izgonit pe desfrânaţi din ţară şi a îndepărtat toţi idolii pe care ii făcuseră părinţii lui; 
13. Ba a lipsit chiar pe mama lui, Ana, de numele de regină, pentru că ea făcuse un chip turnat Astartei. Aşa a sfărâmat Asa chipul cel turnat al Astartei arzându-l pe prundul pârâului Chedron. 
14. Dar înălţimile nu le-a stricat. Însă inima lui Asa i-a fost întreagă la Domnul în toate zilele vieţii sale. 
15. Şi a adus el în templul Domnului lucrurile afierosite de tatăl lui şi lucrurile afierosite de el: argint, aur şi vase sfinte. 
16. Război a fost între Asa şi Baeşa, regele lui Israel, în toate zilele lor. 
17. Căci Baeşa, regele lui Israel, a venit în contra Iudei şi a început să zidească Rama, pentru ca nimeni să nu iasă sau să intre la Asa, regele Iudei. 
18. Atunci Asa a luat tot argintul şi aurul care se mai afla în vistieriile templului Domnului şi în vistieriile casei regelui şi le-a dat în mina slugilor lui; şi i-a trimis regele Asa ca să se ducă cu ele la Benhadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, regele Siriei, care trăia în Damasc, şi a zis: 
19. "Legământ să fie între mine şi tine, cum a fost între tatăl meu şi tatăl tău; iată, eu îţi trimit ca dar argint şi aur; şi tu să rupi legământul tău care îl ai cu Baeşa, regele lui Israel, ca să se retragă acela de la mine!" 
20. Şi a ascultat Benhadad de regele Asa şi a trimis pe mai-marii oştirii lui asupra cetăţilor lui Israel, şi a bătut Ainul, Danul, Abel, Bet-Maaca şi tot Chineretul, dimpreună cu tot pământul lui Neftali. 
21. Iar Baeşa, cum a auzit de aceasta, a încetat să mai zidească Rama şi s-a întors la Tirţa. 
22. Atunci regele Asa a chemat pe toţi Iudeii, fără să scutească pe nimeni, şi a cărat cu ei pietrăria şi lemnăria din Rama, pe care Baeşa le întrebuinţase la zidire; şi a zidit regele Asa cu ele Ghibeea lui Veniamin şi Miţpa. 
23. Toate celelalte fapte ale lui Asa, şi toate ostenelile lui, şi tot ce el a făcut şi cetăţile pe care le-a zidit sunt scrise în cronica regilor lui Iuda, afară de faptul că la bătrâneţea lui s fost bolnav de picioare. 
24. Apoi a adormit cu părinţii lui şi a fost înmormântat Asa la un loc cu părinţii lui în cetatea lui David, strămoşul său. Iar în locul lui s-a făcut rege Iosafat, fiul său. 
25. Nadab însă, fiul lui Ieroboam a început să domnească peste Israeliţi în anul al doilea al lui Asa, regele Iudei, şi a domnit peste Israel doi ani. 
26. Acesta a săvârşit fapte neplăcute înaintea ochilor Domnului, căci a umblat pe drumul tatălui său, cum şi în păcatele lui cu care a făcut pe Israel să păcătuiască. 
27. Împotriva lui a uneltit Baeşa, fiul lui Ahia, din casa lui Isahar; Baeşa l-a omorât la Ghibeton, cetatea Filistenilor, pe când Nadab şi toţi Israeliţii împresuraseră Ghibetonul. 
28. Baeşa l-a omorât în anul al treilea al lui Asa, regele Iudei, şi s-a făcut rege în locul lui. 
29. Acesta, cum s-a făcut rege, a stârpit toată casa lui Ieroboam şi n-a lăsat nici un suflet din neamul lui Ieroboam, până ce nu l-a nimicit, după cuvântul Domnului, pe care-l grăise prin robul Său Ahia din Şilo, 
30. Din pricina păcatelor pe care Ieroboam le făcuse şi cu care a făcut pe Israel să păcătuiască şi pentru fărădelegea cu care el a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel. 
31. Celelalte fapte ale lui Nadab şi tot ce el a făcut sunt scrise în cronica regilor lui Israel. 
32. Între Asa şi Baeşa, regele lui Israel, a fost război în toate zilele vieţii lor. 
33. Baeşa, fiul lui Ahia, a început să domnească peste toţi Israeliţii la Tirţa, în anul al treilea al lui Asa, regele lui Iuda, şi a domnit douăzeci şi patru de ani. 
34. Acesta a săvârşit fapte rele înaintea ochilor Domnului căci a umblat pe drumul lui Ieroboam şi în păcatele lui, cu care acesta a dus pe Israel în păcat. 

CAPITOLUL 16 
Patru regi în Israel 

1. Atunci a fost cuvântul Domnului către Iehu, fiul lui Hanani, pentru Baeşa, zicând: 
2. "Pentru că Eu te-am scuturat de ţărână şi te-am făcut domn peste poporul Meu Israel, iar tu ai umblat pe drumul lui Ieroboam şi ai dus pe poporul Meu Israelit la păcat, ca să Mă mânii cu păcatele lor, 
3. Iată, Eu voi dărâma de tot casa lui Baeşa şi casa urmaşilor lui şi voi face cu casa ta ce am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat; 
4. Cine va muri din neamul lui Baeşa în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca". 
5. Celelalte fapte ale lui Baeşa, tot ce a făcut el şi războaiele lui, sunt scrise în cronica regilor lui Israel. 
6. Şi a adormit cu părinţii săi şi a fost înmormântat Baeşa în Tiria. În locul lui s-a făcut rege Ela, fiul său. 
7. Dar despre Baeşa, despre casa lui şi despre tot răul ce l-a făcut înaintea ochilor Domnului, mâniindu-L cu faptele mâinilor sale şi urmând casei lui Ieroboam, pentru care acesta a şi fost stârpit, fusese cuvântul Domnului prin Iehu, fiul lui Hanani. 
8. Ela, fiul lui Baeşa, a început să domnească peste Israel în Tirţa, în anul al douăzeci şi şaselea al lui Asa, regele Iudei, şi a domnit doi ani. 
