CAPITOLUL 1 
Chemarea proorocului. 

l. Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, dintre preoţii de la Anatot, din pământul lui Veniamin, 
2. Către care a fost cuvântul Domnului, în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, în anul al treisprezecelea al domniei acestuia, 
3. Precum şi în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, până în luna a cincea din anul al unsprezecelea al lui Sedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, adică până la robirea Ierusalimului. 
4. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: 
5. "Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare". 
6. Iar eu am răspuns: "O, Doamne, Dumnezeule, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că sunt încă tânăr". 
7. Domnul însă mi-a zis: "Să nu zici: Sunt încă tânăr; căci la câţi te voi trimite, la toţi vei merge şi tot ce-ţi voi porunci vei spune. 
8. Să nu te temi de dânşii, căci Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc", zice Domnul. 
9. Şi Domnul mi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis: "Iată am pus cuvintele Mele în gura ta! 
10. Iată te-am pus în ziua aceasta peste popoare şi peste regate, ca să smulgi şi să arunci la pământ, să pierzi şi să dărâmi, să zideşti şi să sădeşti!" 
11. Apoi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: "Ieremia, ce vezi tu?" Şi eu am răspuns: "Văd un toiag din lemn de migdal". 
12. Zisu-mi-a Domnul: "Tu ai văzut bine, că Eu priveghez asupra cuvântului Meu, ca să-l împlinesc!" 
13. Şi iar a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: "Ce vezi tu?" Şi eu am răspuns: "Văd un cazan clocotind, care e gata să se verse dinspre miazănoapte". 
14. Iar Domnul mi-a zis: De la miazănoapte se va deschide nenorocire asupra tuturor locuitorilor ţării acesteia. 
15. Că iată voi chema toate popoarele ţărilor de la miazănoapte, zice Domnul, şi vor veni acelea şi îşi vor pune fiecare din ele scaunul său la poarta de intrare a Ierusalimului, pe lângă toate zidurile lui şi în toate cetăţile lui Iuda; 
16. Şi voi rosti asupra lor judecata Mea pentru toate fărădelegile lor, pentru că M-au părăsit, au aprins tămâie înaintea altor dumnezei şi s-au închinat la lucrurile mâinilor lor. 
17. Dar tu, încinge-ţi coapsele tale şi scoală de le spune tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor, fiindcă nu vreau să tremuri înaintea lor. 
18. Că iată, Eu te-am făcut astăzi cetate întărită, stâlp de fier şi zid de aramă înaintea acestei ţări întregi: înaintea regilor lui Iuda, înaintea căpeteniilor ei, înaintea preoţilor ei şi înaintea poporului ţării. 
19. Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui că Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc", zice Domnul. 

CAPITOLUL 2 
Mustrări poporului Israel. 

1. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi a zis: 
2. "Mergi şi strigă la urechile fiicei Ierusalimului şi zi: "Aşa grăieşte Domnul: Mi-am adus aminte de prietenia cea din tinereţea ta, de iubirea de pe când erai mireasă şi mi-ai urmat în pustiu, în pământul cel nesemănat. 
3. Atunci Israel era sfinţenia Domnului şi pârga roadelor lui; toţi câţi mâncau din ea se făceau vinovaţi şi nenorocirea venea asupra lor", zice Domnul. 
4. Casa lui Iacov şi toate seminţiile casei lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa zice Domnul: 
5. "Ce nedreptate au găsit în Mine părinţii voştri, de s-au depărtat de Mine şi s-au dus după deşertăciune şi au devenit ei înşişi deşertăciune? 
6. În loc să zică: Unde este Domnul, Cel ce ne-a scos din pământul Egiptului şi ne-a povăţuit prin pustiu, prin pământul cel gol şi nelocuit, prin pământul cel sec, prin pământul umbrei morţii, prin care nimeni nu umblase şi unde nu locuia om? 
7. Eu v-am dus în pământ roditor, ca să vă hrăniţi cu roadele lui şi cu bunătăţile lui; voi însă aţi intrat şi aţi spurcat pământul Meu şi moştenirea Mea aţi făcut-o urâciune. 
8. Preoţii n-au zis: Unde este Domnul? Învăţătorii legii nu M-au cunoscut; păstorii au lepădat credinţa şi proorocii au proorocit în numele lui Baal şi s-au dus după cei ce nu-i pot ajuta. 
9. De aceea la judecată voi grăi împotriva voastră, zice Domnul, şi împotriva nepoţilor voştri voi cere osândă! 
10. Să vă duceţi în insulele Chitim şi să vedeţi; trimiteţi în Chedar şi cercetaţi cu de-amănuntul şi aflaţi: 
11. Fost-a, oare, acolo ceva de felul acesta? Schimbatu-şi-a oare vreun popor dumnezeii săi, deşi aceia nu sunt dumnezei? Poporul Meu însă şi-a schimbat slava cu ceea ce nu-l poate ajuta. 
12. Miraţi-vă de acestea, ceruri; cutremuraţi-vă, îngroziţi-vă, zice Domnul! 
13. Că două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au părăsit, şi şi-au săpat fântâni sparte, care nu pot ţine apă. 
14. Au doară rob sau fiu de rob e Israel? Pentru ce dar s-a făcut el pradă? 
15. Mugit-au asupra lui puii de leu, ridicatu-şi-au glasul lor şi au făcut pustiu tara lui; cetăţile lui sunt fără locuitori. 
16. Chiar şi locuitorii din Nof şi cei din Tahpanhes ţi-au ras capul, Israele! 
17. Oare nu ţi-ai pricinuit tu singur aceasta, părăsind pe Domnul Dumnezeul tău, când te povăţuia? 
18. Şi acum pentru ce ai luat drumul Egiptului, ca să bei apă din Nil? Şi pentru ce ţi-ai luat drumul spre Asiria, ca să bei apă din râul ei? 
19. Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău şi de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o teamă de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor. 
20. Că în vechime am sfărâmat jugul tău şi am rupt cătuşele tale, şi tu ai zis: "Nu voi sluji la idoli, şi totuşi pe tot dealul înalt şi sub tot pomul umbros ai făcut desfrânare. 
21. Eu te-am sădit ca pe o viţă de soi, ca pe cea mai curată sămânţă; cum dar Mi te-ai prefăcut în ramură sălbatică de viţă străină? 
22. Chiar de te-ai spăla cu silitră şi chiar dacă te-ai freca cu leşie, tot pătat eşti în nedreptăţile tale faţă de Mine, zice Domnul Dumnezeu. 
23. Cum poţi tu să zici: Nu m-am întinat şi n-am umblat după Baal? Priveşte la purtarea ta din vale şi află ce ai făcut tu, cămilă zburdalnică, tu care cutreieri toate drumurile, 
24. Asină sălbatică, deprinsă în pustiu, care în aprinderea poftei ei, soarbe aerul! Cine o va putea împiedica să-şi împlinească pofta? Toţi cei ce o caută nu se vor osteni, că în luna ei o vor găsi. Când i s-a zis: 
25. Întoarce-ţi piciorul de la calea strâmbă şi gâtul nu-l deprinde a înseta, ea a răspuns: Nu, zadarnic! Căci iubesc dumnezei străini şi merg după ei. 
26. Cum furul când este prins se ruşinează, aşa se va ruşina şi casa lui Israel şi poporul şi regii lui şi căpeteniile lui şi proorocii lui şi preoţii lui, căci au zis lemnului: 
27. "Tu eşti tatăl meu!" Şi pietrei i-au grăit: "Tu m-ai născut!", şi nu şi-au întors spre Mine faţa, ci spatele, iar la vreme de nevoie vor zice: "Scoală şi ne izbăveşte!" 
28. Dar unde-ti sunt, Iudo, dumnezeii care ţi i-ai făcut? Să se scoale şi să te izbăvească la vreme de necaz, dacă pot! Căci câte cetăţi ai, atâţia sunt şi dumnezeii tăi. 
29. Pentru ce vă certaţi cu Mine? Toţi v-aţi purtat cu necredincioşie şi aţi păcătuit împotriva Mea, zice Domnul. 
30. În zadar am bătut pe copiii voştri, că n-au primit învăţătură; pe proorocii voştri i-a mâncat sabia voastră, ca un leu pierzător, şi nu v-aţi temut". 
31. Ascultă, poporule, cuvântul Domnului care zice: "Pustiu am fost Eu oare pentru Israel? Sau ţara întunericului am fost? Pentru ce dar poporul Meu zice: Noi înşine ne suntem stăpâni şi nu mai venim la Tine? 
32. Au doară uită fata podoaba sa şi mireasa găteala sa? Poporul Meu însă M-a uitat de zile nenumărate. 
33. Fiica Ierusalimului, cât de iscusită îţi eşti tu în căile tale ca să cauţi iubirea! Ba pentru aceasta şi la nelegiuiri ţi-ai deprins căile tale, 
34. Şi chiar şi în poalele hainei tale se află sângele săracilor nevinovaţi, pe care nu i-ai prins spărgând zidul, şi totuşi zici: 
35. "De vreme ce sunt nevinovată, mânia Lui de bună seamă se va abate de la mine". Pentru că zici: "N-am greşit", de aceea iată Eu cu tine mă voi judeca. 
36. De ce atâta grabă ca să-ţi schimbi calea? Vei fi ruşinată de Egipt, cum ai fost ruşinată de Asiria. 
37. Şi de acolo vei ieşi cu mâinile pe cap, pentru că a lepădat Domnul pe cei în care tu ţi-ai pus nădejdea, pe cei cu care tu nu vei avea izbândă". 

CAPITOLUL 3 
Mustrări şi îndemnuri la pocăinţă. 

1. Şi a mai spus: "Dacă un bărbat îşi lasă femeia, şi ea se duce de la el şi se face soţie altui bărbat, mai poate ea oare să se întoarcă la el? Prin aceasta nu s-ar întina în adevăr, oare, ţara aceea?" Şi tu te-ai desfrânat cu mulţi iubiţi şi vrei să te întorci la Mine? zice Domnul. 
2. Ridică-ţi ochii spre înălţimi şi priveşte: Unde oare nu s-au desfrânat aceia cu tine? Şezut-ai pentru ei lângă cale, ca arabul în pustiu, şi ai spurcat ţara cu desfrânarea ta Şi cu vicleşugul tău. 
3. De aceea ploile de toamnă au lipsit şi la fel şi cele de primăvară, dar Tu ai avut frunte de desfrânată şi nu te-ai ruşinat. 
4. Şi acum strigi către Mine: "Tatăl meu, Tu ai fost povăţuitorul tinereţilor mele! 
S. Oare pentru totdeauna va fi El mânios şi oare veşnic va păstra în Sine mânia?" Iată ce ai zis, dar de făcut faci rele şi sporeşti în acelea. 
6. Zisu-mi-a Domnul în zilele lui Iosia: "Văzut-ai ce-a făcut Israel, această fiică necredincioasă? A umblat pe toţi munţii înalţi şi pe sub tot copacul umbros şi s-a desfrânat pe acolo. 
7. După ce a făcut toate acestea, i-am zis: "Întoarce-te la Mine!" Dar nu s-a întors. Şi a văzut acestea Iuda, sora sa cea necredincioasă. 
8. Şi deşi am lăsat pe fiica lui Israel cea necredincioasă pentru atâtea fapte de desfrânare şi i-am dat carte de despărţire, am văzut că necredincioasa ei soră, Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus şi ea să se desfrâneze. 
9. Şi prin neruşinarea desfrânărilor ei a pângărit ţara şi s-a desfrânat cu pietrele şi cu lemnele. 
10. Peste toate acestea Iuda, necredincioasa soră a fiicei lui Israel, nu s-a întors la Mine din toată inima sa, ci numai din prefăcătorie", zice Domnul. 
11. Apoi iarăşi mi-a zis Domnul: "Fiica lui Israel cea necredincioasă s-a dovedit că e mai dreaptă decât Iuda cea lepădată de Dumnezeu. 
12. Mergi de vesteşte cuvintele acestea la miazănoapte şi zi: Întoarce-te, necredincioasă fiică a lui Israel, zice Domnul, că nu voi vărsa asupra voastră mânia Mea, pentru că sunt milostiv şi nu Mă voi mânia pe veci, zice Domnul. 
13. Recunoaşte-ţi însă vinovăţia ta, căci te-ai abătut de la Domnul Dumnezeul tău şi te-ai desfrânat cu dumnezei străini sub tot arborele umbros şi glasul Meu nu l-ai ascultat, zice Domnul. 
14. Întoarceţi-vă, voi copii căzuţi de la credinţă, zice Domnul, că M-am unit cu voi şi vă voi lua câte unul de cetate şi câte doi de seminţie şi vă voi aduce în Sion. 
15. Apoi vă voi da păstori după inima Mea, care vă vor păstori cu ştiinţă şi pricepere. 
16. Când vă veţi înmulţi şi veţi ajunge mult roditori pe pământ, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai zice: "O, chivotul aşezământului Domnului". Nimeni nu se va mai gândi la el, nimeni nu-şi va mai aduce aminte de el, nimănui nu-i va mai părea rău de el, nimeni nu va mai face altul. 
17. În vremea aceea Ierusalimul se va numi tronul Domnului şi toate popoarele se vor aduna acolo pentru numele Domnului şi nu se vor mai purta după îndărătnicia inimii lor celei rele. 
18. În zilele acelea va veni casa lui Iuda la casa lui Israel şi se vor duce împreună din ţara de la miazănoapte, în ţara pe care am dat-o Eu moştenire părinţilor voştri. 
19. Eu Mi-am zis: Cum să te pun pe tine în numărul fiilor şi să-ţi dau ţara cea plăcută, care este moştenirea cea mai frumoasă a mulţimii poporului? Dar iarăşi Mi-am zis: Tu Mă vei numi Tată al tău şi nu te vei mai depărta de Mine. 
20. Însă tocmai cum femeia necredincioasă înşală pe iubitul său, aşa şi voi, casa lui Israel, v-aţi purtat cu înşelăciune faţă de Mine, zice Domnul. 
21. Glas se aude pe înălţimi, s-aude plânsul jalnic al fiilor lui Israel, care se tânguiesc pentru că şi-au stricat căile lor şi au uitat pe Domnul Dumnezeul lor. 
22. Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi Eu voi vindeca neascultarea voastră! Ziceţi: Iată venim la Tine, că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru. 
23. Cu adevărat în deşert ne-am pus nădejdea în dealuri şi în mulţimea munţilor; cu adevărat, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel. 
24. Din tinereţea noastră această urâciune a mâncat ostenelile părinţilor noştri: oile lor, boii lor, fiii lor şi fiicele lor. 
25. Iar noi zăcem în ruşinea noastră şi ocara noastră ne acoperă, pentru că am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru, şi noi şi părinţii noştri din tinereţea noastră şi până în ziua de astăzi şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru". 

CAPITOLUL 4 
Sfătuiri şi ameninţări. 

1. De vrei să te întorci, Israele, zice Domnul, întoarce-te la Mine şi, de vei depărta urâciunile de la faţa Mea, nu vei mai rătăci. 
2. Dacă tu vei jura: "Viu este Domnul!", în adevăr, în judecată şi în dreptate, neamurile se vor binecuvânta şi se vor lăuda în El. 
3. Căci aşa zice Domnul către bărbăţia lui Iuda şi ai Ierusalimului: "Araţi-vă ogoare noi şi nu mai semănaţi prin spini! 
4. Bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul şi lepădaţi învârtoşarea inimii voastre, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca focul şi să ardă nestinsă din pricina răutăţii faptelor voastre. 
5. Spuneţi acestea în Iuda şi le vestiţi în Ierusalim! Grăiţi şi trâmbiţaţi cu trâmbiţa prin ţară! Strigaţi tare şi ziceţi: 
6. "Adunaţi-vă şi să intrăm în cetatea cea întărită!" Înălţaţi steagul spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi, că iată aduc de la miazănoapte necaz şi nevoie mare! 
7. Iată, iese leul din desişul său şi pierzătorul popoarelor se apropie; plecat-a din locul său, ca să pustiiască pământul tău; cetăţile tale vor fi stricate şi fără locuitori. 
8. De aceea încingeţi-vă cu sac, plângeţi şi vă tânguiţi, că iuţimea mâniei Domnului nu se va abate de la voi. 
9. În ziua aceea, zice Domnul, va Încremeni inima regelui şi inima căpeteniilor; preoţii se vor îngrozi şi proorocii se vor mira". 
10. Atunci eu am zis: "O, Doamne Dumnezeule, amăgit-ai Tu oare pe poporul acesta şi Ierusalimul, când ai zis: Veţi avea pace, şi iată sabia a ajuns până la suflet?" 
11. În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: "Iată vine vânt arzător din munţii cei pustii asupra fiicei poporului Meu şi vine nu pentru a vântura, nici pentru a curăţi grâul; 
12. Dar va veni dintr-acolo de la Mine vânt mai puternic decât acesta şi voi rosti judecata Mea asupra lor. 
13. Iată, se va ridica, cum se ridică norii; căruţele lui vor fi ca furtuna şi caii lui mai iuţi decât vulturii". Vai de noi, căci vom fi prăpădiţi! 
14. Ierusalime, spală răul din inima ta, ca să te izbăveşti! Până când se vor sălăşlui în tine cugete necredincioase? 
15. Că iată se aude glas de la Dan şi vestea pieirii din munţii lui Efraim: 
16. "Spuneţi popoarelor şi vestiţi Ierusalimului că din ţară depărtată vin împresurători şi scot strigăte împotriva cetăţilor lui Iuda". 
17. Ca paznicii câmpului, aşa l-au înconjurat pe Israel de jur împrejur, pentru că el s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul. 
18. Căile tale şi faptele tale, Israele, ţi-au pricinuit acestea; din pricina necredincioşii tale fi-a venit acest amar, care a străbătut până la inima ta". 
19. Inima mea! Inima mea! Mă doare inima până în adânc! Tulburatu-s-a inima mea în mine şi nu pot tăcea, că tu, suflete al meu, auzi glasul trâmbiţei, auzi strigătul de război. 
20. Nenorocire peste nenorocire: tot pământul se pustieşte şi fără de veste mi s-au stricat corturile şi într-o clipeală sălaşurile mele. 
21. Oare mult îmi este dat să văd steagul şi să aud sunetul trâmbiţei? 
22. Şi toate acestea sunt numai pentru că poporul Meu e fără minte şi nu Mă cunoaşte, sunt copii nepricepuţi şi n-au înţelegere; sunt pricepuţi numai la rele, iar binele nu ştiu să-l facă. 
23. Mă uit peste ţară şi iată este ruinată şi pustie; 
24. Caut la ceruri şi iată nu este lumină pe ele; privesc la munţi şi iată că ei tremură şi dealurile toate se clatină. 
25. Mă uit şi iată nu este nici un om şi toate păsările cerului au fugit. 
26. Mă uit şi iată Carmelul este o pustietate şi toate cetăţile lui sunt arse cu foc de la faţa Domnului şi au pierit de la faţa mâniei Lui. 
27. Că aşa a zis Domnul: "Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot. 
28. Va plânge de aceasta pământul şi cerurile sus se vor întuneca, pentru că Eu am zis, Eu am hotărât şi nu Mă voi căi, nici Mă voi întoarce de la aceasta. 
29. De strigătele călăreţilor şi ale arcaşilor ţara întreagă este pusă pe fugă; toţi vor fugi în pădurile cele dese şi se vor sui pe stânci; toate cetăţile vor fi părăsite şi nici un locuitor nu va mai fi în acestea. 
30. Şi tu, pustiito, ce vei face? Chiar când te-ai îmbrăca în purpură, chiar dacă te-ai găti cu podoabe de aur şi ţi-ai sulemeni ochii cu dresuri, în zadar te-ai face frumoasă, că iubiţii tăi te dispreţuiesc şi vor numai viaţa. 
31. Când aud glas ca de femeie ce naşte, aud geamăt ca al uneia ce naşte pentru întâia oară: este glasul fiicei Sionului; ea geme şi întinde mâna, zicând: "O, vai de mine, mi se istoveşte sufletul înaintea ucigaşilor!" 

CAPITOLUL 5 
Fărădelegile Ierusalimului au trecut peste măsură. 

1. "Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu cumva veţi găsi vreun om, măcar unul, care păzeşte dreptatea şi caută adevărul? 
2. Căci Eu aş cruţa Ierusalimul. Chiar când ei zic: "Viu este Domnul", ei jură mincinos. 
3. O, Doamne, ochii Tăi nu privesc ei oare la adevăr? Tu îi baţi şi ei nu simt durerea; Tu îi pierzi şi ei nu vor să ia învăţătură; şi-au făcut obrazul mai vârtos ca piatra şi nu vor să se întoarcă. 
4. Şi mi-am zis: "Poate că aceştia sunt nişte bieţi nenorociţi! Sunt nişte proşti, pentru că nu cunosc calea Domnului, legea Dumnezeului lor. 
5. Voi merge deci la cei mari şi voi grăi cu aceştia, că ei ştiu calea Domnului; legea Dumnezeului lor". Dar şi aceştia cu toţii au sfărâmat jugul şi au rupt cătuşele. 
6. De aceea îi va lovi leul din pădure şi lupul din pustiu îi va răpi; leopardul le va fi păzitor cetăţilor lor; care din ei va ieşi va fi sfâşiat, că s-au înmulţit fărădelegile lor şi lepădările de credinţă au sporit. 
7. Cum, adică, să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fiii tăi M-au părăsit şi se jură pe dumnezei care n-au fiinţă. Eu i-am săturat, iar ei au făcut desfrânare, umblând în grup prin casele desfrânatelor. 
8. Ei sunt cai îngrăşaţi şi fiecare din ei nechează după femeia aproapelui său. 
9. E cu putinţă să nu pedepsesc aceasta, zice Domnul, şi Duhul Meu să nu se răzbune asupra unui popor ca acesta? 
18. Suiţi-vă pe zidurile lui şi le dărâmaţi, dar nu de tot, ci stricaţi numai crestele lor, pentru că acestea nu sunt ale Domnului; 
11. Căci casa lui Israel şi casa lui Iuda s-au purtat faţă de Mine cu multă necredinţă, zice Domnul. 
12. Au tăgăduit pe Domnul şi au zis: "El nu este şi nenorocirea nu va veni asupra noastră; şi nu vom vedea nici sabie, nici foamete! 
13. Proorocii sunt vânt şi nu este în aceştia cuvântul Domnului. De aceasta şi ei să aibă parte!" 
14. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeul puterilor: "Pentru că voi grăiţi asemenea vorbe, iată voi face cuvintele Mele foc în gura ta, iar pe poporul acesta îl voi face lemne ş-l va mistui focul acesta. 
15. Casa lui Israel, iată voi aduce asupra voastră un neam de departe, zice Domnul, un popor puternic, un popor vechi, un popor a cărui limbă tu nu o ştii şi nu vei înţelege ce grăieşte el. 
16. Tolba lui e ca un mormânt deschis şi ai lui toţi sunt viteji; 
17. şi vor mânca aceia secerişul tău şi pâinea ta; vor mânca pe fiii tăi şi pe fiicele tale; vor mânca oile tale şi boii tăi; vor mânca strugurii tăi şi smochinele tale şi vor trece prin sabie cetăţile tale cele întărite în care tu te încrezi. 
18. Dar nici în zilele acelea nu vă voi pierde cu totul, zice Domnul. 
19. Şi de veţi zice: Pentru ce ne face Domnul Dumnezeul nostru toate acestea? Atunci să ţi se răspundă: Pentru că M-aţi părăsit pe Mine şi aţi slujit la dumnezei străini, în ţara voastră, de aceea veţi sluji la dumnezei străini într-o ţară care nu este a voastră. 
20. Spuneţi aceasta în casa lui Iacov, vestiţi-o în Iuda şi ziceţi: 
21. Ascultaţi acestea, popor nebun şi fără inimă! Ei au ochi şi nu văd, urechi au, dar nu aud. 
22. Au doar nu vă temeţi de Mine, zice Domnul, şi nu tremuraţi înaintea Mea? Eu am pus nisipul hotar împrejurul mării şi hotar veşnic, peste care nu se va trece. Deşi valurile ei se înfurie, nu pot să-l biruiască şi, deşi ele se aruncă, nu pot să-l treacă. 
23. Dar poporul acesta are inimă îndârjită şi răzvrătită: 
24. Răzvrătitu-s-au şi s-au dus şi n-au zis în inima lor: "Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, Care ne dă la vreme ploaie timpurie şi târzie şi ne păstrează săptămânile hotărâte ale culesului". 
25. Fărădelegile voastre au schimbat aceasta şi păcatele voastre au depărtat acest bine de la voi. 
26. Că se află necredincioşi prin poporul Meu, care pândesc ca prinzătorii de păsări, se ascund la pământ, pun curse şi prind pe oameni. 
27. Cum sunt coteţele pline de păsări, aşa sunt casele lor pline de înşelătorie; 
28. Prin aceasta s-au ridicat şi s-au îmbogăţit ei, s-au făcut graşi şi cu pielea lucioasă şi în rele au trecut orice măsură; 
29. Nu fac dreptate nimănui, nici chiar orfanului, nu dau dreptate săracului şi huzuresc. E cu putinţă oare să nu pedepsesc acestea şi să nu Mă răzbun asupra unui popor ca acesta? - zice Domnul. 
30. Lucruri înspăimântătoare se petrec în ţara aceasta: 
31. Proorocii profeţesc minciuni, preoţii învaţă ca şi ei, şi poporului Meu îi place aceasta. Dar la urmă ce veţi face?" 

CAPITOLUL 6 
Vestirea năvălirii unui neam străin. 

l. Fugiţi, fiii lui Veniamin, fugiţi din Ierusalim, trâmbiţaţi cu trâmbiţa în Tecoa şi daţi semne prin focuri la Bethacherem, că iată se iveşte de la miazănoapte o nenorocire şi zdrobire mare! 
2. Pierde-voi pe fiica Sionului cea frumoasă şi gingaşă. 
3. Păstorii vor veni la ea cu turmele lor, îşi vor întinde corturile împrejurul ei şi va paşte fiecare partea sa. 
4. Pregătiţi război împotriva ei! Sculaţi-vă şi haideţi spre miazăzi! Vai! Ziua este spre sfârşit şi iată se lasă umbrele serii. 
5. Dar sculaţi-vă şi hai să mergem noaptea şi să stricăm palatele ei. 
6. Căci aşa zice Domnul Savaot: "Tăiaţi copaci şi faceţi val împotriva Ierusalimului; această cetate trebuie pedepsită, pentru că în ea se află numai nedreptate. 
7. Cum aruncă izvorul apă din sine, aşa aruncă şi ea din sine răutate; în ea se aude împilare şi jaf şi pururea se văd înaintea feţei Mele dureri şi răni. 
8. Înţelepţeşte-te, Ierusalime, ca să nu se depărteze sufletul Meu de la tine şi ca să nu te fac pustietate şi pământ nelocuit". 
9. Aşa zice Domnul Savaot: "Până la sfârşit  se vor culege rămăşiţele lui Israel, cum se culege via; lucrează cu mâna ta şi îţi umple panerul, ca şi culegătorul de struguri. 
10. Cu cine să vorbesc şi cui să vestesc, ca să audă? Că iată urechea lor este netăiată împrejur şi nu pot să ia aminte; şi iată, cuvântul Domnului a ajuns de râs la ei şi nu găsesc în el nici o plăcere. 
11. De aceea sunt plin de mânia Domnului şi n-o mai pot ţine în mine; o voi vărsa deci asupra copiilor pe uliţe şi asupra adunării tinerilor, că vor fi luaţi şi bărbat şi femeie, şi cel în vârstă şi cel încărcat de zile; 
12. şi casele lor vor trece la alţii; tot aşa şi ţarinele şi femeile. Pentru că voi întinde mâna Mea asupra locuitorilor ţării acesteia, zice Domnul, 
13. Pentru că fiecare din ei, de la mic până la mare, este robit de lăcomie şi, de la prooroc până la preot, toţi se poartă mincinos. 
14. Ei leagă rănile poporului meu cu nepăsare şi zic: "Pace! Pace!" Şi numai pace nu este! 
15. Dar se ruşinează ei, oare, când fac urâciuni? Nu, nu se ruşinează deloc, nici roşesc. De aceea vor cădea printre cei căzuţi şi se vor prăbuşi în ziua în care îi voi pedepsi, zice Domnul. 
16. Aşa zice Domnul: "Opriţi-vă de la căile voastre! Priviţi şi întrebaţi de căile celor de demult; de calea cea bună şi mergeţi pe dânsa şi veţi afla odihnă sufletelor voastre. 
17. Pus-am păzitori peste voi şi am zis: Ascultaţi sunetul trâmbiţei! 
18. Iar ei au zis: Nu vom asculta! Aşadar, ascultă, poporule, şi află, adunare, ce are să se întâmple cu aceştia. 
19. Ascultă, pământule: Iată voi aduce asupra acestui popor o nenorocire, rodul cugetelor lor, că n-au ascultat cuvintele Mele şi legea Mea au lepădat-o. 
20. La ce Îmi este bună tămâia care vine din Şeba şi scorţişoara din ţară depărtată? Arderile de tot ale voastre nu le voiesc şi jertfele voastre Îmi sunt neplăcute". 
21. De  aceea aşa zice Domnul: "Iată pun înaintea poporului acestuia piedici şi se vor poticni de ele deodată şi părinţii şi copiii, vecinul şi prietenii lui, şi vor pieri". 
22. Aşa zice Domnul: "Iată vine un popor din ţara de la miazănoapte, un popor mare se ridică de la marginile pământului şi ai săi ţin în mână arcul şi suliţa. 
23. Şi sunt cruzi şi neînduraţi; glasul lor mugeşte ca marea şi vin pe cai, gata să lupte ca un singur om, împotriva ta, fiica Sionului". 
24. Noi am auzit de ei şi ne-au slăbit mâinile de spaimă; ne-au cuprins groază şi dureri ca ale femeii ce naşte. 
25. Să nu ieşiţi la câmp, nici la drum să nu plccaţi, căci sabia duşmanilor şi groaza sunt pretutindeni. 
26. Fiica poporului Meu, încinge-te cu sac şi-ţi presară cenuşă pe cap; tânguieşte-te ca după moartea singurului tău fiu! Plângi amar, că fără de veste va veni pierzătorul asupra voastră! 
27. Turn te-am pus în mijlocul poporului Meu şi stâlp, ca să afli şi să urmăreşti drumul lor. 
28. Aceştia cu toţii sunt răzvrătiţi, îndârjiţi şi semănători de clevetiri; sunt aramă şi fier, toţi sunt nişte stricaţi. 
29. Foalele s-au ars, plumbul s-a topit de foc şi turnătorul în zadar a topit, că cei răi nu s-au ales. 
30. Argint de lepădat se vor numi, că Domnul i-a lepădat". 

CAPITOLUL 7 
Deşarta încredere a lui Israel. Ameninţările lui Dumnezeu. 

l. Cuvântul ce a fost de la Domnul către Ieremia: "Stai în uşa templului Domnului şi rosteşte acolo cuvântul acesta şi zi: 
2. Ascultaţi cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda, care intraţi pe această poartă ca să vă închinaţi Domnului! 
3. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Îndreptaţi-vă căile şi faptele voastre şi vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta! 
4. Nu vă încredeţi în cuvintele mincinoase care zic: "Acesta este templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului". 
5. Iar dacă vă veţi îndrepta cu totul căile şi faptele voastre, dacă veţi face judecată cu dreptate între om şi pârâşul lui, 
6. Dacă nu veţi strâmtora pe străin, pe orfan şi pe văduvă, nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi nu veţi merge după alţi dumnezei spre pieirea voastră, 
7. Atunci vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta şi pe pământul acesta, pe care l-am dat părinţilor voştri din neam în neam. 
8. Iată, vă încredeţi în cuvinte mincinoase, care nu vă vor aduce folos. 
9. Cum? Voi furaţi, ucideţi şi faceţi adulter; juraţi mincinos, tămâiaţi pe Baal şi umblaţi după alţi dumnezei, pe care nu-i cunoaşteţi, 
10. Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea în templul Meu, asupra căruia s-a chemat numele Meu, şi ziceţi: "Suntem izbăviţi", ca apoi să faceţi iar toate ticăloşiile acelea? 
11. Templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu, n-a ajuns el oare, în ochii voştri peşteră de tâlhari? Iată, Eu am văzut aceasta, zice Domnul. 
12. Mergeri deci la locul Meu din Silo, unde făcusem altădată să locuiască numele Meu, şi vedeţi ce am făcut Eu cu el, pentru necredinţa poporului Meu Israel! 
13. Şi acum, de vreme ce aţi făcut toate faptele acestea, zice Domnul, şi Eu v-am grăit dis-de-dimineaţă şi n-aţi ascultat, v-am chemat şi n-aţi răspuns, 
14. De aceea şi cu templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu şi în care voi vă puneţi încrederea, şi cu locul pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, voi face tot aşa, cum am făcut cu Şilo; 
15. Vă voi lepăda de la faţa Mea, cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, toată seminţia lui Efraim. 
16. Tu însă nu te ruga pentru acest popor şi nu înălţa rugăciune şi cerere pentru dânşii, nici nu mijloci înaintea Mea, că nu te voi asculta. 
17. Nu vezi tu ce fac ei prin cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului? 
18. Copiii adună lemne, iar părinţii aţâţă focul şi femeile frământă aluatul ca să facă turte pentru zeiţa cerului şi să săvârşească turnări în cinstea altor dumnezei, ca să Mă rănească pe Mine. 
19. Dar oare pe Mine Mă rănesc ei - zice Domnul - şi nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor?" 
20. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată se revarsă mânia Mea asupra locului acestuia, asupra oamenilor şi dobitoacelor, asupra copacilor, asupra ţarinii şi asupra roadelor pământului, şi se vor aprinde şi nu se vor mai stinge". 
21. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Arderile de tot ale voastre adăugaţi-le la jertfele voastre şi mâncaţi carne; 
22. Că părinţilor voştri nu le-am vorbit şi nu le-am dat poruncă în ziua aceea, în care i-am scos din pământul Egiptului, pentru arderea de tot şi pentru jertfă; 
23. Ci iată porunca pe care ţi-am dat-o: Să ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi Îmi veţi fi poporul Meu, şi să umblaţi pe toată calea pe care vă poruncesc Eu, ea să vă fie bine. 
24. Dar ei n-au ascultat glasul Meu şi nu şi-au plecat urechea lor, ci au trăit după pofta şi îndărătnicia inimii lor rele şi s-au întors cu spatele către Mine, iar nu cu faţa. 
25. Din ziua când părinţii voştri au ieşit din pământul Egiptului şi până în ziua aceasta am trimis la voi pe toţi robii Mei - proorocii - şi i-am trimis în fiecare zi dis-de-dimineaţă; 
26. Dar ei nu M-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea lor, ci şi-au învârtoşat cerbicia şi s-au purtat mai rău decât părinţii lor. 
27. Şi când le vei vorbi cuvintele acestea, ei nu te vor asculta; şi când îi vei chema, nu-ţi vor răspunde. 
28. Atunci să le zici: Iată un popor care nu ascultă glasul Domnului Dumnezeului său şi nu primeşte învăţătură! Credinţa nu mai este; ea a dispărut din gura lor. 
29. Tunde-ţi părul tău şi-l aruncă, şi ridică plângere pe munţi, că a lepădat Domnul şi a părăsit pe neamul care şi-a atras mânia Sa. 
30. Că fiii lui Iuda fac rele înaintea ochilor Mei, zice Domnul, şi şi-au pus urâciunile lor în templul asupra căruia s-a chemat numele Meu ca să-l pângărească; 
31. Şi au zidit locurile înalte la Tofet, în valea fiilor lui Hinom, ca să-şi ardă fiii şi fiicele cu foc, ceea ce Eu nu le-am poruncit şi ceea ce Mie nu Mi-a trecut prin minte. 
32. De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai chema Tofet şi valea fiilor lui Hinom, ci valea uciderii, şi în Tofet se vor face înmormântări din pricina lipsei de loc. 
33. Şi vor fi trupurile poporului acestuia hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului, şi nu va fi cine să le alunge. 
34. Şi voi curma în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului glasul de bucurie şi glasul de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei, pentru că pământul acesta va fi pustiu". 

CAPITOLUL 8 
Orbirea poporului şi pedeapsa lui. 