9. Împotriva lui a uneltit robul său Zimri, care era mai mare peste jumătate din carele de război. 
10. Când a băut acesta de s-a îmbătat la Tirţa, în casa lui Arţa, mai marele curţii din Tirţa, atunci a intrat Zimri, l-a lovit şi l-a omorât, în anul al douăzeci şi şaptelea al lui Asa, regele Iudei, şi s-a făcut rege în locul lui. 
11. Acesta, cum s-a făcut rege şi s-a aşezat pe tronul lui, a stârpit toată casa lui Baeşa, nelăsând nici picior de bărbat, nici din rudele lui, nici din prietenii lui. 
12. Şi a stârpit Zimri toată casa lui Baeşa, după cuvântul Domnului grăit pentru Baeşa, prin Iehu proorocul, 
13. Pentru toate fărădelegile lui Baeşa şi pentru cele ale lui Ela, fiul său, pe care le-a săvârşit, făcând pe Israel să păcătuiască, şi mâniind cu idolii lor pe Domnul Dumnezeul lui Israel. 
14. Celelalte fapte ale lui Ela, tot ce a făcut el sunt scrise în cronica regilor lui Israel. 
15. Zimri s-a făcut rege în anul al douăzeci şi şaptelea al lui Asa, regele Iudei, şi a domnit şapte zile în Tiria, când poporul se găsea în tabere la Ghibeton, cetatea Filistenilor. 
16. Când poporul care se găsea în tabere a auzit că Zimri a uneltit şi a omorât pe rege, toţi Israeliţii au ales şi ei rege pe Omri, mai-marele oştirii lui Israel, tot în aceeaşi zi, în tabără. 
17. Şi a plecat Omri cu toţi Israeliţii de la Ghibeton, împresurând Tiria. 
18. Când a auzit Zimri că cetatea este luată, s-a dus în odaia din fund a casei domneşti şi a dat foc casei domneşti, în care era, şi a pierit 
19. În păcatele sale, căci săvârşise fapte rele înaintea ochilor Domnului, umblând pe calea lui Ieroboam şi în fărădelegile lui, pe care acela le făptuise şi cu care a dus pe Israel la păcat. 
20. Celelalte fapte ale lui Zimri şi uneltirile lui pe care le-a urzit sunt scrise în cronica regilor lui Israel. 
21. Atunci s-a împărţit poporul lui Israel în două: jumătate de popor era pentru Tibni, fiul lui Ghinat, ca să-l facă rege şi jumătate pentru Omri. 
22. Şi cei care urmau pe Omri au biruit pe cei care urmau pe Tibni, fiul lui Ghinat. Şi a murit Tibni şi Ioram, fratele lui, tot în acel timp; în locul lui Tibni s-a făcut rege Omri. 
23. Omri a început să domnească peste Israel în anul treizeci şi unu al lui Asa, regele Iudei; şi a domnit doisprezece ani. Şase ani a stat în Tirţa. 
24. Şi a cumpărat Omri muntele Samariei de la Şemer, cu doi talanţi de argint şi a zidit pe acest munte o cetate şi a numit cetatea pe care o zidise Samaria, după numele lui Şemer, stăpânul muntelui Samariei. 
25. Omri a săvârşit fapte rele înaintea ochilor Domnului şi a fost mai nelegiuit decât toţi cei dinaintea lui. 
26. El a umblat în totul pe căile lui Ieroboam, fiul lui Nabat şi întru fărădelegile eu care acesta a dus pe Israel la păcat, mâniind pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu idolii lor. 
27. Celelalte fapte ale lui Omri, pe care le-a făcut şi vitejia în războaie sunt scrise în cronica regilor lui Israel. 
28. Şi a adormit Omri cu părinţii lui şi a fost înmormântat în Samaria. În locul lui s-a făcut rege Ahab, fiul său. 
29. Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească peste Israel în anul al treizeci şi optulea al lui Asa, regele lui Iuda; şi a domnit Ahab, fiul lui Omri, peste Israel în Samaria douăzeci şi doi de ani. 
30. Şi a săvârşit Ahab, fiul lui Omri, fapte rele înaintea ochilor Domnului, mai mult decât toţi cei ce au fost înaintea lui. 
31. Căci nu i-a fost de ajuns să cadă numai în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat; ci dacă şi-a luat de femeie pe Izabela, fiica lui Etbaal, regele Sidonului, a început să slujească lui Baal şi să i se închine. 
32. Şi a ridicat pentru Baal un jertfelnic în templul lui Baal, pe care îl zidise în Samaria. 
33. A făcut Ahab şi o Aşeră (stâlp făcut din lemn, sfinţit în cinstea zeiţei Astarte), încât Ahab, mai mult decât toţi regii lui Israel, care au fost înaintea lui, a săvârşit fărădelegi, prin care a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel şi şi-a pierdut suflatul său. 
34. În zilele lui, Hiel din Betel a zidit Ierihonul; temelia a pus-o pe mormântul lui Abiram, întâiul născut al lui, iar porţile le-a pus pe mormântul lui Segub, feciorul cel mai mic al lui, după cuvântul Domnului pe care-l grăise prin Iosua, fiul lui Navi. 

CAPITOLUL 17 
Proorocul Ilie. 

1. Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc au; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!" 
2. Şi a zis Domnul către Ilie: 
3. "Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi te ascunde la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. 
4. Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă acolo!" 
5. Şi a plecat Ilie şi a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus şi a şezut la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. 
6. Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, pâine şi carne seara; iar apă bea din pârâu. 
7. După o vreme pârâul a secat, nemaifiind ploaie pe pământ. 
8. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: 
9. "Scoală şi du-te la Sarepta Sidonului şi şezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească!" 
10. Şi s-a sculat el şi s-a dus la Sarepta. Şi când a ajuns la porţile cetăţii, iată o femeie văduvă aduna vreascuri şi a chemat-o Ilie şi i-a zis: "Adu-mi puţină apă ca să beau! " 
11. Şi s-a dus ca să-i aducă, dar Ilie a strigat-o şi i-a zis: "Adu-mi şi o bucată de pâine să mănânc!" 
12. Ea însă a zis: "Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o fărâmitură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, am adunat câteva vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru fiul meu şi apoi să mâncăm şi să murim!" 
13. Atunci i-a zis Ilie: "Nu te teme, ci du-te şi fă cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine şi adu-mi-o, iar pentru tine şi pentru fiul tău vei face mai pe urmă. 
14. Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ!" 
15. Şi s-a dus ea şi a făcut aşa, cum i-a zis Ilie; şi s-a hrănit ea şi el şi casa ei o bucată de vreme. 
16. Căci făina din vas n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul Domnului, grăit prin Ilie. 
17. După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, şi boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul. 
18. Şi a zis ea către Ilie: "Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori fiul?" 
19. Iar Ilie a zis: "Dă-mi pe fiul tău!" Şi l-a luat din braţele ei şi l-a suit în foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul său. 
20. Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a zis: "Doamne Dumnezeul meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?" 
21. Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: "Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!" 
22. Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors sufletul copilului acestuia în el şi a înviat. 
23. Şi a luat Ilie copilul şi s-a coborât cu el din foişor în casă şi l-a dat mamei sale şi a zis Ilie: "Iată copilul tău este viu!" 
24. Atunci a zis femeia către Ilie: "Acum cunosc şi eu că tu eşti omul lui Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!" 

CAPITOLUL 18 
Jertfa lui Ilie. 

1. După trecere de mai multe zile, a fost cuvântul Domnului către Ilie în anul al treilea, zicând: "Du-te şi te arată lui Ahab şi Eu voi da ploaie pe pământ!" 
2. Şi a plecat Ilie să se arate lui Ahab, în Samaria fiind foamete mare. 
3. Atunci a chemat Ahab pe Obadia, mai-marele curţii şi Obadia era un om foarte temător de Dumnezeu; 
4. Căci când Izabela a ucis pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sută de prooroci şi i-a ascuns: cincizeci într-o peşteră şi cincizeci în alta şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. 
5. Şi a zis Ahab către Obadia: "Du-te prin ţară la toate izvoarele de apă şi pe la toate pâraiele, poate să găsim undeva iarbă, ca să ne hrănim caii, catârii şi să nu prăpădim vitele". 
6. Atunci şi-au împărţit între ei ţara ca s-o cutreiere: Ahab a apucat singur pe un drum, iar Obadia a apucat singur pe altul. 
7. Când Obadia mergea pe drum, iată i-a ieşit înainte Ilie. Obadia l-a cunoscut şi a căzut cu faţa la pământ, zicând: "Oare tu eşti domnul meu, Ilie?" 
8. Iar acela i-a zis: "Eu sunt; du-te şi spune domnului tău: Ilie este aici!" 
9. Obadia însă a zis: "Cu ce am greşit eu de dai pe robul tău pe mâna lui Ahab, ca să mă omoare? 
10. Viu este Domnul Dumnezeul tău! Nu este popor şi împărăţie la care să nu fi trimis domnul meu ca să te caute. Şi când i s-a spus că nu eşti acolo, a pus pe acea împărăţie şi pe acel popor să jure că nu te-a găsit pe tine. 
11. Iar acum zici: Du-te şi spune domnului tău: Ilie este aici! 
12. Gând voi pleca de la tine, Duhul Domnului are să te ducă cine ştie unde şi dacă mă voi duce şi voi spune lui Ahab de tine şi apoi el nu te va găsi, mă va ucide pe mine; iar robul tău este temător de Dumnezeu din tinereţile mele. 
13. Oare nu ţi s-a spus, domnul meu, ce am făcut eu când Izabela a ucis pe proorocii Domnului, în ce chip am ascuns o sută de oameni, prooroci ai Domnului: cincizeci de inşi într-o peşteră şi cincizeci de inşi în alta şi acolo i-am hrănit cu pâine şi cu apă? 
14. Tu zici: "Du-te, spune domnului tău: "Ilie este aici". "Vrei să mă ucidă?" 
15. Şi a zis Ilie: "Viu este Domnul Savaot Căruia Îi slujesc. Astăzi mă voi arăta lui Ahab!" 
16. Şi a plecat Obadia în întâmpinarea lui Ahab şi i-a spus de aceasta. Şi a venit Ahab în întâmpinarea lui Ilie. 
17. Când a văzut Ahab pe Ilie, i-a zis: "Tu eşti oare cel ce aduci nenorociri peste Israel?" 
18. Iar Ilie a zis: "Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste Israel; ci tu şi casa tatălui tău, pentru că aţi părăsit poruncile Domnului şi mergeţi după baali. 
19. Trimite dar acum şi adună la mine în muntele Carmel tot Israelul, dimpreună cu cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal şi cu cei patru sute de prooroci ai Aşerei, care mănâncă la masa Izabelei". 
20. Şi a trimis Ahab pe toţi fiii lui Israel şi a luat pe toţi proorocii în muntele Carmel. 
21. Atunci s-a apropiat Ilie de tot poporul şi a zis: "Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi Lui! Şi dacă este Baal, urmaţi aceluia". Poporul însă n-a răspuns nimic. 
22. Şi a zis Ilie către popor: "Prooroc al Domnului am rămas numai eu singur, iar prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci de oameni şi prooroci ai Aşerei patru sute. 
23. Daţi-ne doi viţei; el să-şi aleagă unul, să-l taie bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar foc să nu facă, iar eu voi tăia bucăţi pe celălalt viţel şi-l voi pune pe lemne şi foc nu voi face. 
24. Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu. Şi Dumnezeul Care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu". Şi a răspuns tot poporul: "Bine ai grăit!" 
25. Şi a zis Ilie proorocilor lui Baal: "Să vă alegeţi un viţel şi să-l pregătiţi voi înainte, căci sunteţi mai mulţi şi să chemaţi numele dumnezeului vostru, dar foc să nu faceţi". 
26. Şi au luat ei viţelul care li s-a dat şi l-au pregătit şi au chemat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: "Baale, auzi-ne!" Dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul jertfelnicului pe care-l făcuseră. 
27. Iar pe la amiază, Ilie a început să râdă de ei şi zicea: "Strigaţi mai tare, căci doar este dumnezeu! Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva, sau este în călătorie, sau poate doarme; strigaţi tare să se trezească!" 