1. "În vremea aceea, zice Domnul, oasele regilor lui Iuda şi oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor şi proorocilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului vor fi aruncate din mormintele lor, 
2. Şi vor fi aruncate înaintea soarelui şi a lunii şi înaintea întregii oştiri cereşti, pe care ei le-au iubit şi cărora au slujit şi pe urma cărora au umblat, pe care le-au căutat şi cărora s-au închinat. Nimeni nu le va aduna, nici le va îngropa, ci vor zăcea ca gunoiul pe pământ. 
3. Şi toţi ceilalţi care vor rămâne din acest neam rău vor dori moartea în locul vieţii, în toate locurile, pe unde îi voi izgoni, zice Domnul. 
4. Să le mai spui de asemenea: Aşa zice Domnul: Oare cei ce cad nu se mai scoală, şi cei ce rătăcesc drumul nu se mai întorc? 
5. De ce dar poporul acesta, Ierusalime, stăruie în rătăcire? De ce ţine tare la minciună şi nu vrea să se întoarcă? 
6. Privit-am şi am ascultat, şi iată-i nu spun adevărul, nu se căiesc de necredinţa lor şi nimeni nu zice: "Vai, ce am făcut?" Fiecare se întoarce la calea sa, ca un cal ce se aruncă în bătălie. 
7. Până şi barza îşi ştie vremea sa hotărâtă sub cer; şi turturica şi rândunica şi cocorul iau aminte la timpul când trebuie să vină; 
8. Iar poporul Meu nu cunoaşte hotărârea Domnului. Cum puteţi voi să ziceţi: "Suntem înţelepţi şi avem legea Domnului?" Căci iată, pana cea mincinoasă a cărturarilor a prefăcut-o în minciună. 
9. S-au făcut de ocară înţelepţii, au turbat şi s-au prins în curse; iată, au lepădat cuvântul Domnului şi atunci unde este înţelepciunea lor? 
10. De aceea, pe femeile lor le voi da altora şi ogoarele lor le voi trece altor stăpânitori, pentru că ei cu toţii, de la mic până la mare, se dedau la jaf, şi de la prooroc până la preot, toţi înşală, 
11. Şi leagă rana fiicei poporului Meu cu nepăsare, zicând: "Pace, pace!" şi pace nu este. 
12. Se ruşinează ei, oare, când fac ticăloşii? Nu se ruşinează deloc, nici nu roşesc. De aceea vor cădea printre cei ce cad şi se vor prăbuşi când îi voi pedepsi, zice Domnul. 
13. Îi voi culege cu totul, zice Domnul, şi nu va rămâne nici o bobiţă pe viţă şi nici o smochină în smochin, şi va cădea şi frunza şi, ceea ce le-am dat Eu, se va duce de la ei". 
14. De ce şedem noi oare? Adunaţi-vă şi haideţi în cetăţile cele întărite, ca să pierim acolo; că Domnul Dumnezeul nostru ne-a hotărât la pieire şi ne dă să bem apă cu fiere, pentru că am greşit înaintea Domnului. 
15. Aşteptăm pace şi iată nu este nici un bine; aşteptăm timpul vindecării, şi iată groaza. 
16. De la Dan se aude ropotul cailor şi de nechezatul puternic al armăsarilor se cutremură tot pământul; iată vin şi vor pustii pământul şi tot ce este pe el, cetatea şi locuitorii ei. 
17. "Căci iată voi trimite asupra voastră şerpi şi scorpii, împotriva cărora nu este descântec, şi vă vor muşca, zice Domnul. 
18. Când Mă voi mângâia Eu de scârba Mea? Mi s-a amărât inima în Mine. 
19. Iată, aud plânsul fiicei poporului Meu din ţară depărtată, zicând: "Oare nu mai este Domnul în Sion? Oare acesta nu mai are asupra sa pe regele său?" - "De ce M-au împins ei oare la mânie cu idolii lor cei străini şi de nimic?" - zice Domnul. 
20. Secerişul a trecut, vara este pe sfârşite şi noi tot nu suntem izbăviţi: 
21. De durerea fiicei poporului meu sunt îndurerat, umblu posomorât şi groaza m-a cuprins. 
22. Au doară nu mai este balsam în Galaad? Au doară nu mai este acolo doctor? De ce dar nu se vindecă fiica poporului Meu? 

CAPITOLUL 9 
Plângerea proorocului. Ameninţări de la Dumnezeu. 

1. O, cine va da capului meu apă şi ochilor mei izvoare de lacrimi, ca să plâng ziua şi noaptea pe cei loviţi ai fiicei poporului meu? 
2. O, de mi-ar da cineva un adăpost de călători în pustiu, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş duce de la ei, căci eu toţii sunt nişte desfrânaţi şi ceată de defăimători! 
3. "Ca un arc îşi încordează limbile lor pentru minciună şi se întăresc pe pământ prin nedreptate, că trec de la rău la mai rău şi pe Mine nu Mă cunosc, zice Domnul. 
4. Păziţi-vă fiecare de prietenul vostru şi nu vă încredeţi în nici unul din fraţii voştri, că fiecare frate pune piedică celuilalt şi fiecare prieten împrăştie clevetiri. 
5. Fiecare înşală pe prietenul său şi nu spune adevărul; şi-au deprins limba la minciună şi viclenesc până obosesc. 
6. Tu trăieşti în mijlocul viclenilor şi ei din pricina vicleniei nu Mă cunosc pe Mine", zice Domnul. 
7. De aceea, aşa zice Domnul Savaot: "Îi voi topi şi-i voi încerca; oare ce altceva pot să fac Eu cu fiica poporului Meu? 
8. Limba lor este săgeată ucigătoare şi grăieşte viclenii; cu buzele lor grăiesc prietenos către aproapele lor, iar în inimă ei făuresc cătuşe. 
9. E cu putinţă, oare, să nu-i pedepsesc pentru aceasta, zice Domnul, şi sufletul Meu să nu se răzbune pe un popor ca acesta? 
10. Pentru munţi voi ridica plângere şi bocet şi pentru păşunile pustiului mă voi tângui, pentru că vor fi arse, şi nimeni nu va mai umbla pe acolo şi nu se va mai auzi glasul turmelor; de la păsările cerului şi până la animale toate s-au împrăştiat şi s-au dus! 
11. Şi voi face Ierusalimul o movilă de pietre şi sălaş şacalilor, iar cetăţile lui Iuda le voi face pustietate fără locuitori". 
12. Cine este înţeleptul, care să priceapă, şi cui a grăit gura Domnului, ca să spună pentru ce a pierit ţara şi a fost arsă ca un pustiu, încât nimeni să nu mai treacă prin ea? 
13. Şi Domnul a răspuns: "Pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-am pus-o Eu, şi n-au ascultat glasul Meu, nici nu s-au purtat cum le poruncea acel glas, 
14. Ci au umblat după îndărătnicia inimii lor şi în urma lui Baal, cum i-au învăţat părinţii lor". 
15. De aceea, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Iată, îi voi hrăni cu pelin şi le voi da să bea apă cu fiere, şi-i voi risipi printre popoarele 
16. Pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor, şi voi trimite pe urma lor sabie până îi voi pierde". 
17. Aşa zice Domnul Savaot: "Gândiţi-vă şi chemaţi bocitoare ca să bocească; trimiteţi la cele mai isteţe în asemenea lucru, ca să vină!" 
18. Să se grăbească dar a înălţa o cântare de jale pentru noi, ca să curgă lacrimi din ochii noştri şi din genele noastre să curgă apă. 
19. Căci glas de plângere se aude din Sion, zicând: "Cât suntem de prăpădiţi şi cât de cumplit batjocoriţi, că trebuie să părăsim ţara, pentru că locuinţele noastre au fost dărâmate! 
20. Aşadar, femei, ascultaţi cuvântul Domnului şi să ia aminte urechea voastră la cuvântul gurii Lui! învăţaţi pe fiicele voastre a boci şi una pe alta să se înveţe cântece de bocet, 
21. Că iată moartea intră pe ferestrele noastre şi dă năvală în casele noastre, ca să piardă pe copiii din uliţă şi pe tinerii din pieţe; 
22. Şi vor cădea trupurile oamenilor ca gunoiul aruncat pe ogor şi ca snopii în urma secerătorului, şi nu va fi cine să-i strângă". 
23. Aşa zice Domnul: "Să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea sa, să nu se laude cel puternic cu puterea sa, nici cel bogat să nu se laude cu bogăţia sa; 
24. Ci de se laudă cineva, să se laude numai cu aceea că pricepe; şi Mă cunoaşte că Eu sunt Domnul, Cel ce fac milă şi judecată şi dreptate pe pământ, căci numai aceasta este plăcut înaintea Mea, zice Domnul. 
25. Iată, vin zile, zice Domnul, când voi cerceta pe toţi cei tăiaţi şi netăiaţi împrejur: 
26. Egiptul şi Iuda, Edomul şi pe fiii lui Amon, Moabul şi pe toţi locuitorii pustiului, care-şi tund părul împrejurul frunţii lor, căci toate aceste popoare sunt netăiate împrejur, iar casa lui Israel toată este cu inima netăiată împrejur". 

CAPITOLUL 10 
Deşertăciunea idolilor. Pustiirea Ierusalimului. 

l. Casa lui Israel, ascultaţi cuvântul ce vi-l grăieşte Domnul! 
2. Aşa zice Domnul: "Nu deprindeţi căile neamurilor şi nu vă îngroziţi de semnele cerului, de care se îngrozesc neamurile; 
3. Că datinile neamurilor sunt deşertăciune: aceia taie un lemn din pădure şi mâinile meşterului îl lucrează cu toporul; 
4. Apoi îl îmbracă cu argint şi cu aur, îl întăresc cu cuie şi cu ciocanul, ca să nu se clatine. Aşa sunt dumnezeii neamurilor. 
5. Stau ca nişte sperietori într-o grădină cu pepeni şi nu grăiesc, sunt purtaţi pentru că nu pot merge. Nu vă temeţi de ei, că nu pot face rău, dar nici bine nu sunt în stare să facă". 
6. Nimeni nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu şi mare este puterea numelui Tău! 
7. Cine nu se va teme de Tine, Împărate al neamurilor? Numai ţie unuia se cuvine aceasta, pentru că printre toţi înţelepţii neamului şi în toate regatele lor nu este nimeni asemenea ţie. 
8. Dumnezeii neamurilor, toţi până la unul, sunt fără minte şi fără pricepere; lemne lipsite de orice înţelegere; 
9. Argint prefăcut în foi şi adus din Tarsis; aur din Ofir; lucruri de meşter şi de mână de turnător; haina de pe ei este de iacint şi purpură: iarăşi lucru de oameni iscusiţi. 
10. Iar Domnul este adevăratul Dumnezeu, este Dumnezeu viu şi împărat veşnic; de mânia Lui tremură pământul şi neamurile nu pot suferi urgia Lui. 
11. Aşadar să ziceţi neamurilor: "Dumnezeii, care n-au făcut cerul şi pământul, vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri; 
12. Iar Domnul a făcut cerul cu puterea Sa, a întărit lumea cu înţelepciunea Sa şi cu priceperea Sa a întins cerurile. 
13. La glasul Lui freamătă apele în ceruri şi El ridică norii de la marginile pământului, făureşte fulgerele în mijlocul ploii şi scoate vânturile din vistieriile Sale. 
14. Atunci se vede cât este de neştiutor omul, cu toată ştiinţa lui, şi orice argintar se ruşinează de idolul său, căci chipul turnat de el nu este decât minciună; n-are nici o suflare în el. 
15. Aceasta este deşertăciune adevărată, rodul rătăcirii, şi la vremea pedepsei va pieri. 
16. Iar soarta lui Iacov nu este ca a neamurilor, că Dumnezeul lui este făcătorul a toate, iar Israel este toiagul moştenirii Lui; şi numele Lui este Domnul Savaot. 
17. O, tu, care eşti împresurată, strânge-ţi de pe pământ avuţia, că aşa zice Domnul: 
18. "Iată de data aceasta voi arunca pe locuitorii ţării acesteia şi-i voi mâna la lac strâmt, ca să fie prinşi". 
19. Atunci vei grăi: "Vai mie din pricina rănii mele! Rana mea e dureroasă; însă îmi zic: Aceasta este nenorocirea mea, dar o voi îndura! 
20. Cortul îmi este pustiit şi toate funiile lui sunt rupte; fiii mei m-au părăsit şi nu mai sunt, şi n-are cine să-mi întindă cortul şi să-mi ridice pânzele. 
21. Pentru că păstorii şi-au ieşit din minte şi n-au căutat pe Domnul şi de aceea s-au şi purtat ei nebuneşte şi toată turma ei s-a risipit". 
22. Iată, vine vuiet şi zgomot mare din partea de miazănoapte ca să pustiiască cetăţile lui Iuda şi să le facă locuinţă şacalilor. 
23. Ştiu, Doamne, că nu este în voia omului calea lui, nici în voia celui ce merge, putinţa să-şi îndrepte paşii săi. 
24. Pedepseşte-mă, Doamne, dar după dreptate şi nu întru mânia Ta, ca să nu mă micşorezi. 
25. Varsă-ţi iuţimea Ta asupra neamurilor care nu Te cunosc şi asupra popoarelor care nu cheamă numele Tău, că acelea au mâncat pe Iacov, l-au mistuit şi l-au stins şi locuinţele lui le-au pustiit. 

CAPITOLUL 11 
Ruperea legăturii cu Dumnezeu. Sfat viclean împotriva proorocului. 

1. Cuvântul ce a fost de la Domnul către Ieremia: 
2. "Ascultă cuvintele legământului acestuia şi spune bărbaţilor lui Iuda şi celor ce locuiesc în Ierusalim şi le zi: 
3. Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemat să fie omul care nu ascultă cuvintele acestui legământ, 
4. Pe care l-am dat Eu părinţilor voştri când i-am scos din pământul Egiptului şi din cuptorul cel de fier şi le-am zis: Ascultaţi glasul Meu şi faceţi tot ce v-am poruncit, şi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru, 
5. Ca să împlinesc jurământul cu care M-am jurat părinţilor voştri, că le voi da o tară în care curge lapte şi miere, cum este astăzi". Şi eu am răspuns: "Aşa, Doamne!" 
6. Iar Domnul mi-a zis iarăşi: "Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului şi zi: ascultaţi cuvintele lgământului acestuia şi le împliniţi! 
7. Căci am înştiinţat necontenit pe părinţii voştri, din ziua în care i-am scos din ţara Egiptului şi până astăzi; i-am înştiinţat fără încetare şi le-am zis: Ascultaţi glasul Meu! 
8. Dar ei n-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci au umblat fiecare după inima sa cea rea şi îndărătnică. De aceea am adus asupra lor toate cele spuse în legământul acesta pe care l-am poruncit să-l ţină, şi nu l-au ţinut". 
9. Şi iarăşi mi-a zis Domnul: "Între bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se pune la cale răzvrătire; 
10. Ei s-au întors iarăşi la fărădelegile strămoşilor lor, care n-au voit să asculte cuvintele Mele şi au mers după dumnezei străini, slujind acelora. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat legământul Meu, pe care l-am încheiat cu părinţii lor. 
11. De aceea, aşa zice Domnul: Iată voi aduce asupra lor nenorociri, de care nu se vor putea izbăvi şi, când vor striga către Mine, nu-i voi auzi. 
12. Atunci cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor alerga şi vor striga către dumnezeii pe care-i tămâiază, dar aceia nu le vor ajuta în vremea nenorocirii lor. 
13. Căci câte cetăţi ai, tot atâţia dumnezei ai, Iuda, şi câte uliţi sunt în Ierusalim, tot atâtea sunt şi jertfelnicele celui de ruşine, jertfelnicele pentru tămâierea lui Baal. 
14. Tu însă nu te ruga pentru poporul acesta şi nu înălţa pentru e! rugăciune şi cereri, căci nu voi auzi când vor striga către Mine în vremea nenorocirii lor. 
15. Ce cauţi, iubitul Meu popor, în templul Meu, când în acesta se săvârşesc atâtea netrebnicii? Jertfele nu-li vor ajuta când, făcând rău, te bucuri. 
16. Măslin verde, împodobit cu roade frumoase, te-a numit Domnul. Iar acum în zgomotul cumplitei tulburări a aprins foc împrejurul lui şi ramurile lui s-au stricat. 
17. Domnul Savaot, Cel ce te-a sădit, a hotărât asupra ta nenorocirea pentru răutatea pe care casa lui Israel şi casa lui Iuda şi-au pricinuit-o singure, împingându-Mă la mânie prin tămâierea lui Baal". 
18. Domnul mi-a descoperit ca să ştiu şi mi-a arătat faptele lor. 
19. Eu insă, ca un miel blând, dus la junghiere, nici nu ştiam că ei urzesc gânduri rele împotriva mea, zicând: "Să-i punem lemn otrăvit în mâncarea lui şi să-l smulgem de pe pământul celor vii, pentru ca nici numele să nu i se mai pomenească". 
20. Dar Tu, Doamne al puterilor, Judecătorul cel drept, Care cercetezi inimile şi rărunchii, dă-mi să văd răzbunarea Ta asupra lor, pentru că ţi-am încredinţat pricina mea. 
21. Pentru aceasta, aşa zice Domnul despre oamenii din Anatot care caută sufletul meu şi zic: "Nu mai prooroci în numele Domnului, ca să nu mori de mâinile noastre!" 
22. De aceea, aşa zice Domnul Savaot: "Iată, îi voi pedepsi şi tinerii lor vor muri de sabie, iar fiii lor şi fiicele lor vor muri de foame; 
23. Nu va scăpa niciunul, din ei, căci voi aduce nenorocirea asupra oamenilor din Anatot, în anul când îi voi pedepsi. 

CAPITOLUL 12 
Fericirea amăgitoare a celor răi. 

l. De voi intra la judecată cu Tine, Doamne, dreptatea va fi de partea Ta, şi totuşi, despre dreptate vreau să grăiesc cu Tine: "Pentru ce calea necredincioşilor este cu izbândă şi pentru ce toţi călcătorii de lege sunt în fericire? 
2. Tu i-ai sădit şi ei au prins rădăcini, au crescut şi au făcut roade; Tu eşti aproape numai de buzele lor, iar de inima lor eşti departe. 
3. Pe mine însă mă cunoşti, Doamne, mă vezi şi cercetezi dacă inima mea este cu Tine. Osebeşte-i dară, ca pe nişte oi de junghiat, şi pregăteşte-i pentru ziua junghierii. 
4. Până când va jeli ţara şi iarba de prin toate ţarinile se va usca? Dobitoacele şi păsările pier pentru necredinţa locuitorilor ei, că aceştia zic: "Domnul nu vede căile noastre!" 
5. "Dacă alergând cu cei ce merg pe jos, ai ostenit, cum te vei lua la întrecere cu caii? Şi dacă nu eşti în siguranţă intr-o ţară paşnică, ce vei face în hăţişurile Iordanului? 
6. Că şi fraţii tăi şi casa tatălui tău se poartă necredincios cu tine şi strigă tare în urma ta. Şi chiar când îţi grăiesc bine nu te încrede în ei", zice Domnul. 
7. "Părăsit-am casa Mea şi moştenirea Mea am lăsat-o; dat-am pe iubita sufletului Meu în mâinile vrăjmaşilor ei. 
8. Făcutu-s-a moştenirea Mea pentru Mine ca un leu din pădure, ridicându-şi glasul împotriva Mea, şi de aceea am urât-o. 
9. Moştenirea Mea s-a făcut pentru Mine ca o pasăre de pradă pestriţă, asupra căreia au năvălit din toate părţile celelalte păsări de pradă. Strângeţi-vă şi vă duceţi toate fiarele câmpului, duceţi-vă şi o mâncaţi. 
10. Mulţime de păstori au călcat via Mea, călcat-au cu picioarele lor partea Mea; partea Mea cea iubită au făcut-o deşert neroditor. 
11. Pustietate au făcut-o, şi ea, în pustiirea sa, plânge înaintea Mea. Toată ţara e pustiită, pentru că pe nici un om nu-l doare inima de aceasta. 
12. Pe toate dealurile din pustiu au venit prădători, că sabia Domnului mistuie totul de la o margine la alta a ţării şi nici un muritor n-are pace. 
13. Semănat-au grâu şi au secerat spini! Muncit-au şi n-au avut nici un folos! Ruşinaţi-vă dar de asemenea venituri ale voastre, pe care le aveţi din pricina mâniei celei aprinse a Domnului!" 
14. Aşa zice Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, care năpădesc asupra părţii pe care El a dat-o de moştenire poporului Său Israel: "Iată, îi voi smulge din ţara lor şi casa lui Iuda o voi înlătura din mijlocul lor. 
15. Dar după ce îi voi smulge, iarăşi ,i voi întoarce şi-i voi milui şi voi aduce pe fiecare la ţarina sa şi la ogorul său. 
16. Şi dacă vor învăţa ei căile poporului Meu, ca să jure pe numele Meu, zicând: "Viu este Domnul", cum au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi aşezaţi în mijlocul poporului Meu. 
17. Iar de nu vor asculta, atunci ii voi dezrădăcina şi voi pierde cu totul poporul acesta", zice Domnul. 