28. Şi ei strigau cu glas mai tare şi se înţepau după obiceiul lor cu săbii şi cu lănci, până ce curgea sânge. 
29. Trecuse acum de amiază şi ei s-au zbuciumat mereu până la timpul jertfei. Dar n-a fost nici glas, nici răspuns, nici auzire. Atunci a zis Ilie Tesviteanul către proorocii lui Baal: "Daţi-vă acum la o parte, ca să-mi săvârşesc şi eu jertfa mea!" şi s-au dat la o parte. 
30. Atunci a zis Ilie către popor: "Apropiaţi-vă de mine!" Şi s-a apropiat tot poporul de el. Şi a făcut jertfelnicul Domnului ce fusese dărâmat; 
31. A luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, către care a zis Domnul: "Israel va fi numele tău!" 
32. Şi a zidit din pietrele acelea jertfelnicul în numele Domnului, făcând împrejurul jertfelnicului şanţ în care încăpeau două măsuri de sămânţă, 
33. A aşezat lemnele pe jertfelnic, a tăiat viţelul bucăţi şi le-a pus pe el. 
34. Şi a zis: "Umpleţi patru cofe cu apă şi le turnaţi peste jertfa arderii de tot şi peste lemne!" Şi au făcut aşa. Apoi a zis: "Faceţi aceasta a doua oară!" Şi au făcut la fel a doua oară. Şi a zis: "Faceţi aşa şi a treia oară!" 
35. Şi umbla apa împrejurul jertfelnicului şi şanţul se umpluse de apă. 
36. Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: "Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. 
37. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!" 
38. şi s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. 
39. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis  "Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!" 
40. Iar Ilie le-a zis: "Prindeţi pe proorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei!" Şi i-au prins, şi s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a junghiat acolo. 
41. Apoi a zis Ilie către Ahab: "Du-te de mănâncă şi bea, căci se aude vuiet de ploaie!" 
42. Şi a plocat Ahab să mănânce şi să bea; iar Ilie s-a suit în vârful Carmelului şi s-a aplecat ta pământ până a atins genunchii au faţa sa. 
43. Şi a zis ucenicului său: "Du-te şi te uită spre mare!" Şi s-a dus el şi s-a uitat şi a zis: "Nu văd nimic!" El i-a zis: "Du-te şi fă aceasta de şapte ori". 
44. Iar a şaptea oară a zis: "Iată se ridică din mare un nor cât o palmă". Iar Ilie a zis: "Du-te şi spune lui Ahab: Înhamă şi fugi, ca să nu te apuce ploaia!" 
45. Şi pe când grăbea el, cerul s-a întunecat de nori şi s-a pornit vijelie şi ploaie mare. Iar Ahab, suindu-se în căruţă, s-a dus la Izreel. 
46. Iar mâna Domnului a fost peste Ilie, care, încingându-şi mijlocul, a alergat înaintea lui Ahab, până la Izreel. 

CAPITOLUL 19 
Ilie hrănit de înger. Urmaşul său. 

1. Şi a spus Ahab Izabelei. tot ce a făcut Ilie şi cum a ucis pe toţi proorocii cu sabia. 
2. Atunci a trimis Izabela un vestitor la Ilie, ca să-i spună: "Dacă tu eşti Ilie şi eu Izabela, aşa şi aşa să-mi facă dumnezeii, ba încă şi mai mult, dacă mâine pe vremea aceasta nu voi face cu viaţa ta la fel cum ai făcut şi tu cu fiecare din ei!" 
3. Când a auzit Ilie aceasta, s-a sculat şi a plecat, să-şi scape viaţa sa, şi a venit la Beer-Şeba, care este în Iuda, şi şi-a lăsat ucenicul acolo, 
4. Iar el s-a dus mai departe în pustiu, cale de o zi, şi s-a aşezat sub un ienupăr şi îşi ruga moartea, zicând: "Îmi ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei!" 
5. Şi s-a culcat şi a adormit acolo sub ienupăr. Şi iată un înger l-a atins şi i-a zis: "Scoală de mănâncă şi bea!" 
6. Şi a căutat Ilie şi iată, la căpătâiul lui, o turtă coaptă în vatră şi un urcior cu apă. Şi a mâncat şi a băut şi a adormit iar. 
7. Dar iată îngerul Domnului s-a întors a doua oară, s-a atins de el şi a zis: "Scoată de mănâncă şi bea, că lungă-ţi este calea!" 
8. Şi s-a sculat Ilie şi a mâncat şi a bătut şi întărindu-se cu acea mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci  de nopţi, până la Horeb, muntele lui Dumnezeu. 
9. Şi a intrat acolo într-o peşteră şi a rămas acolo. Şi iată cuvântul Domnului a fost către el şi i-a zis: "Ce faci aici, Ilie?" 
10. Iar Ilie a zis: "Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând numai eu singur, dar caută să ia şi sufletul meu!" 
11. A zis Domnul: "Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului! Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur; 
12. După cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul". 
13. Auzind aceasta, Ilie şi-a acoperit faţa cu mantia lui şi a ieşit şi a stat la gura peşterii. Şi a fost către el un glas care i-a zis: "Ce faci aici, Ilie?" 
14. Iar el a zis: "Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, că au părăsit fiii lui Israel legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia; numai eu singur am rămas, dar caută să ia şi sufletul meu!" 
15. Şi a zis Domnul: "Mergi şi întoarce-te pe calea ta prin pustiu la Damasc şi, când vei ajunge acolo, să ungi rege peste Siria pe Hazael; 
16. Pe Iehu, fiul lui Nimşi, să-l ungi rege peste Israel; iar pe Elisei, fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi prooroc în locul tău! 
17. Cine va fugi de sabia lui Hazael, pe acela să-l omoare Iehu, iar cine va scăpa de sabia lui Iehu, pe acela să-l omoare Elisei. 
18. Eu însă mi-am oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!" 
19. Atunci a plecat Ilie de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând; acesta avea douăsprezece perechi de boi la pluguri şi la perechea a douăsprezecea era el însuşi. Şi Ilie a trecut pe lângă el aruncându-i mantia. 
20. Atunci a lăsat Elisei boii şi a alergat după Ilie, zicând: "Lasă-mă să merg să sărut pe tatăl şi pe mama mea şi voi veni după tine!" Iar el i-a zis: "Du-te şi vino înapoi, că ce-am făcut e făcut!" 
21. Plecând de la el, a luat o pereche de boi pe care i-a junghiat şi, făcând foc cu plugul boilor, a fript carnea lor şi au împărţit-o la oameni şi au mâncat-o. Iar el s-a sculat şi s-a dus după Ilie şi a început să-i slujească. 

CAPITOLUL 20 
Războiul lui Ahab cu Sirienii. 

1. Benhadad, regele Siriei, şi-a adunat oştirea sa; şi s-au însoţit cu el treizeci şi doi de regi, cu cai şi care de război. Şi s-a dus şi a împresurat Samaria şi s-a războit împotriva ei. 
2. Atunci a trimis soli la Ahab, regele lui Israel, în cetate şi a zis: 
3. "Aşa zice Benhadad: Argintul tău şi aurul tău este al meu, femeile tale şi fiii tăi cei frumoşi sunt ai mei!" 
4. Iar regele lui Israel a răspuns şi a zis: "După cuvântul tău să fie, domnul meu rege. Eu şi toate ale mele ale tale să fie!" 
5. Şi s-au întors solii şi au zis: "Aşa zice Benhadad: Am trimis la tine ca să-ti spună: Argintul şi aurul tău, femeile şi fiii tăi să mi le dai! 
6. De aceea mâine, pe vremea aceasta, voi trimite robii mei la tine, iar ei îţi vor scotoci casa ta şi casele slugilor tale şi pe tot ce este mai scump în ochii tăi vor pune mâna şi vor lua!" 
7. Atunci a chemat regele lui Israel pe toţi bătrânii ţării şi a zis: "Luaţi seama şi vedeţi că îmi caută mereu pricină; când a trimis la mine pentru femeile mele şi pentru fiii mei şi pentru argintul meu şi pentru aurul meu, eu nu l-am respins!" 
8. Şi au zis toţi bătrânii şi tot poporul: "Să nu-l asculţi, nici să nu te învoieşti!" 
9. Şi a zis el solilor lui Benhadad: "Spuneţi domnului meu, regele: Toate lucrurile pentru care ai trimis la robul tău ia început sunt gata să le fac; dar acest lucru nu pot să-l fac!" Şi au plecat solii şi au dus răspunsul. 
10. Şi a trimis Benhadad la el, ca să-i spună: "Asta şi asta să-mi facă mie dumnezeii şi aşa să mă pedepsească, dacă ţărâna Samariei are să ajungă să umple pumnii tuturor oamenilor care au să vină cu mine!" 
11. şi a răspuns regele lui Israel şi a zis: "Spuneţi să nu se laude cel ce se încinge ca cel ce se descinge". 
12. Când a primit acest răspuns, Benhadad era la ospăţ în corturi, cu ceilalţi regi. Şi a zis robilor săi: "Împresuraţi cetatea!" Şi au împresurat-o. 
13. Dar iată un prooroc s-a apropiat de Ahab, regele lui Israel, şi a zis: "Aşa zice Domnul: Vezi toată mulţimea aceasta mare? Iată, Eu ţi-o dau astăzi în mână, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul. 
14. Iar Ahab a zis: "Prin cine?" Răspuns-a acela: "Aşa zice Domnul: Prin slugile căpeteniilor de peste ţinuturi!" Şi a zis Ahab: "Cine va începe lupta?" Iar acela a zis: "Tu!" 
15. Atunci a numărat Ahab slugile căpeteniilor de peste ţinuturi, şi s-au găsit două sute treizeci şi două; după ei a numărat şi tot poporul şi toţi fiii lui Israel au fost şapte mii. 
16. Şi au ieşit la război pe la amiază. Iar Benhadad băuse până se îmbătase în corturi cu cei treizeci şi doi de regi, care-i dăduseră ajutor. 
17. Şi au ieşit la război mai întâi slugile căpeteniilor de peste ţinuturi. Şi a trimis Benhadad pe unii din ai lui, şi aceştia i-au făcut cunoscut că oamenii din Samaria au ieşit la război. 
18. Iar el le-a zis: "Dacă ei au venit pentru pace, să-i prindeţi de vii; iar dacă au venit pentru război, tot de vii să-i prindeţi!" 
19. Au ieşit, aşadar, la război slugile căpeteniilor de peste ţinuturi din cetate şi oştirea oare era după ei şi au lovit fiecare pe potrivnicul său; 
20. şi au fugit Sirienii, iar Israeliţii îi fugăreau din urmă; şi Benhadad a scăpat pe un cal cu călăreţii săi. 
21. Atunci, ieşind regele israelitean, a luat caii şi carele şi a făcut măcel mare în rândul Sirienilor. 
22. Şi s-a apropiat proorocul de regele israelit şi i-a zis: "Du-te de te întăreşte, ca să ştii să bagi de seamă ce ai de făcut, pentru că după un an regele Siriei are să se scoale din nou împotriva ta!" 
23. Zis-au slugile regelui sirian către el: "Dumnezeul lor este Dumnezeul munţilor, iar nu Dumnezeul văilor, pentru aceasta au fost ei mai tari decât noi; dar de ne vom bate cu ei în vale, vom fi noi mai tari decât ei. 
24. Aşadar, iată ce să faci: Să scoţi pe fiecare rege de la locul lui, şi să-l înlocuieşti cu căpeteniile din ţinuturi. 
25. Şi să strângi atâta oştire, câtă oştire ai pierdut, şi cai atâţia, câţi ai avut, şi care atâtea, câte ai avut, şi să ne batem cu ei şi în vale; şi atunci de bună seamă vom fi mai tari decât ei". Şi a ascultat el cuvântul lor şi a făcut aşa. 
26. După trecerea anului, Benhadad a numărat pe Sirieni şi a mers la Afec, ca să se bată cu Israel. 
27. Fiii lui Israel însă erau şi ei cu toate gata de luptă şi au ieşit în întâmpinarea lor. Fiii lui Israel şi-au aşezat tabăra înaintea lor, ca două turme mici de capre, iar Sirienii umpleau pământul. 