CAPITOLUL 13 
Prevestirea robiei Evreilor închipuită prin brâul de in şi foalele sparte. 

1. Aşa mi-a grăit Domnul: "Mergi şi-ţi cumpără un brâu de în şi-l încinge peste mijlocul tău, dar în apă să nu-l bagi!" 
2. Şi am cumpărat brâul, după cuvântul Domnului, şi l-am încins peste coapsele mele. 
3. Apoi a fost cuvântul Domnului iarăşi către mine şi mi-a zis: 
4. "Ia brâul, pe care l-ai cumpărat şi care este peste coapsele tale, şi, sculându-te, du-te la Eufrat şi-l ascunde acolo în crăpătura unei stânci!" 
5. Şi m-am dus şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul. 
6. Iar după ce au trecut mai multe zile, mi-a zis Domnul: "Scoală, du-te la Eufrat şi ia de acolo brâul, pe care ti-am poruncit să-l ascunzi acolo!" 
7. Şi m-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul unde-l ascunsesem; dar iată brâul se stricase şi nu mai era bun de nimic. 
8. Atunci a fost cuvântul Domnului către mine: 
9. "Iată ce zice Domnul: Aşa voi sfărâma mândria lui Iuda şi trufia cea mare a Ierusalimului. 
10. Acest popor rău, care nu vrea să asculte cuvintele Mele, ci trăieşte după îndărătnicia inimii lui, merge pe urmele altor dumnezei şi se închină şi slujeşte lor, va fi ca brâul acesta care nu este bun de nimic. 
11. Că precum e brâul aproape de coapsele omului, aşa am apropiat Eu de Mine toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să-Mi fie poporul Meu, numele Meu, lauda Mea şi slava Mea, dar ei n-au ascultat. 
12. De aceea, spune-le cuvântul acesta: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Tot urciorul se umple de vin. Şi ei toţi vor zice: Au doară noi nu ştim că tot urciorul se umple de vin? 
13. Iar tu să le spui: Aşa zice Domnul: Iată, Eu voi umple cu vin până la îmbătare pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe regii care şed pe scaunul lui David, pe preoţi, pe prooroci şi, pe toţi locuitorii Ierusalimului, 
14. Şi-i voi zdrobi pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa şi nu-i voi milui, nici Îmi va fi milă ca să-i pierd. 
15. Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mândri, căci Domnul grăieşte: 
16. Daţi slavă Domnului Dumnezeului vostru, până nu vine întunericul şi până nu se lovesc picioarele voastre de munţii nopţii. Voi veţi aştepta lumina, dar El o va preface în umbra morţii, o va preface în negură adâncă. 
17. Iar dacă nu ascultaţi acestea, atunci sufletul meu va plânge în locuri tainice mândria voastră şi va plânge amar şi ochii mei vor vărsa lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie. 
18. Spune regelui şi reginei: Smeriţi-vă şi şedeţi mai jos, deoarece a căzut de pe capul vostru cununa slavei voastre! 
19. Cetăţile din Negheb sunt închise şi n-are cine le deschide. Iuda tot va fi dus în robie; în întregime va fi dus în robie. 
20. Ridicaţi-vă ochii voştri şi priviţi pe cei ce vin de la miazănoapte! Unde este turma ce ţi s-a dat, turma ta cea frumoasă? 
21. Fiica Sionului, ce vei zice tu când te vor cerceta, ca biruitori, cei pe care i-ai obişnuit să-ţi fie prieteni apropiaţi? Nu te vor cuprinde durerile ca pe femeia care naşte? 
22. Iar de vei zice în inima ta: "Pentru ce au venit peste mine acestea?" Ţi se va răspunde: Pentru mulţimea nelegiuirilor tale ţi s-au desfăcut poalele şi ţi s-au dezgolit picioarele tale. 
23. Poate oare să-şi schimbe etiopianul pielea sa şi leopardul petele sale? Aşa şi voi! Puteţi oare să faceţi bine, când sunteţi deprinşi a face rău? 
24. De aceea Eu vă voi spulbera ca pleava împrăştiată de vântul pustiului. 
25. Fiica Sionului, iată soarta ta, plata răzvrătirii tale, măsurată ţie de Mine, zice Domnul, pentru că M-ai uitat şi ţi-ai pus încrederea în minciună. 
26. De aceea ţi se vor da poalele peste cap, ca să se dezgolească ruşinea ta. 
27. Văzut-am desfrânarea ta şi strigătele tale de plăcere, netrebniciile tale şi urâciunile tale de pe dealuri şi din câmp. Vai ţie, Ierusalime, tu eşti necurat! Dar până când...?" 

CAPITOLUL 14 
Pedeapsa cu secetă şi foamete. Rugăciunea proorocului. 

1. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia în vremea secetei. 
2. Plânge Iuda şi porţile Ierusalimului au căzut şi stau înnegrite pe pământ, şi strigăt se ridică din Ierusalim. 
3. Cei mari trimit pe cei mici după apă; aceştia merg la fântâni, dar nu găsesc apă, şi se întorc înapoi cu vasele goale; de aceea se ruşinează, roşesc şi îşi acopăr capetele. 
4. Ogoarele au crăpat, pentru că n-a fost ploaie pe pământ; de aceea plugarii îşi acoperă capetele şi sunt tulburaţi. 
5. Până şi cerboaica naşte în câmp şi îşi părăseşte puii, pentru că nu este iarbă. 
6. Şi asinii sălbatici stau în locuri înalte şi înghit aer, ca şacalii, şi ochii li s-au înfundat, pentru că n-au iarbă. 
7. Deşi fărădelegile noastre mărturisesc împotriva noastră, dar Tu, Doamne, fă milă cu noi pentru numele Tău! Mare este abaterea noastră şi am păcătuit înaintea Ta. 
8. Nădejdea lui Israel şi Izbăvitorul lui la vreme de strâmtorare, pentru ce eşti ca un străin în ţara aceasta şi ca un trecător care se opreşte pentru o noapte? 
9. Pentru ce eşti Tu ca un om fără vlagă şi ca un războinic care nu poate ajuta? Totuşi Tu, Doamne, eşti în mijlocul nostru şi numele Tău este chemat asupra noastră: Nu ne lăsa! 
10. Aşa zice Domnul către poporul acesta: "Pentru că le place să rătăcească şi nu-şi cruţă picioarele, de aceea Domnul nu mai găseşte plăcere în ei; pomeneşte acum fărădelegile lor şi numeşte păcatele lor". 
11. Apoi Domnul mi-a spus: "Tu să nu te rogi pentru poporul acesta spre binele lui. 
12. De vor posti, nu voi auzi strigarea lor; de vor aduce arderi de tot şi prinoase, nu voi primi, ci cu sabie, cu foamete şi cu molimă îi voi pierde". 
13. Atunci am zis: "Doamne Dumnezeule! Iată ce le grăiesc proorocii: Nu veţi vedea sabie şi foamete nu va fi la voi, ci voi da în locul acesta pace necontenită". 
14. Iar Domnul mi-a răspuns: "Proorocii proorocesc lucruri mincinoase în numele Meu; Eu nu i-am trimis, nici nu ie-am dat poruncă şi nici nu le-am grăit; ci ei vă vestesc vedenii mincinoase, proorociri deşarte şi închipuiri ale inimii lor". 
15. De aceea, aşa zice Domnul despre prooroci: "Ei proorocesc în numele Meu, dar Eu nu i-am trimis; ei zic: "Sabie şi foamete nu va fi în ţara aceasta", dar de sabie şi de foamete vor pieri aceşti prooroci şi poporul căruia au proorocit ei. 
16. Va fi risipit pe uliţele Ierusalimului de foamete şi de sabie, şi nu va avea cine să-i îngroape pe ei şi pe femeile lor, pe fiii lor şi pe fiicele lor, că Eu voi vărsa asupra lor răutatea lor. 
17. şi să le mai spui cuvântul acesta: Ochii mei varsă lacrimi ziua şi noaptea şi nu se opresc! Căci cu bătaie mare a fost bătută fecioara, fiica poporului Meu, şi cu lovitură grea. 
18. De ies în câmp, iată numai oameni ucişi cu sabia! De intru în cetate, iată numai oameni istoviţi de foame! Chiar şi proorocul şi preotul rătăcesc prin ţară fără să ştie unde merg". 
19. Atunci am zis iarăşi: "Lepădat-ai Tu oare cu totul pe Iuda? Au doar Te-a dezgustat cu totul Sionul? Pentru ce ne-ai lovit aşa, încât nu mai avem leac? Aşteptăm pace, dar iată nu vine nimic bun! Aşteptăm vremea vindecării, şi iată grozăvie! 
20. Mărturisim, Doamne, necredinţa noastră şi fărădelegile părinţilor noştri, că am păcătuit înaintea Ta. Nu ne lepăda pe noi pentru numele Tău! Nu necinsti tronul slavei Tale! Adu-ţi aminte şi nu strica legământul Tău cu noi! 
21. Sunt oare printre dumnezeii deşerţi ai neamurilor dătători de ploaie? Sau poate oare cerul singur să verse apă? Au nu eşti Tu, Doamne Dumnezeule, Cel ce dai ploaie? În Tine nădăjduim, că Tu faci toate!" 

CAPITOLUL 15 
Răspunsul Domnului. Plângerea proorocului. 

l. Şi mi-a zis iarăşi Domnul: "Chiar Moise şi Samuel de ar sta înaintea Mea, sufletul Meu tot nu s-ar îndupleca spre poporul acesta. Izgoneşte-i de la faţa Mea, ca să se ducă. 
2. Iar de-ii vor zice: "Unde să ne ducem?" să le spui: Aşa zice Domnul: "Cel rânduit pentru moarte să se ducă la moarte, cel pentru sabie, la sabie, cel pentru foamete, la foamete, şi cel pentru robie, în robie! 
3. Voi trimite asupra lor patru feluri de pedepse, zice Domnul: sabia, ca să-i taie, câinii, ca să-i sfâşie, păsările cerului şi fiarele câmpului, ca să-i piardă. 
4. Şi-i voi da spre muncă la toate regatele pământului, pentru Manase, fiul lui Iezechia, regele lui Iuda, şi pentru cele ce a făcut el în Ierusalim. 
5. Oare cui îi va părea rău de tine, Ierusalime, şi cine-ii va arăta milă sau cine va veni la tine şi te va întreba de sănătate? 
6. Pentru că tu M-ai lăsat, zice Domnul, şi te-ai întors înapoi, de aceea-Mi voi întinde mâna Mea asupra ta şi te voi pierde, că M-am săturat miluindu-te. 
7. Cu vânturătoarea îi voi vântura la porţile ţării, îi voi lipsi de copii şi voi pierde pe poporul Meu, dar tot nu se vor întoarce din căile lor. 
8. Văduvele lor sunt mai multe decât nisipul mării. Voi aduce un pustiitor în plină amiază asupra lor, asupra mamelor celor tinere, şi va cădea asupra lor, fără de veste, frică şi groază. 
9. Cea care născuse şapte copii zace în neputinţă, îşi dă duhul şi-i apune soarele încă ziuă fiind; este ruşinată şi ocărâtă. Pe cei rămaşi îi voi da sabiei înaintea ochilor vrăjmaşilor lor", zice Domnul. 
10. Vai de mine, mamă, că m-ai născut să fiu om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nimănui n-am dat cu dobândă şi nici mie nu mi-a dat nimeni cu dobândă, şi tot mă blestemă toţi. 
11. Zis-a Domnul: "Da, te voi întări pentru binele tău; singur voi conduce pe vrăjmaşul tău să te roage la vreme de nenorocire şi de restrişte. 
12. Poate cineva să rupă fierul, fierul de la miazănoapte şi arama? 
13. Averea ta şi comorile tale le voi da pradă fără plată, pentru toate păcatele tale, în toate hotarele tale; 
14. Şi le voi trimite cu vrăjmaşii tăi într-o ţară pe care tu n-o cunoşti, că s-a aprins focul mâniei Mele şi va arde peste voi". 
15. O, Doamne, Tu ştii toate! Adu-ţi aminte de mine, cercetează-mă şi mă răzbună împotriva prigonitorilor mei! Nu mă pierde după îndelungata Ta răbdare, ştiind că pentru Tine sufăr ocara. 
16. Aflat-am cuvintele Tale şi le-am sorbit şi cuvântul Tău a fost bucurie şi veselie pentru inima mea, că s-a chemat asupra mea numele Tău, Doamne Dumnezeul puterilor. 
17. În adunarea celor ce râd n-am şezut, nici m-am veselit, ci am stat singur sub mâna Ta ce apasă asupra mea, că Tu mă umpluseşi de mânie. 
18. De ce este aşa de grea boala mea şi de ce rana mea este aşa de greu de vindecat, încât nu suferă doctorie? Oare vei fi Tu pentru mine ca un izvor amăgitor şi ca o apă înşelătoare? 
19. Şi la acestea Domnul mi-a răspuns aşa: "De te vei întoarce, Eu te voi aduce la starea cea dintâi şi vei sta înaintea feţei Mele; dacă tu vei deosebi lucrul de preţ de cel fără de preţ, vei fi ca gura Mea; şi nu te vei întoarce la ei, ci ei se vor întoarce la tine; 
20. Şi te voi face pentru poporul acesta zid tare de aramă. Vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, pentru că Eu sunt cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul. 
21. Şi te voi scăpa din mâna celor răi; te voi izbăvi din mina asupritorilor". 

CAPITOLUL 16  
O nouă prevestire despre judecăţile lui Dumnezeu. Robia şi izbăvirea poporului.  

1. Şi a fost cuvântul Domnului către mine: 
2. "Să nu-îi iei femeie şi să nu ai nici fii, nici fiice în locul acesta, 
3. Deoarece aşa grăieşte Domnul despre fiii şi fiicele care se vor naşte în locul acesta, despre mamele care îi vor naşte şi despre părinţii care îi vor face pe pământul acesta: 
4. Vor muri de moarte grea şi nu vor fi nici bociţi, nici îngropaţi, ci vor fi ca gunoiul pe faţa pământului; vor fi pierduţi prin sabie şi foamete şi trupurile lor vor fi mâncarea păsărilor cerului şi fiarelor pământului". 
5. Şi iarăşi a zis Domnul: "Să nu intri în casa celor ce jelesc şi să nu te duci să plângi şi să jeleşti cu ei, căci am luat de la poporul acesta pacea Mea, mila şi părerea de rău, zice Domnul. 
6. Şi vor muri cei mari şi cei mici în pământul acesta, şi nu vor fi îngropaţi, şi după ei nimeni nu va plânge, nimeni nu-şi va face tăieturi, nici se va tunde pentru ei. 
7. Nu se va frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cel mort; şi nu li se va da cupa mângâierii ca să bea după tatăl lor şi după mama lor. 
8. De asemenea să nu intri în casa ospăţului, ca să şezi cu ei să mănânci şi să bei, că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: 
9. Iată, voi curma în locul acesta chiar în zilele voastre şi sub ochii voştri glasul bucuriei şi glasul de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei. 
10. Când vei spune poporului acestuia toate acestea şi când ei îţi vor zice: "Pentru ce a rostit Domnul asupra noastră această mare nenorocire? Care este nedreptatea noastră şi care este păcatul cu care am păcătuit noi înaintea Domnului Dumnezeului nostru?" 
11. Atunci să le spui: Pentru că părinţii voştri M-au părăsit, zice Domnul, şi s-au dus după alţi dumnezei, au slujit acelora şi li s-au închinat, iar pe Mine M-au părăsit şi legea Mea n-au păzit-o. 
12. Dar voi faceţi încă şi mai rău decât părinţii voştri, şi trăiţi fiecare după inima voastră cea rea şi îndărătnică şi nu Mă ascultaţi. 
13. De aceea vă voi arunca din ţara aceasta într-o rară pe care n-aţi cunoscut-o nici voi, nici părinţii voştri, şi veţi sluji acolo ziua şi noaptea la alţi dumnezei, că Eu nu vă voi arăta îndurare. 
14. Pentru că vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului", 
15. Ci, "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara cea de la miazănoapte şi din toate ţările în care-i izgonise", că îi voi întoarce în ţara pe care le-am dăruit-o părinţilor lor. 
16. Iată, voi trimite mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; iar apoi voi trimite mulţime de vânători, şi-i vor vâna de prin toţi munţii, de pe toate dealurile şi de prin crăpăturile stâncilor. 
17. Pentru că ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor, care nu sunt ascunse de la faţa Mea, şi nedreptatea lor nu se ascunde privirilor Mele. 
18. Şi le voi răsplăti mai întâi pentru nedreptatea lor şi pentru îndoitul lor păcat, pentru că au spurcat ţara Mea eu stârvurile grozăviilor lor şi cu urâciunile lor au umplut moştenirea Mea". 
19. Doamne, puterea mea, tăria mea şi scăparea mea la vreme de necaz, la Tine vor veni popoarele de la marginile pământului şi vor zice: "Numai minciună au moştenit părinţii voştri, idoli deşerţi, care nu sunt de nici un folos!" 
20. "Poate oare omul să-şi facă dumnezei, care, de altfel, nici nu sunt dumnezei? De aceea iată le voi arăta acum, le voi arăta mâna Mea şi puterea Mea şi vor afla că numele Meu este Domnul!" 