28. Atunci s-a apropiat omul lui Dumnezeu şi a zis regelui lui Israel: "Aşa zice Domnul: Pentru că Sirienii vorbesc: Domnul este Dumnezeul munţilor, iar nu Dumnezeul văilor, iată Eu îţi voi da toată această mulţime în mâna ta, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul!" 
29. Şi au stat taberele una în faţa celeilalte şapte zile; iar în ziua a şaptea s-a început bătălia şi fiii lui Israel au doborât într-o singură zi o sută de mii de pedestraşi sirieni. 
30. Ceilalţi au fugit la Afec, în cetate; acolo a căzut zidul peste douăzeci şi şapte de mii de oameni, din cei rămaşi. Iar Benhadad a fugit în cetate şi a intrat la curtea domnească într-o cămară dosnică. 
31. Slugile sale însă i-au zis: "Am auzit că regii casei lui Israel sunt regi milostivi; dă-ne voie să punem sac peste coapsele noastre şi peste capetele noastre funii, să mergem la regele israelit; poate ne va cruţa viaţa". 
32. Şi s-au încins ei peste coapsele lor cu sac şi au venit la regele lui Israel şi i-au zis: "Robul tău Benhadad zice: Cruţă-mi viaţa!" Acela însă a zis: "De mai trăieşte încă, e fratele meu!" 
33. Şi oamenii aceştia au luat aceasta ca semn bun şi repede i-au apucat vorba din gură şi au zis: "Fratele tău Benhadad trăieşte". Iar el a zis: "Duceţi-vă de-l aduceţi". Şi a venit Benhadad la el, şi acesta l-a luat cu el în car. 
34. Şi i-a zis Benhadad: "Cetăţile care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău, eu ţi le întorc; şi îţi deschid târg de vânzare în Damasc, cum şi-a deschis tatăl meu în Samaria". Şi a zis Ahab: "Cu acest legământ şi eu îţi voi da drumul!" Şi încheind cu el legământ, i-a dat drumul. 
35. Atunci un om din fiii proorocilor a zis către un prieten al său, după cuvântul Domnului: "Bate-mă!" Dar acesta nu s-a învoit să-l bată. 
36. Atunci i-a zis: "Pentru că nu asculţi de glasul Domnului, iată, când vei pleca de lângă mine, te va ucide un leu". Şi plecând omul acela de la el, l-a întâlnit un leu şi l-a ucis pe dânsul. 
37. Iar cel din fiii proorocilor a găsit un alt om şi i-a zis: "Loveşte-mă!" Şi acest om l-a lovit şi l-a rănit. 
38. Şi s-a dus proorocul în calea regelui, acoperindu-şi ochii cu părul capului său. 
39. Iar când a trecut regele pe lângă el, a strigat după rege şi a zis: "Robul tău a fost la bătălie, şi iată un. om care stătuse la o parte mi-a adus un alt om şi mi-a zis: Păzeşte pe omul acesta; de îl vei scăpa, vei răspunde cu sufletul tău pentru sufletul lui sau va trebui să-l plătiţi cu un talant de argint. 
40. Când robul tău se îndeletnicea cu unele treburi, acela a scăpat". şi i-a zis regele lui Israel: "Osânda ta singur ai spus-o". 
41. Atunci el şi-a dat la o parte părul de peste ochii lui şi l-a cunoscut regele că este unul din prooroci. 
42. Şi i-a zis: "Aşa zice Domnul: Pentru că ai dat drumul din mâinile tale unui om blestemat de Mine, sufletul tău va fi în locul sufletului lui şi poporul tău în locul poporului lui!" 
43. Şi s-a dus regele lui Israel acasă, trist şi aprins de mânie şi a venit în Samaria. 

CAPITOLUL 21 
Tirania lui Ahab şi a Izabelei. 

1. Iar după aceasta iată ce s-a mai întâmplat: Nabot Izreeliteanul avea în Izreel o vie lângă curtea lui Ahab, regele Samariei. 
2. Şi a grăit Ahab cu Nabot şi a zis: "Să-mi dai mie via ta, ca să-mi fac din ea o grădină de verdeţuri, căci e aproape de casa mea; iar în locul ei îţi voi da o vie mai bună decât aceasta, sau dacă îţi convine mai bine, îţi voi da argint cât preţuieşte ea". 
3. Nabot însă a zis către Ahab: "Să mă ferească Dumnezeu să-ţi dau eu moştenirea părinţilor mei!" 
4. Şi a venit Ahab acasă trist şi mânios pentru cuvântul care i-l spusese Nabot Izreeliteanul, zicând: Nu-îi dau moştenirea părinţilor mei. Şi cu duhul tulburat, s-a culcat în patul său, s-a întors cu faţa la perete şi n-a mâncat. 
5. Atunci a intrat Izabela, femeia lui la el şi i-a zis: "De ce este întristat duhul tău şi nu mănânci?" 
6. Iar el a zis: "Când am vorbit cu Nabot Izreeliteanul şi i-am zis: Dă-mi via ta pe bani, sau dacă vrei, să-îi dau altă vie în locul ei, el a zis: Nu-ţi dau via mea, că este moştenirea părinţilor mei". 
7. A zis Izabela, femeia lui: "Ce cârmuire ar mai fi în Israel, dacă tu ai face tot aşa? Scoală, mănâncă şi fii cu voie bună, că via lui Nabot Izreeliteanul ţi-o dau eu!" 
8. Apoi ea a scris scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu inelul lui şi a trimis aceste scrisori la bătrânii şi la fruntaşii din cetatea lui Nabot, care locuiau cu el acolo. 
9. În scrisori însă ea scria aşa: "Vestiţi tuturor să postească post şi puneţi pe Nabot înaintea poporului. 
10. Şi aduceţi doi oameni netrebnici să mărturisească împotriva lui şi să spună: Ai hulit pe Dumnezeu şi pe rege; şi apoi să-l scoateţi afară şi să-l ucideţi cu pietre şi aşa să moară". 
11. Şi au făcut bărbaţii cetăţii lui Nabot, bătrânii şi fruntaşii care locuiau cu el în cetate, aşa cum le poruncise Izabela şi cum era scris în scrisorile trimise de ea lor: 
12. Au vestit post tuturor şi au pus pe Nabot înaintea poporului. 
13. Atunci au ieşit doi oameni ticăloşi. şi au stat împotriva lui Nabot şi au mărturisit aceşti oameni răi în faţa poporului şi au zis: "Nabot a hulit pe Dumnezeu şi pe rege". Iar ei l-au scos afară din cetate şi l-au bătut cu pietre şi a murit. 
14. Apoi au trimis la Izabela să-i spună: "Nabot a fost omorât cu pietre". 
15. Auzind Izabela că Nabot a fost bătut eu pietre şi a murit, a zis către Ahab: "Scoală şi ia în stăpânire via lui Nabot Izreeliteanul, care n-a vrut să ţi-o vândă cu bani; că Nabot nu mai trăieşte, ci a murit!" 
16. Când a auzit Ahab că Nabot Izreeliteanul a fost ucis, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat cu sac, şi apoi s-a sculat Ahab ca să se ducă la via lui Nabot Izreeliteanul şi să o ia în stăpânire. 
17. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul: 
18. "Scoală şi ieşi în întâmpinarea lui Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria, că iată acum e la via lui Nabot, unde s-a dus ca să o ia în stăpânire, 
19. Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul: Ai ucis şi vrei încă să intri în moştenire? Şi să-i mai spui: Aşa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi sângele tău!", 
20. Şi a zis Ahab către Ilie: "M-ai aflat, duşmanule, şi aici!" Iar el a zis: "Te-am aflat, căci te-ai încumetat să săvârşeşti fapte nelegiuite înaintea ochilor Domnului şi să-L minţi. 
21. Aşa zice Domnul: "Iată voi aduce peste tine necazuri şi te voi mătura şi voi stârpi din ai lui Ahab pe cei de parte bărbătească, fie rob, fie slobod, în Israel; 
22. Şi voi face cu casa ţa cum am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi cu casa lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru fărădelegea cu care M-ai mâniat şi ai dus pe Israel în păcat". 
23. Asemenea şi pentru Izabela a grăit Domnul: "Câinii vor mânca pe Izabela pe zidul Izreelului. 
24. Cine va muri din ai lui Ahab în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca; 
25. Căci n-a fost încă nimeni ca Ahab, care să se încumete a săvârşi fapte urâte înaintea ochilor Domnului, la care l-a împins Izabela soţia sa. 
26. S-a purtat rău ca un ticălos, urmând după idoli, cum au făcut Amoreii pe care Domnul i-a izgonit de la faţa fiilor lui Israel". 
27. Când a auzit Ahab toate cuvintele acestea, a început să plângă, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat pesta trupul său cu sac, a postit şi a dormit în sac şi a umblat trist. 
28. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul, pentru Ahab, şi a zis Domnul: 
29. "Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!" 

CAPITOLUL 22 
Moartea lui Ahab. Domnia lui Iosafat. 

1. Au trecut trei ani fără război între Siria şi Israel. 
2. În al treilea an s-a dus Iosafat, regele Iudei, la regele lui Israel; 
3. Şi a zis regele lui Israel către slugile sale: "Ştiţi voi, oare, că Ramotul Galaadului este al nostru, şi noi tăcem de atâta vreme şi nu-l scoatem din mâna regelui Siriei?" 
4. Apoi a zis el lui Iosafat: "Vei merge şi tu cu mine la război împotriva Ramot-Galaadului?" Iar Iosafat a zis către regele lui Israel: "Cum eşti tu, aşa sunt şi eu; cum este poporul tău, aşa este şi poporul meu; cum sunt caii tăi, aşa sunt şi caii mei!" 
5. Şi a mai zis Iosafat, regele lui Iuda, către regele lui Israel: "Întreabă dar, astăzi, ce zice Domnul?" 
6. Şi a adunat regele lui Israel ca la patru sute de prooroci şi le-a zis: "Să merg eu, oare, cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?" Şi ei au zis: "Să mergi, că Domnul îl va da în mâinile regelui!" 
7. Şi a zis Iosafat: "Nu mai este oare aici vreun prooroc al Domnului, ca să întrebăm pe Domnul prin el?" 
8. Şi a zis regele lui Israel către Iosafat: "Mai este un om prin care se poate întreba Domnul, însă eu nu-l iubesc, căci nu prooroceşte de bine pentru mine, ci numai de rău; acesta e Miheia, fiul lui Imla". Şi a zis Iosafat: "Nu vorbi aşa, rege!" 
9. Şi a chemat regele lui Israel pe un famen şi a zis: "Du-te repede după Miheia, fiul lui Imla!" 
10. Apoi regele lui Israel şi Iosafat, regale Iudei, s-au aşezat fiecare în tronul său, îmbrăcaţi în haine domneşti, pe locul dinaintea porţii Samariei, şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor. 
11. Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a făcut nişte coarne de fier şi a zis: "Aşa zice Domnul: cu acestea vei împunge pe Sirieni până ce vor muri". 
12. Şi toţi proorocii au proorocit la fel, zicând: "Să te duci împotriva Ramot-Galaadului, că vei izbuti. Domnul îl va da în mina regelui". 
13. Iar trimisul, care s-a dus să cheme pe Miheia, i-a grăit acestuia, zicând: "Iată toţi proorocii proorocesc într-un glas de bine regelui; să fie dar şi cuvântul tău asemenea cu cuvântul fiecăruia din ei". 
14. Iar Miheia a zis: "Viu este Domnul! Ce-mi va spune Domnul, aceea voi grăi!" 
15. Apoi a venit el a rege şi regale i-a zis: "Miheia, să mai mergem noi oare cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?" Şi i-a zis acela: "Du-te, că vei izbuti. Domnul îl va da în mâna regelui!" 
16. Şi i-a zis regele: "Iar şi iar te jur, ca să nu-mi grăieşti nimic, decât ce este adevărat, în numele Domnului". 
17. Şi a zis el: "Iată, văd pe toţi Israeliţii împrăştiaţi prin munţi, ca oile ce n-au păstor. Şi a zis Domnul: Ei n-au domn, să se întoarcă fiecare cu pace la casa  sa". 