CAPITOLUL 17  
Pedeapsa celor răzvrătiţi. Cinstirea zilei a şaptea.  

1. "Păcatul lui Iuda este scris cu condei de fier, cu vârf de diamant este săpat pe lespedea inimii lor şi pe coarnele jertfelnicelor lor. 
2. Ca de copiii lor îşi aduc aminte de jertfelnicele lor şi de locurile de jertfă de pe sub copacii verzi şi de pe vârfurile dealurilor. 
3. Ierusalime, muntele Meu, câmpul, avuţia şi toate comorile tale le voi da spre pradă; voi da şi locurile tale înalte din toate hotarele tale, pentru păcatele tale. 
4. Şi tu prin tine însuţi te vei lipsi de moştenirea ta, pe care ţi-am dat-o Eu şi te voi da în robie vrăjmaşilor tăi, în ţara pe care tu n-o ştii, pentru că ai aprins focul mâniei Mele şi în veci va arde". 
5. Aşa zice Domnul: "Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul. 
6. Acela va fi ca ierburile pustiului şi nu va vedea când va veni binele, ci va locui în locurile arse ale pustiului, în pământ neroditor şi nelocuit. 
7. Binecuvântat fie omul care nădăjduieşte în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul, 
8. Deoarece acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile pe lângă râu şi nu ştie când vine arşiţa; frunzele lui sunt verzi, la timp de secetă nu se teme şi nu încetează a rodi. 
9. Inima omului este mai vicleană decât orice şi foarte stricată! Cine o va cunoaşte! 
10. Eu, Domnul, pătrund inima şi încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui şi după roada faptelor lui. 
11. Prepeliţa cloceşte ouăle pe care nu le-a ouat; aşa este şi cel ce câştigă avuţie nedreaptă, o lasă la jumătatea zilelor sale şi la sfârşitul său se va trezi că este un nebun". 
12. Tronul slavei, înălţat de la început, este locul sfinţirii noastre. 
13. Tu, Doamne, eşti nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc se vor ruşina, că Tu ai zis: "Cei ce se depărtează de Mine vor fi scrişi pe pulbere, pentru că au părăsit pe Domnul, izvorul apei celei vii". 
14. Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă şi voi fi mântuit, căci Tu eşti lauda mea! 
15. Iată acestea-mi zic ei: "Unde este cuvântul Domnului? Să vină!" 
16. Eu nu te-am îndemnat totuşi la mai rău, nici n-am dorit ziua nenorocirii. Tu ştii acestea; şi ce a ieşit din gura mea e descoperit înaintea feţei Tale. 
17. Nu fi pricină de groază pentru mine, că Tu eşti nădejdea mea în ziua strâmtorării. 
18. Să nu mă ruşinez eu, ci să se ruşineze apăsătorii mei; ei să tremure, dar să nu tremur eu! Adu asupra lor ziua necazului şi zdrobeşte-i cu zdrobire îndoită. 
19. Aşa mi-a zis Domnul: "Du-te şi stai la poarta fiilor poporului, pe care intră regii lui Iuda, şi pe care ies ei, şi la toate porţile Ierusalimului, 
20. Şi le spune: Regii lui Iuda şi tot Iuda şi toii locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe porţile acestea, ascultaţi cuvântul acesta: 
21. Aşa grăieşte Domnul: "Păziţi-vă sufletele şi nu duceţi sarcini în ziua de odihnă, nici le băgaţi pe porţile Ierusalimului; 
22. Nu scoateţi sarcini din casele voastre în ziua odihnei şi nu vă îndeletniciţi cu nici un fel de muncă, ci sfinţiţi ziua odihnei, aşa cum am poruncit Eu părinţilor voştri, 
23. Care n-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci şi-au învârtoşat neascultarea, ca să nu îndeplinească şi să nu ia învăţătură. 
24. De Mă veţi asculta, zice Domnul, şi nu veţi aduce sarcini pe porţile acestei cetăţi în ziua odihnei; ci veţi sfinţi ziua odihnei şi nu vă veţi îndeletnici în acea zi cu nici o muncă, 
25. Atunci pe porţile acestei cetăţi vor intra regi care şed pe scaunul lui David, în alai de care şi de cai, ei şi căpeteniile oştirii lor, oamenii din Iuda şi locuitorii Ierusalimului; şi cetatea aceasta în veac va fi locuită. 
26. Şi vor veni din cetăţile lui Iuda, din împrejurimile Ierusalimului şi din pământul lui Veniamin, din şes, din munţi şi de la miazăzi, şi vor aduce arderi de tot şi jertfe, prinoase şi tămâie şi jertfe de mulţumire în templul Domnului. 
27. Iar de nu Mă veţi asculta ca să sfinţiţi ziua odihnei şi să nu duceţi sarcini, când intraţi pe porţile Ierusalimului în ziua odihnei, voi aprinde foc la porţile lui şi va arde palatele Ierusalimului şi nu se va stinge". 

CAPITOLUL 18  
Vasul olarului şi neascultarea poporului.  

1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia şi i-a zis: 
2. "Scoală şi intră în casa olarului şi acolo îţi voi vesti cuvintele Mele!" 
3. Şi am intrat eu în casa olarului şi iată acesta lucra cu roata şi vasul pe care-l făcea olarul din lut s-a stricat în mâna lui; dar olarul a făcut dintr-însul alt vas, cum a crezut că-i mai bine să-l facă. 
4. Şi a fost cuvântul Domnului iarăşi către mine şi mi-a zis: "Casa lui Israel, oare nu pot să fac şi Eu cu voi, ca olarul acesta, zice Domnul? 
5. Iată, ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteţi şi voi în mâna Mea, casa lui Israel! 
6. Dacă voi zice cândva despre un popor, sau despre un rege, că-l voi dezrădăcina, îl voi sfărâma şi-l voi pierde; 
7. Şi dacă poporul acela, despre care am zis Eu acestea, se va întoarce de la faptele lui cele rele, atunci voi îndepărta răul ce gândeam să-i fac. 
8. Sau dacă voi zice despre un popor sau despre un rege că-l voi întocmi şi-l voi întări, 
9. Şi dacă acela va face rele înaintea ochilor Mei şi nu va asculta de glasul Meu, atunci voi schimba binele cu care voiam să-l fericesc. 
10. Spune deci bărbaţilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: Aşa zice Domnul: Iată, Eu vă gătesc rele şi uneltiri împotriva voastră. Aşadar să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea; îndreptaţi-vă căile şi purtările voastre! 
11. Dar ei zic: "Este zadarnic! Noi vom trăi după gândul nostru şi ne vom purta fiecare după învârtoşarea inimii noastre celei rele". 
12. De aceea, aşa zice Domnul: "Întrebaţi popoarele: Auzit-a oare cineva asemenea lucru? Lucruri peste măsură de urâcioase a făcut fecioara lui Israel. 
13. Părăseşte oare zăpada Libanului stânca muntelui? Ori seacă apele ce vin de departe şi sunt reci şi curgătoare? 
14. Poporul Meu însă M-a părăsit. Tămâiază idoli, s-a poticnit în căile sale şi a părăsit căile cele vechi, ca să umble pe poteci şi pe drumuri nebătătorite, ca să-şi facă ţara grozăvie şi batjocură veşnică, 
15. Încât tot cel ce va trece prin aceasta să se mire şi să clatine din cap. 
16. Îi voi spulbera înaintea vrăjmaşilor ca vântul cel de la răsărit, şi nu faţa, ci spatele îl voi întoarce spre ei în ziua necazului lor". 
17. Zis-au ei: "Veniţi să uneltim împotriva lui Ieremia, că nu va pieri legea din mâna preotului, nici sfatul de la înţelept, nici cuvântul (lui Dumnezeu) de la prooroc. Veniţi să-l biruim cu limba şi să nu luăm aminte la cuvintele lui! 
18. Ia aminte la mine, Doamne, şi auzi glasul potrivnicilor mei! 
19. Se cuvine oare a răsplăti cu rău pentru bine? Ei însă sapă groapă sufletului meu. Adu-ţi aminte că stau înaintea feţei Tale, ca să grăiesc bine de ei şi ca să abat de la ei mânia Ta. 
20. Dă dar pe fiii lor la foamete şi pune-i sub sabie! Femeile lor să fie fără copii şi văduve, bărbaţii lor să fie loviţi de moarte şi tinerii lor să fie ucişi cu sabia. în război. 
21. Bocete să se audă prin casele lor, când fără de veste vei aduce oştiri asupra lor, că sapă groapă ca să mă prindă şi pe ascuns au întins curse pentru picioarele mele. 
22. Dar Tu, Doamne, ştii tot ce uneltesc ei împotriva mea ca să mă omoare! Nu ierta nedreptatea lor şi păcatul lor nu-l şterge dinaintea feţei Tale! Doboară-i înaintea Ta şi lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale! 

CAPITOLUL 19  
Prevestirea dărâmării Ierusalimului.  

l. Aşa a zis Domnul: "Mergi şi cumpără o oală de lut de la olar; ia cu tine pe cei mai bătrâni din popor şi din căpeteniile preoţilor şi ieşi în valea Ben-Hinom, care este la Poarta Olăriei. 
2. Acolo să rosteşti cuvintele pe care ti le voi spune şi să zici: 
3. "Regi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa grăieşte Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată voi aduce aşa strâmtorare asupra lacului acestuia, încât, auzind cineva, să-i ţiuie urechile, 
4. Pentru că M-au părăsit, au înstrăinat lacul acesta şi tămâiază pe el alţi dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi nici regii lui Iuda; au umplut locul acesta de sângele nevinovaţilor şi au făcut înălţimi pentru Baal, ca să ardă pe fiii lor cu foc. 
5. Ei aduc ardere de tot pentru Baal, ceea ce Eu nu le-am poruncit, nici le-am grăit şi ceea ce nici prin minte nu Mi-a trecut. 
6. De aceea iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai chema Tofet sau valea fiilor lui Hinom, ci valea uciderii. 
7. Voi pierde cu desăvârşire pe Iuda şi Ierusalimul în locul acesta şi-i voi răpune cu sabia înaintea vrăjmaşilor lor şi cu mâna celor ce caută sufletul lor, şi voi da trupurile lor spre hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului. 
8. Voi face cetatea aceasta pustie şi batjocură. Tot cel ce va trece prin ea se va mira şi va fluiera a pustiu, văzând toate rănile ei. 
9. Şi-i voi ospăta cu carnea fiilor lor şi cu carnea fiicelor lor; şi va mânca fiecare carnea aproapelui său, fiind în împresurare şi în strâmtorare, când îi vor strâmtora vrăjmaşii lor şi cei ce vor să le ia viaţa. 
10. Apoi să spargi oala înaintea ochilor bărbaţilor acelora, care vor merge cu tine, şi să le zici: 
11. "Iată ce zice Domnul Savaot: Voi sfărâma poporul acesta şi cetatea aceasta, aşa cum am sfărâmat vasul olarului, care nu mai poate fi făcut la loc, şi-i vor îngropa în Tofet din pricina lipsei de loc pentru îngropare. 
12. Aşa voi face cu locul acesta, zice Domnul, şi cu locuitorii lui, şi voi face cetatea aceasta ca Tofetul. 
13. Şi casele Ierusalimului şi casele regilor lui Iuda vor fi necurate, ca Tofetul, pentru că pe acoperişul tuturor caselor s-aduce tămâie întregii oştiri cereşti şi se săvârşesc turnări în cinstea dumnezeilor străini". 
14. Şi s-a întors Ieremia din Tofet, unde-l trimisese Domnul să proorocească, şi a stat în curtea templului Domnului şi a zis către tot poporul: 
15. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată voi aduce asupra cetăţii acesteia şi asupra celorlalte cetăţi toate nenorocirile pe care le-am rostit împotriva ei, pentru că şi-au învârtoşat inima şi nu ascultă cuvintele Mele". 

CAPITOLUL 20  
Ieremia în temniţă. Plângerea lui.  

1. Auzind Paşhurr, fiul preotului Imer, care era supraveghetor în templul Domnului, că Ieremia a profeţit aceste cuvinte, 
2. A lovit Paşhurr pe Ieremia proorocul şi l-a aruncat în temniţa care se afla la poarta cea de sus a lui Veniamin, în templul Domnului. 
3. Dar a doua zi Paşhurr a dat drumul lui Ieremia din temniţă şi Ieremia i-a zis: "Domnul nu te mai numeşte Paşhurr (Noroc din toate părţile),  ci Magor Misabib (Spaimă din toate părţile), 
4. Pentru că aşa zice Domnul: Iată, te voi face groază şi pentru tine însuţi şi pentru toţi prietenii tăi; aceştia vor cădea de sabia vrăjmaşilor lor şi ochii tăi vor vedea aceasta. Şi pe tot Iuda îl voi da în mâinile regelui Babilonului, care-i va duce la Babilon şi-i va lovi cu sabia. 
5. Şi toată bogăţia cetăţii acesteia, toată agonisita ei, toate cele de preţ ale ei şi toate comorile regilor lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, care, jefuindu-le, le vor lua şi le vor duce la Babilon. 
6. Iar tu, Paşhurr, cu toii cei ce trăiesc în casa ta, vă veţi duce în robie şi, mergând la Babilon, vei muri acolo şi acolo vei fi îngropat şi tu şi toţi prietenii tăi, cărora tu le-ai proorocit mincinos. 
7. Doamne, Tu m-ai aprins şi iată sunt înflăcărat; Tu eşti mai tare decât mine şi ai biruit, iar eu în toate zilele sunt batjocorit şi fiecare îşi bate joc de mine; 
8. Că de când vorbesc, scoţând strigăte împotriva silniciei şi rostind pustiirea, cuvântul Domnului s-a prefăcut în ocară pentru mine şi în batjocură zilnică. 
9. De aceea mi-am zis: "Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai grăi, în numele Lui!" Dar iată era în inima mea ceva, ca un fel de foc aprins, închis în oasele mele, şi eu mă sileam să-l înfrânez şi n-am putut; 
10. Că am auzit ocări de la mulţi şi ameninţări din toate părţile, zicând: "Pârâţi-l şi-l vom pârî şi noi!" Toţi cei ce trăiau în pace cu mine, mă pândesc să vadă nu cumva mă voi poticni, şi ziceau: "Poate va cădea şi-l vom birui şi ne vom răzbuna pe el!" 
11. Dar Domnul este cu mine, ca un apărător puternic. De aceea prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui; se vor face de ruşine, pentru că n-au izbutit; ocara lor va fi veşnică şi niciodată nu se va uita. 
12. Doamne al puterilor, Cel ce cercetezi cu dreptate şi pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta asupra lor, că ţie ţi-am încredinţat pricina mea! 
13. Cântaţi Domnului! Lăudaţi pe Domnul, căci El izbăveşte sufletul celui împilat din mâna făcătorilor de rele. 
14. Blestemată fie ziua în care m-am născut, ziua în care m-a născut maică-mea să nu fie binecuvântată. 
15. Blestemat fie omul care a adus tatălui meu veste şi a zis: "Ţi s-a născut fiu", şi s-a bucurat mult de aceasta. 
16. Întâmple-se omului aceluia ceea ce s-a întâmplat cetăţilor pe care le-a dărâmat Domnul şi nu le-a cruţat! Să audă el dimineaţa bocet şi la amiază tânguire mare, 
17. Că nu m-a ucis chiar din pântece, ca mama mea să-mi fi fost mormânt şi pântecele ei să fi rămas veşnic însărcinat. 
18. Pentru ce am ieşit eu din pântece, ca să văd suferinţă şi durere şi ca zilele mele să se sfârşească în ruşine?" 

CAPITOLUL 21  
Sedechia cere sfat lui Ieremia, care vesteşte robia Ierusalimului.  

l. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, când a trimis regele Sedechia la el pe Paşhurr, fiul lui Malchia, şi pe Sofonie, fiul preotului Maaseia, ca să-i zică: 
2. "Întreabă pentru noi pe Domnul, că Nabucodonosor, regele Babilonului, ne face război. Poate că va face Domnul cu noi ceva în felul minunilor Lui, ca să se depărteze de la noi". 
3. Iar Ieremia le-a răspuns: "Aşa să spuneţi lui Sedechia: 
4. Domnul Dumnezeul lui Israel aşa zice: "Iată, voi întoarce înapoi armele de război, care sunt în mâinile voastre şi cu care vă luptaţi cu regele Babilonului şi cu Caldeii, care vă impresară pe din afară de ziduri, şi le voi aduna în mijlocul cetăţii acesteia; 
5. Şi voi lupta şi Eu Însumi împotriva voastră cu mâna întinsă şi cu braţ puternic, cu mânie, cu urgie şi cu multă furie. 
6. Şi voi lovi pe cei ce trăiesc în cetatea aceasta de la oameni până la animale şi vor muri de ciumă cumplită. 
7. Iar după aceea, zice Domnul, pe Sedechia, regele lui Iuda, pe slugile lui, pe popor şi pe cei ce au rămas în cetatea aceasta pe urma ciumei, a sabiei şi a foametei, îi voi da în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi în mâinile vrăjmaşilor lor şi în mâinile celor ce vor să le ia viaţa; şi acela îi va lovi cu ascuţişul sabiei şi nu-i va cruţa, nici se va îndura să-i miluiască. 
8. Iar poporului acestuia spune-i: Aşa zice Domnul: Iată, vă pun înainte calea vieţii şi calea morţii: 
9. Cine va rămâne în cetatea aceasta, acela va muri de sabie şi de foamete şi de ciumă; iar cine va ieşi şi se va preda Caldeilor, care vă împresoară, acela va trăi şi va fi luat ca pradă, 
10. Că Eu Mi-am întors faţa împotriva cetăţii acesteia, zice Domnul, în rău, nu în bine; şi va fi dată în mâinile regelui Babilonului, care o va arde cu foc. 
11. Iar casei regelui Sedechia să-i spui: Ascultaţi cuvântul Domnului! 
12. Casa lui David, aşa zice Domnul: Faceţi judecată dis-de-dimineaţă şi scăpaţi pe cel asuprit din mâna asupritorului, pentru ca să nu izbucnească mânia Mea ca focul şi pentru ca să nu se aprindă din pricina faptelor voastre cele rele, aşa încât nimeni să n-o stingă. 
13. Cetate a văii şi stâncă din câmp, iată sunt împotriva ta, zice Domnul! O, voi, care ziceţi: "Cine se va ridica împotriva noastră şi cine va intra în sălaşul nostru?" 
14. Iată, sunt împotriva voastră! Dar Eu vă voi pedepsi după roadele faptelor voastre, zice Domnul, şi voi aprinde foc în pădurea voastră şi voi mistui totul împrejurul ei". 

CAPITOLUL 22  
Prezicere împotriva împărăţiei lui Iuda.  

1. Aşa a zis Domnul: "Coboară-te în casa regelui lui Iuda şi rosteşte cuvintele acestea şi zi: 
2. Regele lui Iuda, cel ce şezi pe scaunul lui David, ascultă cuvântul Domnului şi tu şi slugile tale şi poporul tău, care intraţi pe porţile acestea! 
3. Aşa zice Domnul: Faceţi judecată şi dreptate şi scoateţi pe cel asuprit din mâna asupritorului, nu asupriţi şi nu împilaţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă şi sânge nevinovat să nu vărsaţi în locul acesta! 
4. Căci, de veţi împlini cuvântul acesta, vor intra pe porţile casei acesteia regii cei ce şed în locul lui David, pe scaunul lui, şi umblă în care şi pe cai, vor intra şi ei şi slugile lor şi poporul lor. 
5. Iar de nu veţi asculta cuvintele acestea, Mă jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că această casă va ajunge pustie. 
6. De aceea, aşa zice Domnul casei regelui lui Iuda: Galaad Îmi eşti şi vârf de Liban, dar te voi face pustietate şi cetăţi nelocuite. 
7. Şi voi găti împotriva ta pierzători, care vor avea fiecare arma sa şi var tăia cei mai frumoşi cedri ai tăi şi-i vor arunca în foc. 
8. Multe popoare vor trece prin cetatea aceasta şi vor zice unii către alţii: "Pentru ce a făcut Domnul aşa cu această cetate mare?" 
9. Şi li se va răspunde: "Pentru că locuitorii ei au părăsit legământul Domnului Dumnezeului lor, s-au închinat la alţi dumnezei şi au slujit acelora". 
10. Nu plângeţi după mort şi nu-l bociţi, ci plângeţi amar după cel dus în robie, că acela nu se va mai întoarce şi nu îşi va mai vedea ţara sa de naştere; 
11. Căci aşa zice Domnul despre Şalum, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, care a domnit după tatăl său, Iosia, şi care a ieşit din locul acesta: "Nu se va mai întoarce acolo, 
12. Ci va muri în locul acela unde a fost dus rob şi nu va mai vedea pământul acesta. 
13. Vai de cel care îşi zideşte casa din nedreptate şi îşi face încăperi din fărădelegi, care sileşte pe aproapele său să-i lucreze degeaba şi nu-i dă plata lui, 
14. Şi care zice: "Am să-mi fac casă mare şi odăi încăpătoare, am să fac ferestre, am să le căptuşesc cu cedru şi am să le vopsesc cu roşu! 
15. Ai ajuns tu, oare, rege ca să te făleşti cu palate clădite din lemn de cedru? Tatăl tău n-a mâncat oare şi n-a băut? Israel a făcut judecată şi dreptate şi de aceea i-a fost bine. 
16. El a judecat pricina săracului şi a nenorocitului şi de aceea i-a fost bine. Oare nu aceasta înseamnă a Mă cunoaşte pe Mine? - zice Domnul. 
17. Inima ta însă şi ochii tăi caută numai la lucrul tău şi la vărsarea sângelui nevinovat; caută să facă numai împilare şi silnicie. 
18. De aceea, aşa zice Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: "Nu-l vor plânge, zicând: "Vai, fratele meu!" sau: "Vai, sora mea!" Nu-l vor plânge, zicând: "Vai, doamne!" sau: "Vai, cinstea ta!" 
19. Ci el va fi îngropat ca un asin; îl vor târî şi-l vor arunca departe peste porţile Ierusalimului. 
20. Urcă-te pe Liban şi strigă, înalţă-ţi glasul de pe Vasan şi strigă de pe Abarim, că s-au zdrobit toţi prietenii tăi. 
21. În vremea propăşirii tale Eu ţi-am grăit, dar tu ai zis: "Nu ascult!" Aşa a fost purtarea ta chiar din tinereţea ta şi n-ai ascultat glasul Meu. 
22. Pe toţi păstorii tăi îi va împrăştia vântul, iar prietenii tăi se vor duce în robie. Atunci vei fi ruşinat şi batjocorit pentru toate faptele tale cele rele. 
23. O, cel ce locuieşti pe Liban şi-ţi faci cuibul în cedri, cum vei geme tu, când te vor ajunge chinurile ca durerile femeii ce naşte! 
24. Precum e adevărat că Eu trăiesc, a zis Domnul, tot aşa este de adevărat că dacă Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, ar fi inel la mâna Mea cea dreaptă, apoi şi de acolo l-aş smulge. 
25. Şi te voi da în mâinile celor ce vor să-ţi ia viaţa şi în mâinile celor de care tu te temi, în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi în mâinile Caldeilor; 
26. Şi te voi arunca pe tine şi pe mama ta, care te-a născut, în .ară străină, unde nu v-aţi născut 
27. şi veţi muri acolo; iar în pământul unde va dori sufletul vostru să se întoarcă, nu vă veţi mai întoarce". 
28. Au doară acest om, Iehonia, este făptură blestemată şi lepădată? Sau este vas netrebnic? Pentru ce sunt aruncaţi, el şi neamul lui, şi încă într-o ţară pe care ei n-o ştiau? 
29. O, ţară, ţară, ţară, ascultă cuvântul Domnului! 
30. Aşa zice Domnul: "Scrieţi pe omul acesta ca lipit de copii, ca om nenorocit în zilele sale, pentru că nimeni din neamul lui nu va mai şedea pe tronul lui David şi să domnească peste Iuda!" 

CAPITOLUL 23  
Pedeapsă asupra păstorilor necredincioşi şi a profeţilor mincinoşi.  

1. "Vai de părinţii care pierd şi împrăştie oile turmei Mele, zice Domnul. 
2. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către păstorii care pasc pe poporul Meu: Aţi risipit oile Mele şi le-aţi împrăştiat şi nu le-aţi păzit; de aceea, vă voi pedepsi pentru faptele voastre cele rele, zice Domnul. 
3. Şi voi aduna rămăşiţele turmei Mele din toate ţările prin care le-am risipit, le voi întoarce la staulele lor şi vor naşte şi se vor înmulţi. 
4. Voi pune peste acestea păstori, care le vor paşte şi ele nu se vor mai teme, nici se vor mai speria, nici se vor mai pierde, zice Domnul. 
5. Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David Odraslă dreaptă şi va ajunge rege şi va domni cu înţelepciune; va face judecată şi dreptate pe pământ. 
6. În zilele Lui, Iuda va fi izbăvit şi Israel va trăi în linişte; iată numele cu care-L voi numi: "Domnul-dreptatea-noastră!" 
7. De aceea, vor veni zilele, zice Domnul, când nu se va mai zice: "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului", 
8. Ci: "Viu este Domnul, Care a scos şi a adus neamul casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările în care îi risipise şi vor trăi în pământul acesta". 
9. Despre prooroci: "Mi se sfâşie inima în mine şi toate oasele mi se cutremură; sunt ca un am beat, ca omul biruit de vin, pentru Domnul şi pentru cuvintele Lui cele sfinte; 
10. Pentru că s-a umplut ţara de desfrânaţi şi pentru că plânge ţara sub blestem; uscatu-s-au păşunile în stepă; ţinta alergăturii lor este fărădelegea şi ţara lor este nedreptatea. 
11. Că profetul şi preotul sunt necredincioşi; şi până şi în casa Mea am găsit răutatea lor, zice Domnul. 
12. De aceea, calea lor le va fi ca locurile lunecoase în întuneric; vor fi îmbrânciţi şi vor cădea acolo, căci voi aduce asupra lor nenorocirea în anul când îi voi pedepsi, zice Domnul. 
13. Şi în proorocii Samariei am văzut nebunie, căci au profeţit în numele lui Baal şi au dus în rătăcire pe poporul Meu Israel. 
14. Dar în proorocii Ierusalimului am văzut grozăvii: aceştia fac desfrânare şi umblă cu minciuni, ajută mâinile făcătorilor de rele, ca nimeni să nu se întoarcă de la necredinţa sa; toţi sunt pentru Mine ca Sodoma, şi locuitorii lui ca Gomora. 
15. De aceea, aşa zice Domnul Savaot despre prooroci: Iată, îi voi hrăni cu pelin şi le voi da să bea apă cu fiere, că de la profeţii Ierusalimului s-a întins necredinţa în toată tara. 
16. Aşa zice Domnul Savaot: "Nu ascultaţi cuvintele proorocilor, care vă profeţesc, că vă înşeală, povestindu-vă închipuirile inimii lor, şi nimic din cele ale Domnului. 
17.  Necontenit grăiesc ei celor ce Mă dispreţuiesc: "Domnul, a zis că va fi pace peste voi". Şi tuturor celor care urmează inima lor învârtoşată le zic: "Nici un rău nu va veni asupra voastră!" 
18. Că cine a luat parte la sfatul Domnului, ca să vadă şi să audă cuvântul Lui? Sau cine a luat aminte la cuvântul Lui ca să-l vestească? 
19. Iată vine furtuna Domnului cu iuţime, vine furtună mare şi va cădea peste capetele necredincioşilor. 
20. Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Sale, şi în zilele ce vin veţi pricepe aceasta lămurit. 
21. N-am trimis Eu pe proorocii aceştia, ci au alergat ei singuri; Eu nu le-am spus, ci au profeţit ei de la ei. 
22. Au luat ei parte la sfatul Meu? Atunci să vestească cuvintele Mele poporului Meu, să facă să se întoarcă oamenii de la calea lor rea şi de la faptele lor cele rele. 
23. Au doară Eu numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de departe nu mai sunt Dumnezeu? 
24. Poate oare omul să se ascundă în loc tainic, unde să nu-l văd Eu, zice Domnul? Au nu umplu Eu cerul şi pământul, zice Domnul? 
25. Am auzit ce zic proorocii care profeţesc minciună în numele Meu. Ei zic: "Am visat, am văzut în vis". 
26. Până când proorocii aceştia vor spune minciuni şi vor vesti înşelătoria inimii lor? 
27. Cred ei cu visele lor, pe care şi le povestesc unul altuia, să facă uitat, poporului Meu, numele Meu, aşa cum au uitat părinţii lor numele Meu pentru Baal? 
28. Proorocul care a văzut vis, povestească-l ca vis, iar cel ce are cuvântul Meu, acela să spună cuvântul Meu adevărat. Ce legătură poate fi între pleavă şi grăuntele de grâu curat, zice Domnul? 
29. Cuvântul Meu nu este el, oare, ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfărâmă stânca? 
30. De aceea iată Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care fură cuvântul Meu unul de la altul. 
31. Deoarece Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care vorbesc cu limba lor, dar zic: "El a spus". 
32. Tot Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care spun visuri mincinoase, care le povestesc pe acestea şi duc pe poporul Meu la rătăcire cu amăgirile lor şi cu linguşirile lor, deşi Eu nu i-am trimis, nici le-am poruncit; ei nu aduc nici un folos poporului acestuia, zice Domnul. 
33. Deci, de te va întreba poporul acesta, sau vreun prooroc, sau vreun preot: "Care este ameninţarea Domnului?" Să le spui: "Ce ameninţare? Am să vă înlătur", zice Domnul. 
34. Iar dacă un prooroc sau preot, sau poporul va zice: "Este ameninţarea Domnului", voi pedepsi pe omul acela şi casa lui. 
35. Aşa să ziceţi unul către altul şi frate către frate: "Ce-a răspuns Domnul?" sau: "Ce-a zis Domnul?" 
36. Iar cuvântul acesta: "Ameninţare de la Domnul", de-acum să nu-l mai întrebuinţaţi, că ameninţare va fi unui astfel de om cuvântul lui, pentru că stricaţi cuvintele Domnului celui viu, cuvintele Domnului Savaot, cuvintele Dumnezeului nostru. 
37. Aşa să zici proorocului: "Ce a răspuns Domnul?", sau: "Ce a zis Domnul?" 
38. Şi de veţi mai zice: "Ameninţare de la Domnul", apoi aşa zice Domnul: Pentru că spuneţi acea vorbă: "Ameninţare de la Domnul" când Eu am trimis să vi se spună: Nu mai ziceţi "Ameninţare de la Domnul", 
39. De aceea, iată vă voi uita cu totul şi vă voi părăsi, şi cetatea aceasta, pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri, o voi lepăda de la faţa Mea, 
40. Şi voi pune asupra voastră ocară şi necinste veşnică care nu se vor uita". 

CAPITOLUL 24  
Cele două coşuri cu smochine şi soarta viitoare a poporului.  

1. După ce Nabucodonosor, regele Babilonului, a luat din Ierusalim robi pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda şi pe căpeteniile lui Iuda cu lemnarii şi cu fierarii şi i-a dus la Babilon, mi-a arătat Domnul vedenia aceasta: Iată erau două coşuri cu smochine, aşezate înaintea templului Domnului: 
2. Un coş era cu smochine foarte bune, cum sunt smochinele văratice, iar celălalt coş era cu smochine foarte rele, care, de rele ce erau, nici nu se puteau mânca. 
3. Atunci mi-a zis Domnul: "Ce vezi tu, Ieremia?" Şi eu am zis: "Smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele, încât nu se pot mânca de rele ce sunt". 
4. Şi a fost iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: 
5. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca pe aceste smochine bune, aşa voi privi cu bunăvoinţă pe cei ai lui Iuda, duşi în robie, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara Caldeilor. 
6. Şi-Mi întorc ochii Mei asupra lor, spre binele lor, şi-i voi întoarce în ţara aceasta şi nu-i voi nimici, ei-i voi zidi; nu-i vai smulge, ci-i voi sădi; 
7. Le voi da inimă ca să Mă cunoască pe Mine că Eu sunt Domnul şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, că se vor întoarce la Mine cu toată inima lor". 
8. Despre smochinele rele care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul: Aşa voi face să ajungă Sedechia, regele lui Iuda, căpeteniile lui şi restul Ierusalimului, cei care au rămas în ţara aceasta şi cei care trăiesc în ţara Egiptului; 
9. Îl voi face pricină de groază, o nenorocire pentru toate regatele pământului, ca să fie de ocară şi de pildă, de batjocură şi blestem prin toate locurile pe unde-i voi izgoni. 
10. Şi voi trimite asupra lor sabie, foamete şi ciumă, până vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor şi părinţilor lor". 

CAPITOLUL 25  
Robia Babilonului şi pedeapsa tuturor neamurilor.  

1. Cuvântul care a fost către Ieremia pentru tot poporul iudeu, în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiut lui Iosia, regele lui Iuda sau în anul întâi al lui Nabucodonosor, regele Babilonului 
2. Pe care cuvânt l-a rostit proorocul Ieremia către tot poporul iudeu şi către toţi locuitorii Ierusalimului: 
3. "De la anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, şi până în ziua aceasta - timp de douăzeci şi trei de ani - a fost cuvântul Domnului către mine. Şi eu de dimineaţa până seara v-am vorbit, dar voi n-aţi ascultat. 
4. Trimis-a Domnul la noi necontenit pe toţi robii Săi prooroci şi voi n-aţi ascultat, nici v-aţi plecat urechea ca să-i ascultaţi. 
S. Vi s-a zis: Să se întoarcă fiecare de la calea sa cea rea şi de la faptele sale cele urâte, şi veri trăi în ţara pe care Domnul a dat-o vouă şi părinţilor voştri din veac în veac. 
6. Şi să nu umblaţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă închinaţi lor, şi să nu Mă mâniaţi cu faptele mâinilor voastre, şi nu vă voi face nici un fel de rău. 
7. Voi însă nu M-aţi ascultat, zice Domnul, ci M-aţi mâniat eu faptele mâinilor voastre, spre răul vostru. 
8. De aceea, aşa zice Domnul Savaot: Pentru că n-aţi ascultat cuvintele Mele, 
9. Iată, voi trimite să aducă toate neamurile de la miazănoapte, zice Domnul; şi voi trimite la Nabucodonosor, regele Babilonului, robul Meu, ca să le aducă împotriva acestei ţări şi a locuitorilor ei şi împotriva tuturor neamurilor dimprejur pe care le voi pustii, 1e voi înspăimânta, le voi face de râs şi de ocară veşnică. 
10. Nu vor mai putea avea glas de bucurie şi glas de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei, uruitul pietrelor de moară şi lumina sfeşnicului. 
11. Toată ţara aceasta va fi pustiită şi jefuită; popoarele acestea vor sluji regelui Babilonului şaptezeci de ani. 
12. Iar când se vor împlini şaptezeci de ani, voi pedepsi pe regele Babilonului şi pe poporul acela, zice Domnul, pentru necredinţa lor, şi ţara Caldeilor o voi pedepsi şi o voi face pustie pentru totdeauna. 
13. Voi împlini asupra ţării acesteia toate cuvintele Mele pe care le-am rostit împotriva ei; tot ce-i scris în cartea aceasta şi ceea ce Ieremia a proorocit împotriva tuturor neamurilor. 
14. Pentru că şi pe ele le vor robi multe popoare şi regi mari şi le voi răsplăti după purtarea lor şi după faptele mâinilor lor. 
15. Că aşa mi-a zis Domnul Dumnezeul lui Israel: "Ia din mâna Mea cupa aceasta cu vinul urgiei şi adapă cu ea toate popoarele la care te voi trimite; 
16. Acelea vor bea şi se vor clătina şi vor înnebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite asupra lor!" 
17. Şi am luat cupa din mâna Domnului şi am dat să bea tuturor neamurilor, la care m-a trimis Domnul. 
18. Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, regilor lui şi căpeteniilor lui, spre pustiire şi groază, spre batjocură şi blestem, precum se şi vede astăzi; 
19. Lui Faraon, regele Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui şi întregului popor al lui; 
20. La toată Arabia, tuturor regilor ţării Uţ, tuturor regilor ţării Filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului şi rămăşiţelor din Aşdod; 
21. Edomului, Moabului şi fiilor lui Amon; 
22. Tuturor regilor Tirului, tuturor regilor Sidonului şi regilor insulelor care sunt dincolo de mare: 
23. Dedanului şi Temei, Buzului şi tuturor care-şi rad tâmplele; 
24. Tuturor regilor Arabiei şi tuturor regilor popoarelor amestecate, care locuiesc în pustiu; 
25. Tuturor regilor Zimrei, tuturor regilor Elamului şi tuturor regilor Mediei; 
26. Tuturor regilor de la miazănoapte, de aproape sau de departe, unora şi altora, şi tuturor regatelor lumii, care se află pe fata pământului; iar regele Şişacului va bea după ei. 
27. Şi să le zici: "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Beţi şi vă îmbătaţi, vărsaţi şi cădeţi şi nu vă ridicaţi la vederea sabiei pe care o trimit Eu asupra voastră!" 
28. Iar de nu vor vrea să ia cupa din mâna ta, ca să bea, să le zici: 
29. "Aşa grăieşte Domnul Savaot: Trebuie să beţi numaidecât, pentru că încep să aduc nenorocire asupra cetăţii acesteia, peste care s-a chemat numele Meu. Să rămâneţi voi nepedepsiţi? Nu, nu veţi rămâne nepedepsiţi, căci voi chema sabie asupra tuturor celor ce locuiesc pe pământ", zice Domnul Savaot. 
30. De aceea prooroceşte asupra lor toate cuvintele acestea şi le zi: "Domnul va striga cu putere de sus şi din locaşul sfinţeniei Sale Îşi va ridica glasul Său; va striga cu putere împotriva păşunii Sale; va striga, ca cei ce calcă în teasc, tuturor celor ce locuiesc pe pământ. 
31. Zgomotul va ajunge până la marginea pământului, căci Domnul deschide procesul neamurilor; intră la judecată cu tot trupul şi pe cei nelegiuiţi îi va da sabiei", zice Domnul. 
32. Aşa zice Domnul Savaot: "Iată nenorocirea se întinde de la neam la neam şi vijelie mare se ridică de la marginile pământului. 
33. Şi în ziua aceea, cei loviţi de Domnul vor zăcea de la un capăt la celălalt al pământului şi nu vor fi bociţi, nici nu vor fi adunaţi şi îngropaţi, ci vor sta ca gunoiul pe faţa pământului: 
34. Plângeţi, păstori, şi suspinaţi şi tăvăliţi-vă în cenuşă, stăpâni ai turmei, că s-au împlinit zilele, ca să fiii junghiaţi şi împrăştiaţi. 
35. Atunci veţi cădea ca berbecii aleşi. Nu va fi adăpost pentru păstori, nici scăpare pentru stăpânii turmei. 
36: Ascultaţi strigătul păstorilor şi urletul stăpânilor turmei, că Domnul a pustiit păşunea lor. 
37. Şi câmpiile cele paşnice sunt pustiite de urgia mâniei Domnului. 
38. Părăsitu-şi-a el locaşul său, ca un leu, şi ţara lor s-a pustiit de urgia pustiitorului şi de mânia aprinsă a Domnului". 