18. Atunci regele lui Israel a zis câtre Iosafat, regele Iudei: "Nu ţi-am spus eu oare că el nu prooroceşte de bine pentru mine, ci numai de rău?" 
19. Miheia însă a zis: "Nu este aşa. Nu eu grăiesc; ascultă cuvântul Domnului. Nu este aşa. Am văzut pe Domnul stând pe tronul Său, şi toată oştirea cerească sta lângă El, la dreapta, şi la stânga Lui". 
20. Şi a zis Domnul: "Cine ar îndupleca pe Ahab să meargă în Ramot-Galaad şi să piară acolo?" Unul spunea una, şi altul alta. 
21. Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea feţei Domnului şi a zis: "Eu îl voi ademeni". Domnul a zis: "Cum?" 
22. Iar acela a zis: "Mă duc şi mă fac duh mincinos în gura tuturor proorocilor lui". Domnul a zis: "Tu îl vei ademeni şi vei face aceasta; du-te şi fă cum ai zis!" 
23. Şi iată cum a îngăduit Domnul duhului celui mincinos să fie în gura tuturor acestor prooroci ai tăi; însă Domnul n-a grăit bine de tine!" 
24. Atunci s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana, şi, lovind pe Miheia peste obraz, a zis: "Cum? Au doară s-a depărtat Duhul Domnului de la mine, ca să grăiască prin tine?" 
25. Iar Miheia a zis: "Iată, ai să vezi aceasta în ziua când vei fugi din cămară în cămară, ca să te ascunzi". 
26. A zis regele lui Israel: "Luaţi pe Miheia şi-l duceţi la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui, 
27. Şi spuneţi: Aşa zice regele: Aruncaţi-l în temniţă şi-l hrăniţi numai cu puţină pâine şi cu puţină apă, până ce mă voi întoarce biruitor". 
28. Iar Miheia a zis: "Că ai să te întorci biruitor, aceasta n-a grăit-o Domnul prin mine". Apoi a zis: "Ascultaţi, toate popoarele!" 
29. După aceea a purces regele lui Israel şi Iosafat, regele Iudei, împreună asupra Ramot-Galaadului. 
30. Şi a zis regele lui Israel către Iosafat: "Eu îmi schimb hainele şi intru în luptă, iar tu îmbracă-ţi hainele de rege!" Şi şi-a schimbat hainele regele lui Israel şi a intrat în luptă. 
31. Regale sirian însă a poruncit celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor de război şi a zis: "Să nu vă luptaţi nici cu mic, nici cu mare, ci numai eu regele lui Israel". 
32. Căpeteniile carelor, văzând pe Iosafat, au crezut că acesta este cu adevărat regele lui Israel şi s-au repezit asupra lui, ca să se lupte cu el. Iosafat însă a strigat. 
33. Atunci căpeteniile carelor, văzând că nu este acesta regele lui Israel, s-au abătut de la el. 
34. Iar un om şi-a întins arcul şi a lovit din întâmplare pe regele lui Israel într-o încheietură a platoşei, şi acesta a zis cărăuşului său: "Întoarce îndărăt şi mă scoate din oaste, că sunt rănit". 
35. Şi s-a pornit luptă mare în acea zi şi regele a stat În carul lui în fala Sirienilor toată ziua, iar seara a murit; şi a curs sânge din rana sa pe podul carului. 
36. Şi la asfinţitul soarelui s-a dat de veste la toată tabăra, zicând: "Să meargă fiecare la cetatea lui, fiecare la ţinutul lui!" 
37. Şi murind regele, a fost dus şi l-au înmormântat în Samaria. 
38. Şi au spălat carul lui în iazul Samariei; şi câinii i-au lins sângele lui Ahab, iar desfrânatele s-au scăldat în spălătura acelui sânge, după cuvântul pe care l-a grăit Domnul. 
39. Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el şi casa cea de fildeş pe care a făcut-o el şi toate cetăţile pe care el le-a zidit sunt scrise în cronica regilor lui Israel. 
40. Adormind cu părinţii săi, în locul lui Ahab s-a făcut rege Ohozia, fiul său. 
41. Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în anul al patrulea al lui Ahab, regele lui Israel. 
42. Când s-a făcut rege, Iosafat era ca da treizeci şi cinci de ani şi douăzeci şi cinci de ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba şi era fiica lui Şilhi. 
43. El a umblat întru totul pe căile lui Asa, tatăl său şi nu s-a abătut de la ele, săvârşind fapte plăcute înaintea ochilor Domnului. Numai înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul încă săvârşea jertfe şi tămâieri pe înălţimi. 
44. Iosafat a făcut pace cu regele lui Israel. 
45. Celelalte fapte ale lui Iosafat şi războaiele pe care le-a purtat sunt scrise în cronica regilor lui Iuda. 
46. Şi rămăşiţa desfrânaţilor care mai rămăsese din zilele tatălui său Asa, a stârpit-o din ţară. 
47. În Idumeea pe atunci nu era rege, ci numai un locţiitor de rege. 
48. Regele Iosafat a făcut şi corăbii ca cele de Tarsis, ca să se ducă să aducă aur de la Ofir; dar n-au putut să ajungă, sfărâmându-se la Eţion Gheber. 
49. Atunci a zis Ohozia, fiul lui Ahab, către Iosafat: "Să se ducă şi slugile mele cu slugile tale cu corăbiile". Însă Iosafat n-a vrut. 
50. Şi a adormit cu părinţii săi în cetatea lui David, strămoşul său, şi a fost îngropat Iosafat cu ei, în cetatea lui David şi în locul lui s-a făcut rege Ioram, fiul său. 
51. Ohozia, fiul lui Ahab, s-a făcut rege peste Israel în Samaria în anul al şaptesprezecelea al lui Iosafat, regele Iudei; Şi a domnit peste Israel în Samaria doi ani. 
52. El a săvârşit fapte urâte înaintea ochilor Domnului şi a umblat pe căile tatălui său şi pe căile mamei sale şi pe căile lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel la păcat; 
53. Căci a slujit lui Baal şi i s-a închinat lui şi a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său.