CAPITOLUL 26  
Proorocie despre surparea Ierusalimului şi a templului Domnului. Ieremia în primejdie de moarte.  

l. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, a fost cuvântul acesta de la Domnul: 
2. "Aşa zice Domnul: Stai în curtea templului Domnului şi grăieşte tuturor cetăţilor lui Iuda, care vin la închinare în templul Domnului, toate cuvintele ce îţi voi porunci să le grăieşti, să nu laşi nici un cuvânt. 
3. Poate vor asculta şi se vor întoarce de la calea cea rea şi atunci Îmi va părea rău de nenorocirea pe care aveam de gând să le-o fac din cauza faptelor lor rele. 
4. Şi să le spui: Aşa zice Domnul: "Dacă nu Mă veţi asculta să umblaţi după legea Mea, pe care v-am dat-o, 
5. Şi să luaţi aminte la cuvintele robilor Mei prooroci, pe care-i trimit la voi, pe care-i trimit dis-de-dimineaţă, şi voi nu-i ascultaţi, 
6. Atunci voi face cu templul acesta ceea ce am făcut cu şilo, iar cetatea aceasta o voi da spre blestem tuturor popoarelor pământului". 
7. Preoţii şi proorocii şi tot poporul au ascultat pe Ieremia, când a grăit el aceste cuvinte în templul Domnului. 
8. Iar după ce a spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună la tot poporul, preoţii, proorocii şi tot poporul l-au prins şi i-au zis: "Tu trebuie să mori! 
9. De ce prooroceşti în numele Domnului şi zici: Templul acesta va fi ca Şilo şi cetatea aceasta se va pustii şi va rămâne fără locuitori?" Şi s-a adunat tot poporul împotriva lui Ieremia la templul Domnului. 
10. şi când au auzit acestea, căpeteniile lui Iuda au venit din casa regelui la templul Domnului şi au şezut la intrare în poarta cea nouă a templului. 
11. Atunci preoţii şi proorocii au zis către căpetenii şi către tot poporul aşa: "Osândă cu moarte se cuvine acestui om, pentru că prooroceşte împotriva cetăţii acesteia, cum aţi auzit şi voi cu urechile voastre!" 
12. Iar Ieremia a zis către toate căpeteniile şi către tot poporul: "Domnul m-a trimis să proorocesc împotriva templului acestuia şi împotriva cetăţii acesteia cuvintele pe care le-aţi auzit. 
13. Îndreptaţi-vă dar căile voastre şi faptele voastre şi supuneţi-vă glasului Domnului Dumnezeului vostru, şi Domnului Îi va părea rău de nenorocirea pe care o rostise împotriva voastră. 
14. Iar cât despre mine, iată sunt în mâinile voastre, faceţi cu mine ce vi se pare bun şi drept! 
15. Dar să ştiţi bine că, de mă veţi omorî, veţi aduce asupra voastră, asupra cetăţii acesteia şi asupra locuitorilor ei sânge nevinovat, căci cu adevărat Domnul m-a trimis la voi să vă spun în urechile voastre toate cuvintele acelea". 
16. Atunci căpeteniile şi tot poporul au zis către preoţi şi către prooroci: "Omul acesta nu este vrednic de osândă cu moarte, pentru că ne-a grăit în numele Domnului Dumnezeului nostru". 
17. Atunci s-au ridicat unii din bătrânii poporului şi au zis către toată adunarea poporului: 
18. "Miheia din Moreşet a proorocit în zilele lui Iezechia, regele lui Iuda, şi a zis către tot poporul iudeu: aşa zice Domnul Savaot: "Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge o movilă de dărâmături şi muntele templului acestuia va fi un deal împădurit". 
19. Omorâtu-l-a oare pentru aceasta Iezechia, regele lui Iuda şi tot Iuda? Au nu s-a temut el de Domnul şi nu s-a rugat Domnului, ca să-I pară rău de nenorocirea pe care o rostise împotriva lor? şi noi să ne împovărăm sufletele noastre cu o nelegiuire aşa de mare! 
20. De asemenea a mai proorocit în numele Domnului un oarecare Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim, şi a proorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai cu aceleaşi cuvinte, ca şi Ieremia. 
21. Şi când au auzit cuvintele lui regele Ioiachim şi toţi curtenii lui şi toate căpeteniile, a căutat regele să-l omoare. Şi auzind de aceasta, Urie s-a temut şi a fugit şi a trecut în Egipt. 
22. Dar regele Ioiachim a trimis şi în Egipt oameni şi anume: Pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu aceştia. 
23. Şi au adus pe Urie din Egipt şi l-au înfăţişat la regele Ioiachim, şi acesta l-a ucis cu sabia şi a aruncat trupul lui acolo unde erau mormintele oamenilor de rând". 
24. Dar Ahicam, fiul lui Şafan, ocrotea pe Ieremia, ca să nu fie dat în mâna poporului spre ucidere. 

CAPITOLUL 27  
Sfatul lui Ieremia de a se supune împăratului Babilonului.  

1. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, reţele lui Iuda, a fost de la Domnul către Ieremia acest cuvânt: 
2. "Aşa mi-a zis Domnul: Fă-ţi cătuşe şi jug şi le pune pe grumaz; 
3. Trimite la fel regelui iui Iuda şi regelui Moabului, regelui fiilor lui Amon, regelui Tirului şi regelui Sidonului, prin solii care au venit în Ierusalim la Sedechia, regele Ierusalimului; 
4. Şi porunceşte-le să spună stăpânilor lor: Iată ce zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, aşa să spuneţi stăpânilor voştri: 
5. "Eu am făcut pământul şi pe om şi vieţuitoarele cele de pe faţa pământului cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu cel puternic şi l-am dat cui am vrut. 
6. Şi acum voi da toate ţările acestea în mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, robul Meu, ba şi fiarele câmpului le voi da lui spre slujbă; 
7. Toate popoarele vor sluji lui şi fiului lui şi fiului fiului lui, până când îi va veni vremea şi lui şi tării lui; ii vor sluji popoare multe şi regi mari. 
8. Dacă vreun popor sau vreun regat nu va voi să-i slujească lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul său sub jugul regelui Babilonului, pe acel popor îl voi pedepsi cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, până-l voi stârpi cu mâna lui, zice Domnul. 
9. Iar voi să nu ascultaţi pe proorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe vrăjitorii voştri şi pe-ai voştrii cititori de stele care vă zic: "Nu veţi sluji regelui Babilonului", 
10. Că aceştia vă prezic minciună, ca să vă depărteze din ţara voastră şi ca Eu să vă izgonesc, ca să pieriţi. 
11. Iar pe poporul care-şi va pleca grumazul sub jugul regelui Babilonului şi i se va supune, îl voi lăsa în pământul său şi-l va lucra şi va trăi pe el", zice Domnul. 
12. Şi lui Sedechia, regele lui Iuda, i-am grăit toate cuvintele acestea şi am zis: "plecaţi-vă grumazul sub jugul regelui Babilonului şi sluţiţi-i lui şi poporului. lui şi veţi trăi. 
13. De ce să mori tu şi poporul tău de sabie, de foamete şi de ciumă, cum a zis Domnul de poporul acela, care nu va sluţi regelui Babilonului? 
14. Şi să nu ascultaţi cuvintele proorocilor care vă zic: 
15. "Nu veţi sluji regelui Babilonului, că minciună vă prezic şi nici nu i-am trimis Eu, zice Domnul; ei vă profeţesc mincinos în numele Meu, ca să vă izgonesc şi să pieriţi şi voi şi proorocii voştri, care vă proorocesc". 
16. Preoţilor şi poporului întreg le-am grăit acestea: "Aşa zice Domnul: Nu ascultaţi cuvintele proorocilor voştri care vă proorocesc şi vă zic: Iată, curând vor fi întoarse de la Babilon vasele templului Domnului, că minciună vă proorocesc. 
17. Nu-i ascultaţi, ci slujiţi regelui Babilonului şi veţi trăi. De ce să duceţi cetatea aceasta la pustiire? 
18. Iar dacă sunt ei prooroci şi dacă au ei cuvântul Domnului, atunci să mijlocească înaintea Domnului Savaot ca vasele rămase în templul Domnului şi în casa regelui lui Iuda şi în Ierusalim să nu treacă la Babilon. 
19. Că aşa zice Domnul Savaot de stâlpi, de baia cea de aramă, de postamente şi de celelalte lucruri care au rămas în cetatea aceasta, 
20. Şi pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, nu le-a luat când a dus din Ierusalim la Babilon pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi pe toţi îi însemnaţi din Iuda şi din Ierusalim; 
21. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, despre vasele care au rămas în templul Domnului şi în casa regelui lui Iuda şi în Ierusalim: 
22. "Vor fi duse şi acelea la Babilon şi vor rămâne acolo până în ziua când le voi căuta Eu şi le voi scoate şi le voi întoarce la locul acesta, zice Domnul". 

CAPITOLUL 28  
Ieremia şi Anania, proorocul cel mincinos.  

1. Tot în anul acela, la începutul domniei lui Sedechia, regele lui Iuda, adică în anul al patrulea, în luna a cincea, Anania, fiul lui Azur, proorocul cel din Gabon, mi-a grăit în templul Domnului, înaintea. ochilor preoţilor şi a tot poporul şi mi-a zis: 
2. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Voi sfărâma jugul regelui Babilonului; 
3. Peste doi ani voi întoarce în locul acesta toate vasele templului Domnului, pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, le-a luat din acest loc şi le-a dus la Babilon. 
4. Voi întoarce la locul acesta şi pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi pe toţi robii iudei, care au mers la Babilon, zice Domnul, căci voi sfărâma jugul regelui Babilonului". 
5. Atunci proorocul Ieremia a grăit către Anania proorocul, înaintea ochilor preoţilor şi înaintea ochilor a tot poporul, ce stătea în templul Domnului, şi a zis Ieremia proorocul: 
6. "Aşa să fie şi să facă aceasta Domnul! Împlinească Domnul cuvintele tale, pe care le-ai rostit tu pentru întoarcerea din Babilon a vaselor templului Domnului şi a tuturor robilor la locul acesta. 
7. Dar ascultă cuvântul acesta pe care ţi-l spun eu în auzul tău şi în auzul a tot poporul: 
8. Proorocii care au fost demult înaintea mea şi înaintea ta au prevestit multor ţări şi regate puternice război, strâmtorare şi molimă. 
9. Când însă vreun prooroc a prevestit pace, atunci numai aşa a fost luat el ca prooroc, cu adevărat trimis de Domnul, dacă s-a împlinit cuvântul acelui prooroc". 
10. Iar proorocul Anania a luat jugul de pe grumazul lui Ieremia proorocul şi l-a sfărâmat; 
11. Şi a zis Anania înaintea ochilor a tot poporul cuvintele acestea: "Iată ce zice Domnul: Aşa voi sfărâma jugul lui Nabucodonosor, regele Babilonului, peste doi ani, luându-l de pe grumazul tuturor popoarelor". Şi Ieremia s-a dus în drumul său. 
12. După ce proorocul Anania a sfărâmat jugul de pe grumazul proorocului Ieremia, a fost cuvântul Domnului către Ieremia şi i-a zis: 
13. "Mergi şi spune lui Anania: Aşa zice Domnul: Tu ai sfărâmat un jug de lemn şi voi face în locul lui altui de fier, 
14. Că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Jug de fier voi pune pe grumazul tuturor acestor popoare, ca să muncească ele la Nabucodonosor, regele Babilonului, şi ca să-i slujească, ba şi fiarele câmpului le voi da lui!" 
15. Şi a mai zis proorocul Ieremia către Anania proorocul: "Ascultă, Anania: Domnul nu te-a trimis şi tu dai poporului acestuia încredere în minciună. 
16. De aceea aşa zice Domnul: Iată te voi arunca de pe faţa pământului; chiar în anul acesta vei muri, pentru că ai grăit împotriva Domnului". 
17. Şi a murit Anania proorocul chiar în anul acela, în luna a şaptea. 

CAPITOLUL 29  
Scrisoarea lui Ieremia către cei din robie.  

1. Iată cuvintele scrisorii pe care Ieremia proorocul a trimis-o din Ierusalim către rămăşiţa bătrânilor din robie, preoţilor şi proorocilor şi către tot poporul pe care Nabucodonosor i-a dus din Ierusalim la Babilon, 
2. După ce a ieşit din Ierusalim regele Iehonia şi regina şi eunucii şi căpeteniile lui Iuda şi ai Ierusalimului şi lemnarii şi fierarii, 
3. Prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, pe care Sedechia, regele lui Iuda, i-a trimis la Babilon către Nabucodonosor, regele Babilonului: 
4. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, către toţi robii pe care i-am strămutat din Ierusalim la Babilon: Zidiţi casă şi trăiţi; 
5. Faceţi grădini şi mâncaţi roadele lor! 
6. Luaţi femei şi naşteţi fii şi fiice! Fiilor voştri luaţi-le soţii, iar pe fiicele voastre măritaţi-le, ca să nască fii şi fiice, şi să nu vă împuţinaţi acolo, ci înmulţiri-vă! 
7. Căutaţi binele ţării în care v-am dus robi şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, că de propăşirea ei atârnă şi fericirea voastră! 
8. Pentru că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri şi de ghicitorii voştri care sunt în mijlocul vostru, şi să nu ascultaţi visele voastre, pe care le veţi visa, 
9. Căci vă proorocesc minciună şi Eu nu i-am trimis, zice Domnul! 
10. Pentru că Domnul zice: Când vi se vor împlini în Babilon şaptezeci de ani, atunci vă voi cerceta şi voi împlini cuvântul Meu cel bun pentru voi, ca să vă întoarceţi la locul acesta. 
11. Pentru că numai Eu ştiu gândul ce-l am pentru voi, zice Domnul, gând bun, nu rău, ca să vă dau viitorul şi nădejdea. 
12. Şi veţi striga către Mine şi veţi veni şi vă veţi ruga Mie, şi Eu vă voi auzi; 
13. Şi Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima voastră. 
14. Şi voi fi găsit de voi, zice Domnul, şi vă voi întoarce din robie şi vă voi strânge din toate popoarele şi din toate locurile, de pe unde v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi întoarce din locul de unde v-am dus. 
15. Voi ziceţi: "Domnul ne-a ridicat prooroci în Babilon". 
16. Aşa zice Domnul de regele care şade pe tronul lui David şi de tot poporul care trăieşte în cetatea aceasta şi de fraţii voştri care n-au fost duşi cu voi în robie. 
17. Aşa zice Domnul de aceştia: Iată, voi trimite asupra lor sabie, foamete şi ciumă şi-i voi face ca smochinele cele stricate care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, 
18. şi-i voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, şi-i voi da spre chin în toate regatele pământului, spre blestem şi grozăvie, spre râs şi batjocură în faţa tuturor popoarelor la care-i voi izgoni, 
19. Pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, deşi le-am trimis dis-de-dimineaţă pe slujitorii Mei, proorocii; zice Domnul. 
20. Iar voi toţi cei ce sunteţi în robie, pe care v-am trimis din Ierusalim la Babilon, ascultaţi cuvântul Domnului. 
21. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel despre Ahab, fiul lui Colaia şi despre Sedechia, fiul lui Maaseia, care vă proorocesc vouă minciună în numele Meu: pe aceştia îi voi da în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi acela îi va omorî înaintea ochilor voştri. 
22. şi se va obişnui după ei. printre toţi robii lui Iuda din Babilon a se blestema astfel: "Să-i facă Domnul cum a făcut lui Sedechia şi lui Ahab", pe care i-a fript regele Babilonului pe jeratic, 
23. Pentru că au făcut ticăloşie în Israel: se desfrânau cu femeile aproapelui lor şi spuneau minciuni în numele Meu, ceea ce Eu nu le-am poruncit; Eu ştiu acestea şi sunt martor, zice Domnul. 
24. Iar lui Şemaia Nehelamitul spune-i: 
25. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Pentru că ai trimis scrisori în numele tău către tot poporul cel din Ierusalim şi către preotul Sofonie, fiul lui Maaseia, şi către toţi preoţii şi ai scris: 
26. "Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să fii supraveghetor în templul Domnului peste tot omul nebun şi peste tot omul ce prooroceşte, şi ca să pui pe unul ca acesta în temniţă şi în cătuşe: 
27. Pentru ce dar nu opreşti pe Ieremia din Anatot de a mai prooroci acolo la voi? 
28. Că acesta şi în Babilon a trimis să mi se spună: "Robia va fi lungă: zidiţi case şi locuiţi în ele, sădiţi grădini şi mâncaţi roadele lor". 
29. Preotul Sofonie a citit această scrisoare în auzul proorocului Ieremia, 
30. Şi cuvântul Domnului a fost către Ieremia şi a zis: 
31. "Trimite la toţi cei strămutaţi să li se spună: Aşa zice Domnul de Şemaia Nehelamitul: Pentru că Şemaia prooroceşte la voi, dar Eu nu l-am trimis, şi vă dă încredere într-o minciună, 
32. De aceea aşa zice Domnul: Iată Eu voi pedepsi pe Şemaia Nehelamitul şi neamul lui; nu va fi din el om care să locuiască în mijlocul poporului acestuia, iar el nu va vedea binele acela, pe care Eu îl voi face poporului Meu, zice Domnul, pentru că a grăit împotriva Domnului". 

CAPITOLUL 30  
Dumnezeu făgăduieşte Iudeilor, prin gura profetului, întoarcerea din robie.  

1. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia: 
2. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Scrie-ţi într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am grăit Eu, 
3. Că iată vin zile, zice Domnul când voi întoarce din robie pe poporul Meu, pe Israel şi pe Iuda, zice Domnul, şi-i voi aduce iarăşi în pământul acela, pe care l-am dat părinţilor lor, şi-l vor stăpâni". 
4. Iată cuvintele acelea pe care le-a spus Domnul despre Israel şi despre Iuda: 
5. Aşa a zis Domnul: "Glas de tulburare, glas de groază auzim, ţi nu glas de pace. 
6. Întrebaţi şi vedeţi dacă naşte vreun bărbat? De ce văd Eu pe toţi bărbaţii cu mâinile pe şolduri, ca o femeie care naşte, şi feţele tuturor palide? 
7. O, vai! Mare este ziua aceea! Asemenea ei n-a mai fost alta! Acela este timp de mare strâmtorare pentru Iacov, dar el va fi izbăvit din ea. 
8. Şi în ziua aceea, zice Domnul Savaot, voi sfărâma jugul de pe grumazul lor şi lanţurile lor le voi rupe. 
9. Şi nu vor mai sluji străinilor, ci vor sluji Domnului Dumnezeului lor şi lui David, regele lor, pe care îl voi pune iarăşi pe tron. 
10. Şi tu robul Meu Iacov, nu te teme, zice Domnul, nici nu te înspăimânta, Israele, că iată Eu te voi scăpa din ţara cea depărtată şi neamul tău îl voi aduce din tara robiei tale. Şi se va întoarce Iacov şi va trăi în pace şi în linişte şi nimeni nu-l va mai îngrozi. 
11. Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi pierde de fot toate popoarele, printre care te-am risipit pe tine, iar pe tine nu te voi pierde; te voi pedepsi după dreptate şi nepedepsit nu te voi lăsa, 
12. Că aşa zice Domnul: Rana ta e de nevindecat şi plaga ta e dureroasă. 
13. Nimeni nu se îngrijeşte de pricina ta, ca să-ţi vindece rana, şi leac vindecător nu este pentru tine. 
14. Toţi prietenii tăi te-au uitat şi nu te mai caută; că Eu te-am lovit ca pe un vrăjmaş, cu pedeapsă crudă, pentru mulţimea fărădelegilor tale, pentru că se înmulţiseră păcatele tale. 
15. De ce te plângi de rana ta? Durerea ta este de nevindecat? După mulţimea fărădelegilor tale ţi-am făcut aceasta, pentru că se înmulţiseră păcatele tale. 
16. Dar toţi cei ce te mănâncă vor fi mâncaţi şi toţi vrăjmaşii tăi vor merge şi ei toţi în robie şi toţi jefuitorii tăi vor fi jefuiţi. 
17. Şi îţi voi lega rănile şi te voi vindeca, zice Domnul. Că ei te numesc: "Cel izgonit", "Sionul, de care nu mai întreabă nimeni!" 
18. Aşa zice Domnul: "Iată voi restatornici corturile lui Iacov şi sălaşurile lui le voi milui; cetatea va fi zidită iar pe dealul său şi templul se va zidi ca mai înainte. 
19. Se vor înălţa din ele mulţumiri şi glas de bucurie; îi voi înmulţi şi nu vor mai fi împuţinaţi, îi voi încununa cu glorie şi nu vor mai fi înjosiţi. 
20. Fiii lui Iacov vor fi ca mai înainte, adunarea lui va sta înaintea Mea şi Eu voi pedepsi pe toţi asupritorii lui. 
21. Căpetenia lui va fi din el şi stăpânul lui se va ridica din mijlocul lui; îl voi apropia şi se va apropia de Mine: că cine va îndrăzni să se apropie singur de Mine? - zice Domnul. 
22. Voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. 
23. Iată vijelie sălbatică vine de la Domnul, vijelie groaznică, şi va cădea pe capul necredincioşilor. 
24. Mânia cea aprinsă a Domnului nu se va abate până ce nu se va sfârşi şi nu se va împlini gândul inimii Lui. În zilele cele de apoi veţi pricepe aceasta". 

CAPITOLUL 31  
Proorocie privitoare la Mesia.  

l. "În vremea aceea Eu voi fi Dumnezeul tuturor seminţiilor lui Israel, iar ele vor fi poporul Meu", zice Domnul. 
2. Aşa zice Domnul: "Poporul care a scăpat de sabie a aflat milă în pustiu. Israel a ajuns la locul său de odihnă". 
3. Atunci mi S-a arătat Domnul din depărtare şi mi-a zis: "Cu iubire veşnică te-am iubit şi de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoinţa. 
4. Din nou te voi pune în rânduială, fecioara lui Israel, din nou te voi înfrumuseţa cu timpanele tale şi vei ieşi la hora celor ce se veselesc; 
S. Din nou vei lua viile de pe dealurile Samariei, şi vierii care le vor lucra se vor folosi ei singuri de ele. 
6. Că va veni vremea când străjile de pe muntele Efraim vor striga: "Sculaţi-vă să ne suim în Sion, la Domnul Dumnezeul nostru!" 
7. Căci aşa zice Domnul: "Strigaţi de bucurie pentru Iacov şi strigaţi înaintea căpeteniei popoarelor, vestiţi; lăudaţi şi ziceţi: Doamne, izbăveşte pe poporul Tău, rămăşiţa lui Israel! 
8. Iată, ii voi aduce din ţara cea de la miazănoapte şi-i voi aduna de la marginile pământului. Orbul şi şchiopul, cea însărcinată şi cea care naşte vor fi împreună cu ei; se va întoarce aici mare mulţime. 
9. Cu lacrimi au plecat şi îi voi întoarce cu mângâiere, îi voi întoarce la izvoarele apelor pe cale netedă, pe care nu se vor poticni, că Eu sunt părintele lui Israel şi Efraim este întâiul Meu născut". 
10. Ascultaţi, popoare, cuvântul Domnului, vestiţi ţării depărtate şi ziceţi: Cel ce a împrăştiat pe Israel, Acela îl va aduna şi-l va păzi, ca păstorul turma sa, că va răscumpăra Domnul pe Iacov, 
11. Şi-l va izbăvi din mâna celui ce a fost mai tare decât el. 
12. Şi vor veni şi vor prăznui pe înălţimile Sionului şi vor curge bunătăţile Domnului: grâu şi vin şi untdelemn, miei şi boi. Sufletul lor va fi ca o grădină bine-udată şi ei nu vor mai tânji. 
13. Atunci fecioara se va veseli la horă, tineri şi bătrâni vor fi fericiţi. Voi schimba întristarea lor în veselie şi-i voi mângâia după întristarea lor şi-i voi bucura. 
14. Voi hrăni sufletele preoţilor cu grăsime şi poporul Meu se va sătura din bunătăţile Mele", zice Domnul. 
15. Aşa zice Domnul: "Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt". 
16. Aşa zice Domnul: Înfrânează-ţi glasul de la bocet şi ochii de la lacrimi, că vei avea plată pentru munca ta, zice Domnul, şi ei se vor întoarce din ţara duşmană; 
17. Este nădejde pentru viitorul tău, zice Domnul, că fiii tăi se vor întoarce în hotarele lor. 
18. Aud pe Efraim plângând şi zicând: "Tu m-ai pedepsit şi sunt pedepsit ca un junc neînvăţat. Întoarce-mă şi mă voi întoarce, că Tu eşti Domnul Dumnezeul meu! 
19. După ce m-am întors, m-am căit, şi când am luat cunoştinţă, m-am bătut în piept; am fost ruşinat şi tulburat am fost, pentru că am purtat ocara tinereţii mele". 
20. Dar Efraim nu este  feciorul Meu scump, un copil atât de alintat? Atunci când vorbesc de el, totdeauna cu dragoste Mi-amintesc de el; pentru el Mi se mişcă inima şi voi avea milă de el, zice Domnul. 
21. Pune-ţi semne pe lingă drum, pune-ţi stâlpi, fii atentă la drum, la calea pe care te-ai dus; întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în aceste cetăţi ale tale. 
22. Până când vei rătăci, fiică neascultătoare? Pentru că Domnul va face pe pământ lucru nou: femeia va căuta pe bărbatul ei. 
23. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "De acum înainte, când voi întoarce robia lor, vor grăi în pământul lui Iuda şi în cetăţile lui cuvintele acestea: "Locaş al dreptăţii şi munte sfânt, Domnul să te binecuvânteze!" 
24. Şi se vor aşeza în această ţară Iuda şi toate cetăţile lui, plugarii şi cei ce umblă cu turmele. 
25. Că voi adăpa sufletul obosit şi voi sătura toată inima amărâtă". 
26. Atunci m-am deşteptat şi am privit, şi somnul meu a fost liniştit. 
27. "Iată vin zile, zice Domnul, când voi semăna în casa lui Israel şi în casa lui Iuda o sămânţă de om şi sămânţă de vite; 
28. Precum am privegheat asupra lor ca să-i smulg şi să-i zdrobesc, ca să-i risipesc, să-i vatăm şi să-i pierd, aşa voi priveghea asupra lor, ca să-i zidesc şi să-i sădesc, zice Domnul. 
29. În zilele acelea nu vor mai zice: "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii". 
30. Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se vor strepezi dinţii. 
31. Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda legământ nou. 
32. Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână, ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi Eu am rămas în legătură cu ei, zice Domnul. 
33. Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor. 
34. Şi nu se vor mai învăţa unul pe altul şi frate pe frate, zicând: "Cunoaşteţi pe Domnul" că toţi de la sine Mă vor cunoaşte, de la mic până la mare, zice Domnul, pentru că Eu voi ierta fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni". 
35. Aşa zice Domnul, Cel ce a dat soarele ca să lumineze ziua şi a pus legi lunii şi stelelor, ca să lumineze noaptea; Cel ce tulbură marea, de-i mugesc valurile, şi numele Lui este Domnul Savaot: 
36. "Când aceste legi vor înceta să mai aibă putere înaintea Mea, zice Domnul, atunci şi seminţia lui Israel va înceta pentru totdeauna să mai fie popor înaintea Mea. 
37. Aşa zice Domnul: Dacă cerul poate fi măsurat sus şi temeliile pământului cercetate jos, atunci şi Eu voi lepăda toată seminţia lui Israel pentru toate câte au făcut ei, zice Domnul. 
38. Iată vin zile - zice Domnul când cetatea se va zidi întru slava Domnului de la turnul Hananeel până la Poarta Colţului, 
39. Şi funia de măsurat pământul va înainta de-a dreptul până la muntele Gareb şi se va întoarce spre Goa. 
40. Şi toată valea trupurilor moarte şi a cenuşii şi tot câmpul până la pârâul Chedron, până la colţul porcilor cailor, spre răsărit, vor fi locuri sfinţite pentru Domnul şi nu vor mai fi niciodată nici pustiite, nici nimicite". 

CAPITOLUL 32  
Ţarina cumpărată de Ieremia.  

l. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, în anul al zecelea al lui Sedechia, regele lui Iuda. Anul acesta era anul al optsprezecelea al lui Nabucodonosor. 
2. Atunci oştirea regelui Babilonului înconjurase Ierusalimul şi proorocul Ieremia era închis în curtea temniţei, care se afla lângă casa regelui lui Iuda. 
3. Acolo îl închisese regele Sedechia. zicând: "De ce prooroceşti şi zici: Aşa grăieşte Domnul: Iată, voi da cetatea în mâinile regelui Babilonului, şi acesta o va lua; 
4. Sedechia, regele lui Iuda, nu va scăpa din mâinile Caldeilor, ci va fi dat fără îndoială în mâinile regelui Babilonului şi va grăi cu el gură către gură; ochii lui var vedea ochii aceluia, 
S. Şi acela va duce pe Sedechia la Babilon, unde va şi sta el până-l voi cerceta, zice Domnul. Dacă vă veţi lupta cu Caldeii, nu veţi avea izbândă!" 
6. Atunci Ieremia a zis: "Aşa a fost cuvântul Domnului către mine: 
7. Iată vine Hanameel, fiut lui Şalum, unchiul tău, vine la tine ca să-îi zică: "Cumpără pentru tine ţarina mea cea din Anatot, pentru că după dreptul de înrudire se cuvine să o cumperi tu". 
8. şi a venit la mine în curtea gărzii Hanameel, fiul unchiului meu, după cuvântul Domnului, şi mi-a zis: "Cumpără ţarina mea cea din Anatot, din pământul lui Veniamin, că al tău este dreptul de moştenire şi al tău este dreptul de răscumpărare. Cumpăr-o pentru tine!" 
9. Atunci am cunoscut că acesta fusese cuvântul Domnului şi am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ţarina cea din Anatot şi i-am cântărit şapte sicli de argint şi zece arginţi; 
10. Apoi am scris zapisul şi l-am întărit cu pecetea, am chemat la aceasta martori şi am cântărit argintul cu cântarul. 
11. Am luat atât zapisul de cumpărare cel pecetluit după lege şi rânduială, cât şi pe cel deschis; 
12. Şi am dat acest zapis de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria, fiul lui Maasia, în faţa lui Hanameel, fiul unchiului meu, şi în faţa martorilor care iscăliseră acest zapis de cumpărare, şi în faţa tuturor Iudeilor, care se aflau în curtea gărzii, 
13. Şi în faţa tuturor am poruncit lui Baruh: 
14. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Ia zapisele acestea, - zapisul de cumpărare care este pecetluit şi zapisul acesta deschis - şi le pune într-un vas de lut, ca să stea acolo zile multe. 
15. Că aşa zice Domnul Savant, Dumnezeul lui Israel: Casele, ţarinile şi viile vor fi din nou cumpărate în ţara aceasta". 
16. Dând eu zapisul de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria, m-am rugat Domnului şi am zis: 
17. "O, Doamne Dumnezeule, Tu ai făcut cerul şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţ înalt şi pentru Tine nimic nu este cu neputinţă! 
18. Tu arăţi milă la mii şi pedepseşti fărădelegile părinţilor în sânul copiilor lor după ei; Tu eşti Dumnezeu cel mare şi puternic, al Cărui nume este Domnul Savaot; 
19. Cel mare în sfat şi puternic în faptele Tale, ai Cărui ochi sunt deschişi asupra tuturor căilor fiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui şi după roadele faptelor lui; 
20. Tu ai săvârşit semne şi minuni în ţara Egiptului şi săvârşeşti şi astăzi în Israel şi printre oameni, 
21. Şi ţi-ai făcut nume, ca şi astăzi, şi ai scos pe poporul Tău Israel din pământul Egiptului prin semne şi minuni, cu mână tare şi cu braţ înalt, în groază mare, 
22. Şi le-ai dat lor ţara aceasta, în care curge lapte şi miere, pe care o făgăduiseşi cu jurământ părinţilor lor, că le-o vei da; 
23. Şi ei au intrat şi au pus stăpânire pe ea, dar n-au ascultat glasul Tău ca să se poarte după legea Ta şi n-au făcut ceea ce le-ai poruncit Tu să facă. De aceea ai adus asupra lor toate aceste nenorociri. 
24. Iată valurile de pământ se întind până la cetate ca să fie luată! Şi cetatea prin sabie, foamete şi ciumă se dă în mâinile Caldeilor, care luptă împotriva ei; ceea ce ai zis Tu, aceea se şi împlineşte. Şi Tu vezi aceasta. 
25. Dar Tu, Doamne Dumnezeule, mi-ai zis: Cumpără-ţi o ţarină cu argint şi cheamă martori, tocmai când cetatea se dă în mâinile Caldeilor". 
26. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia şi a zis: 
27. "Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeu a tot trupul! Este oare ceva cu neputinţă la Mine?" 
28. De aceea aşa zice Domnul: "Iată voi da cetatea aceasta în mâinile Caldeilor şi în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi acesta o va lua. 
29. Şi vor intra Caldeii, care împresoară cetatea aceasta, vor da foc cetăţii şi o vor arde cu foc pe ea şi casele pe ale căror acoperişuri s-au adus tămâieri lui Baal şi jertfe cu turnare în cinstea dumnezeilor străini, ca să Mă mânie pe Mine. 
30. Că fiii lui Israel şi fiii lui Iuda au făcut numai rău înaintea ochilor Mei din tinereţile lor; fiii lui Israel M-au mâniat necontenit cu faptele mâinilor lor, zice Domnul. 
31. Cetatea aceasta, chiar din ziua zidirii sale şi până astăzi, pare că a fost făcută pentru mânia Mea şi pentru urgia Mea, ca s-o lepăd de la fala Mea, 
32. Din pricina răului fiilor lui Israel şi al fiilor lui Iuda, pe care l-au făcut pentru mânierea Mea, ei şi regii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor, bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului. 
23. Şi Mi-au întors spatele, iar nu faţa şi, când i-am învăţat, dis-de-dimineaţă i-am învăţat şi ei n-au voit să primească învăţătură; 
34. În templul asupra căruia s-a chemat numele Meu au pus urâciunile lor, întinându-l. 
35. Au făcut locuri înalte lui Baal în valea fiilor lui Hinom, ca să treacă prin foc pe fiii lor şi pe fiicele lor în cinstea lui Moloh, ceea ce Eu nu le-am poruncit, şi nici prin minte nu Mi-a trecut că ei vor face această urâciune, ducând în păcat pe Iuda". 
36. Şi acum, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre cetatea aceasta, de care ziceţi: "Ea se va da în mâinile regelui Babilonului prin sabie, foamete şi boala ciumei": 
37. "Iată îi voi aduna din toate ţările,